Wilhelm Dancă

În duminica intitulată „Botezul Domnului”, creștinii catolici de rit latin au încheiat timpul Crăciunului sau al Nașterii Domnului. Am meditat Epifania de la botezul Domnului din Evanghelia după Matei 3, 13-17. Atunci cerurile s-au deschis și s-a auzit un glas din cer: „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc bucuria”.

Am structurat meditația în trei părți.

Mai întâi, am pus întrebarea: Oare de ce s-a botezat Isus? Întrebarea se bazează pe rezerva Sfântului Ioan Botezătorul care zice: „Eu trebuie să fiu botezat de tine”. Aici avem două răspunsuri. Primul, ca să confirme ceea ce învăța Sfântul Ioan. Învățătura lui era constituită din trei elemente importante. Acestea sunt: împărăția lui Dumnezeu e aproape, omul are nevoie de curățarea de păcate și de convertire. Al doilea răspuns, Isus inaugurează un botez nou, și anume botezul în oceanul iubirii trinitare.

Apoi, am arătat că botezul lui Isus marchează începutul vocației sale de a-i sluji pe oameni în mod desăvărșit. Astfel a renunțat la sine, la binele său ca om, și în locul său i-a pus pe ceilalți și binele lor.

În fine, am subliniat că botezul lui Isus este misionar și la fel trebuie să fie botezul nostru. Dar, pentru a fi misionari se cere să trăim în adevăr. Astăzi nu este ușor, fiindcă suntem invadați de minciună, fake-news, jumătăți sau sferturi de adevăr. Pentru a fi misionar al dreptății în adevăr pe care a adus-o Isus sunt necesare câteva gesturi mari. De pildă, să combinăm fermitatea cu blândețea, frățietatea cu determinarea, adevărul cu umilitatea sau răbdarea.

În concluzie am sugerat (re)vizionarea filmului „Misiunea” din 1986, evident, pentru cei care au la îndemână mijloacele necesare. Pe scurt, în această duminică am fost invitați să devenim epifani ai iubirii trinitare prin asumarea promisiunilor de la botez. De aceea, cine vestește adevărul iubirii trinitare, deschide cerurile pentru sine și pentru alții.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În Duminica „Botezul Domnului” am meditat Evanghelia după Luca 3, 15-16.21-22. Aici este vorba despre botezul pe care l-a primit Domnul la râul Iordan din mâinile lui Ioan Botezătorul. Botezul lui Ioan era un botez purificator și unificator. Botezul său curăța omul de păcate și-l introducea în comunitate. Isus avea nevoie de acest botez? Evident că nu, dar atunci care este semnificația acestei epifanii sau teofanii? În această împrejurare Ioan și poporul venit să se boteze au aflat că Isus este Fiul Tatălui. Am pus în oglindă botezul pe care l-am primit noi când eram mici sau maturi.

Învățăm trei lucruri de la Domnul care se botează în Iordan. Astfel am explicat ce înseamnă să te „îmbraci în Christos”. Sau, să ai stilul său de viață, mentalitatea lui, ori modul său de a fi. Mai întâi solidaritea cu cei păcătoși sau cu oamenii care greșesc. Asemenea Domnului Isus, prin iubire îi putem salva din abisul păcatului. Apoi iubirea ca replică la deviza modernității: gândesc, deci exist (Descartes). Botezul Domnului ne învață altceva: iubesc, deci exist. În fine rugăciunea ca factor de creștere a vieții din botezul primit. Ideea principală este aceasta: cine nu se roagă se des-botează.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Duminica „Botezul Domnului” încheie timpul Crăciunului. Concluzia spirituală a sărbătorii se găsește în Marcu 1, 6-11. Aici este vorba despre Fiul lui Dumnezeu care se face solidar cu oamenii. Prin Botezul său în Iordan, El intră în mizeria sufletească a omenirii. Totodată, le arată că pot trăi la un alt nivel. Adică, pot fi pe deplin fii ai lui Dumnezeu. Sau, pot trăi mereu în prezența lui Dumnezeu. Conștiința celui botezat percepe această prezență divină. Dar păcatul șterge sau diminuează simțul prezenței lui Dumnezeu în om. Dispariția simțului păcatului a dus la dispariția conștiinței creștine. No comment! Deocamdată.

Am făcut legătura între începutul și finalul Evangheliei după Marcu. Botezul este condiția mântuirii. Botezul este misiunea lui Isus și a Bisericii. Isus înviat le spune:”Mergând în toată lumea, predicați Evanghelia la toată făptura!” Apoi adaugă: „Cine va crede și va fi botezat se va mântui” (Marcu 16, 15-16). Când preotul botează, Christos botează!

Astăzi nu mai există zelul misionar de la începuturile Bisericii. Valul de descreștinare susținut de păcatele oamenilor este foarte mare. Secularizarea pare de neoprit. Și totuși, misiunea de a vesti Evanghelia trebuie să continue. E nevoie de mai multă determinare sau curaj al mărturisii. Să ne amintim că primii 30 de Papi au murit moarte de martir. De ce? Pentru că au crezut în adevărul Evangheliei fără teamă, fără niciun compromis.

