De-a lungul istoriei omenirii au fost mulți cei ce au încercat să-i facă pe oameni mai buni prin respectul riguros al legii, prin frica de pedeapsă și de condamnare. Chiar și Biserica a predicat un Dumnezeu al fricii. Dar, așa cum putem constata astăzi, nici un om nu s-a schimbat vreodată sub presiunea fricii sau a pedepsei. Frica nu convertește pe nimeni. Frica nu-i face pe oameni mai buni. Frica poate să-l oprească pe un om de la săvârșirea faptelor rele, dar nu-l poate face mai bun sau mai drept. Oare iertarea sau milostivirea ar putea să-i facă pe...

În parabola fiului risipitor pe care am ascultat-o astăzi este vorba despre trei feluri de iubire. Prima este iubirea Tatălui, a doua este iubirea de copil a fiului răzvrătit și a treia se referă la iubirea adolescentină a fiului mai mare. În termenii lui Erich Fromm, parabola fiului risipitor ilustrează doar două feluri de iubire, și anume iubirea infantilă și iubirea matură. Iubirea infantilă este susținută de principiul potrivit căruia iubesc pentru că sunt iubit. Iar iubirea matură se bazează pe un alt principiu, adică sunt iubit pentru că iubesc. La...

Convertirea poate fi un răspuns personal la tragediile și la nenorocirile la care suntem martori direcți sau indirecți. Dar lucrul acesta se întâmplă destul de rar. Cum ne dăm seama că are loc așa ceva? Începutul convertirii de la rău la bine se manifestă prin solidaritatea față de victime sau rudele lor. Aceștia înțeleg că li se putea întâmpla și lor același lucru. Își dau seama că viața este fragilă, că este ca un fir de ață care oricând se poate rupe. De aceea părăsesc stilul de viață superficial. Dar câți sunt aceștia? Ne numărăm...

Cine dintre noi nu ar vrea să rămână cât mai mult timp pe Tabor? Asemenea sf. Petru, cred că mulți ar dori să facă una, două, trei colibe și să nu mai coboare de pe muntele manifestării luminoase a lui Christos. În zilele noastre această rămânere fără termen pe Tabor este o tentație frecventă. Fie că este vorba despre Tabor-ul prezenței sacramentale a lui Dumnezeu, fie că este vorba despre muntele prezenței mijlocite de rugăciunea personală sau despre Tabor-ul atmosferei mistice din biserici. Această tentație pune în pericol identitatea noastră...

Ispita este necesară. Spunea Sfântul Anton abate: „Trebuie să fim ispitiți! Altfel, nu vom fi mântuiți!” În rugăciunea „Tatăl nostru” îi cerem deseori lui Dumnezeu: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Ce înseamnă asta? Sensul acestei invocații este următorul: Doamne, nu ne lăsa să cădem în ispită! Da, așa este, pentru că ispita nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satana. Dumnezeu permite ispita pentru ca să creștem în fidelitatea față de El. Ispita arată dacă viața noastră este centrată pe credința în El sau pe iubirea necontrolată...