Apoi, am spus că natura misionară a Bisericii este minată astăzi de prioritatea absolută a dialogului. Dar nu trebuie să rămânem doar la dialog. Trebuie să adăugăm vestirea Evangheliei. Să nu ne fie teamă! Să nu fim lași! M-am întrebat: de ce mai cer părinții botezul pentru copiii lor? Numărul părinților căsătoriți religios este mai mic decât acela al copiilor botezați. Impresionant, nu? Unii cer botezul de dragul tradiței, spunând așa au făcut părinții noștri. Alții pentru a salva identitatea creștină într-o lume pestriță din punct de vedere religios. Totuși, acestea nu sunt motive suficiente. Pot fi puncte de pornire pentru o cateheză baptismală serioasă.

Scopul e să ajungem la conștiința prezenței deosebite a lui Dumnezeu Treime în cel botezat. Această locuire specială a Sfintei Treimi în om îi transformă viață. Putem să o evocăm și să o celebrăm în multe feluri.

Pentru mai multe detalii, deschideți linkul de mai jos.

Sărbătoarea „Botezul Domnului” încheie Timpul Crăciunului. După epifania magilor la Betleem, acum avem epifania Domnului în Iordan. Prin această epifanie Isus este autorizat de „cerurile deschise” să înceapă activitatea publică.

Am făcut o comparație între botezul lui Ioan, botezul în numele Sfintei Treimi și botezul „folcloric” din zilele noastre. Am pledat pentru asumarea vocației baptismale. Sau, pentru asumarea misiunii de profet, preot și rege.

Profeția se traduce prin vestirea împărăției lui Dumnezeu. Avem aici o vestire prin semne și prin trăirea credinței în public.

Preoția înseamnă „sacrum facere” a evenimentelor obișnuite din viața noastră. Este vorba despre sfințirea prin îndeplinirea cu bucurie a datoriilor zilnice.

Regalitatea sau mesianitatea înseamnă să devenim purtători de mântuire. Am subliniat că nu e vorba despre purtarea mântuirii la toți oamenii. Lucrarea aceasta îi aparține Domnului Isus Christos. Suntem chemați să aducem o rază a binelui acolo unde suntem, trăim sau muncim.

Prima concluzie a botezului este să nu fim creștini grăbiți. Să fim ca Isus care s-a maturizat la Nazaret timp de 30 de ani. Deci să nu ardem etapele. Să le trăim din plin. Astfel aducem viitorul în prezent.

A doua concluzie e să devenim mai înțelegători cu cei păcătoși, asemenea lui Isus. De ce? Pentru că astfel putem să le deschidem ușa spre harul mântuirii.

A treia concluzie e să le mulțumim părinților, nașilor și preotului care ne-au botezat. În acest caz rugăciunea este o formă de mulțumire. Ne-au făcut un bine extraordinar, nu-i așa?

Detalii în articolul postat mai jos.

Epifania Domnului în liturgia latină comportă trei momente. Primul e adorația magilor. Semnul distinctiv al acestei Epifanii este steaua. Am celebrat-o pe 6 ianuarie. Al doilea moment este Botezul Domnului în Iordan. Semnul lui distinctiv este apa. L-am celebrat astăzi, 9 ianuarie 2022. Al treilea moment e Nunta de la Cana Galileii, unde Domnul își manifestă gloria sa. Semnul distinctiv al acestui moment e nunta. Îl vom celebra duminica viitoare, pe 16 ianuarie 2022.

Astăzi am meditat cel de-al doilea moment, Botezul Domnului. Am comentat Evanghelia acestei Epifanii: Luca 3, 15-16.21-22. Am dezvoltat trei invitații la asumarea chemării și identității pe care le comportă botezul nostru.

Prima este să fim și să devenim fii asemenea lui Isus. Fiul ascultă de Tatăl său până la moarte, și încă moartea pe cruce (Filipeni 2, 8-9). Astfel Botezul Domnului e invitație la a reînnoi botezul nostru în baia ascultării Cuvântului Domnului.

A doua invitație constă în asumarea iubirii ca lege a vieții noi în Christos. Cine nu iubește este în afara Legii. Cine iubește se face solidar cu orice om, în special cu omul păcătos și nevoiaș din toate punctele de vedere.

A treia invitație subliniază bucuria lui Dumnezeu că Fiul său este Fiu. Pe urmele lui suntem chemați să fim/să devenim fii în Fiul. Dumnezeu se bucura și de Fiul său, și de fiii în Fiul său. Vom simți această bucurie în măsura în care ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu.

În final am adresat credincioșilor din catedrală, care erau mulți, următoarea invitație. Să devină continuatori ai Epifaniei Domnului prin iubire față de cei care trec prin momente grele. Am dat trei exemple din viața sfântului Francisc de Assisi, a sfântului Thomas Morus și a sfintei Ecaterina de Siena.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Cuvintele cheie ale Epifaniei Domnului sunt trei: steaua, apa și nunta. Până acum am vorbit despre stea și apă. Duminica viitoare voi vorbi despre nuntă.

Pe curând!