Wilhelm Dancă

Duminica „Botezul Domnului” încheie timpul Crăciunului. Concluzia spirituală a sărbătorii se găsește în Marcu 1, 6-11. Aici este vorba despre Fiul lui Dumnezeu care se face solidar cu oamenii. Prin Botezul său în Iordan, El intră în mizeria sufletească a omenirii. Totodată, le arată că pot trăi la un alt nivel. Adică, pot fi pe deplin fii ai lui Dumnezeu. Sau, pot trăi mereu în prezența lui Dumnezeu. Conștiința celui botezat percepe această prezență divină. Dar păcatul șterge sau diminuează simțul prezenței lui Dumnezeu în om. Dispariția simțului păcatului a dus la dispariția conștiinței creștine. No comment! Deocamdată.

Am făcut legătura între începutul și finalul Evangheliei după Marcu. Botezul este condiția mântuirii. Botezul este misiunea lui Isus și a Bisericii. Isus înviat le spune:”Mergând în toată lumea, predicați Evanghelia la toată făptura!” Apoi adaugă: „Cine va crede și va fi botezat se va mântui” (Marcu 16, 15-16). Când preotul botează, Christos botează!

Astăzi nu mai există zelul misionar de la începuturile Bisericii. Valul de descreștinare susținut de păcatele oamenilor este foarte mare. Secularizarea pare de neoprit. Și totuși, misiunea de a vesti Evanghelia trebuie să continue. E nevoie de mai multă determinare sau curaj al mărturisii. Să ne amintim că primii 30 de Papi au murit moarte de martir. De ce? Pentru că au crezut în adevărul Evangheliei fără teamă, fără niciun compromis.

Apoi, am spus că natura misionară a Bisericii este minată astăzi de prioritatea absolută a dialogului. Dar nu trebuie să rămânem doar la dialog. Trebuie să adăugăm vestirea Evangheliei. Să nu ne fie teamă! Să nu fim lași! M-am întrebat: de ce mai cer părinții botezul pentru copiii lor? Numărul părinților căsătoriți religios este mai mic decât acela al copiilor botezați. Impresionant, nu? Unii cer botezul de dragul tradiței, spunând așa au făcut părinții noștri. Alții pentru a salva identitatea creștină într-o lume pestriță din punct de vedere religios. Totuși, acestea nu sunt motive suficiente. Pot fi puncte de pornire pentru o cateheză baptismală serioasă.

Scopul e să ajungem la conștiința prezenței deosebite a lui Dumnezeu Treime în cel botezat. Această locuire specială a Sfintei Treimi în om îi transformă viață. Putem să o evocăm și să o celebrăm în multe feluri.

Pentru mai multe detalii, deschideți linkul de mai jos.

Sărbătoarea „Botezul Domnului” încheie Timpul Crăciunului. După epifania magilor la Betleem, acum avem epifania Domnului în Iordan. Prin această epifanie Isus este autorizat de „cerurile deschise” să înceapă activitatea publică.

Am făcut o comparație între botezul lui Ioan, botezul în numele Sfintei Treimi și botezul „folcloric” din zilele noastre. Am pledat pentru asumarea vocației baptismale. Sau, pentru asumarea misiunii de profet, preot și rege.

Profeția se traduce prin vestirea împărăției lui Dumnezeu. Avem aici o vestire prin semne și prin trăirea credinței în public.

Preoția înseamnă „sacrum facere” a evenimentelor obișnuite din viața noastră. Este vorba despre sfințirea prin îndeplinirea cu bucurie a datoriilor zilnice.

Regalitatea sau mesianitatea înseamnă să devenim purtători de mântuire. Am subliniat că nu e vorba despre purtarea mântuirii la toți oamenii. Lucrarea aceasta îi aparține Domnului Isus Christos. Suntem chemați să aducem o rază a binelui acolo unde suntem, trăim sau muncim.

Prima concluzie a botezului este să nu fim creștini grăbiți. Să fim ca Isus care s-a maturizat la Nazaret timp de 30 de ani. Deci să nu ardem etapele. Să le trăim din plin. Astfel aducem viitorul în prezent.

A doua concluzie e să devenim mai înțelegători cu cei păcătoși, asemenea lui Isus. De ce? Pentru că astfel putem să le deschidem ușa spre harul mântuirii.

A treia concluzie e să le mulțumim părinților, nașilor și preotului care ne-au botezat. În acest caz rugăciunea este o formă de mulțumire. Ne-au făcut un bine extraordinar, nu-i așa?

Detalii în articolul postat mai jos.

Epifania Domnului în liturgia latină comportă trei momente. Primul e adorația magilor. Semnul distinctiv al acestei Epifanii este steaua. Am celebrat-o pe 6 ianuarie. Al doilea moment este Botezul Domnului în Iordan. Semnul lui distinctiv este apa. L-am celebrat astăzi, 9 ianuarie 2022. Al treilea moment e Nunta de la Cana Galileii, unde Domnul își manifestă gloria sa. Semnul distinctiv al acestui moment e nunta. Îl vom celebra duminica viitoare, pe 16 ianuarie 2022.

Astăzi am meditat cel de-al doilea moment, Botezul Domnului. Am comentat Evanghelia acestei Epifanii: Luca 3, 15-16.21-22. Am dezvoltat trei invitații la asumarea chemării și identității pe care le comportă botezul nostru.

Prima este să fim și să devenim fii asemenea lui Isus. Fiul ascultă de Tatăl său până la moarte, și încă moartea pe cruce (Filipeni 2, 8-9). Astfel Botezul Domnului e invitație la a reînnoi botezul nostru în baia ascultării Cuvântului Domnului.

A doua invitație constă în asumarea iubirii ca lege a vieții noi în Christos. Cine nu iubește este în afara Legii. Cine iubește se face solidar cu orice om, în special cu omul păcătos și nevoiaș din toate punctele de vedere.

A treia invitație subliniază bucuria lui Dumnezeu că Fiul său este Fiu. Pe urmele lui suntem chemați să fim/să devenim fii în Fiul. Dumnezeu se bucura și de Fiul său, și de fiii în Fiul său. Vom simți această bucurie în măsura în care ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu.

În final am adresat credincioșilor din catedrală, care erau mulți, următoarea invitație. Să devină continuatori ai Epifaniei Domnului prin iubire față de cei care trec prin momente grele. Am dat trei exemple din viața sfântului Francisc de Assisi, a sfântului Thomas Morus și a sfintei Ecaterina de Siena.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Cuvintele cheie ale Epifaniei Domnului sunt trei: steaua, apa și nunta. Până acum am vorbit despre stea și apă. Duminica viitoare voi vorbi despre nuntă.

Pe curând!

Am identificat tema discipolului rănit de dorul unității în Evanghelia duminicii de astăzi (In 1, 35-42). Suntem în prima duminică după Botezul Domnului. Am rămas pe malurile râului Iordan. Aici, privindu-l pe Isus care trecea, Sfântul Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (v. 36). Andrei și (probabil) Ioan au plecat îndată pe urmele Lui. La sfârșitul Evangheliei Isus, privindu-l pe Petru, îi spune: „Tu ești Simon … tu te vei numi Petr” (v. 42).

Între aceste două priviri, privirea lui Ioan Botezătorul și privirea lui Isus sunt inserate trei verbe: a căuta, a rămâne și a mărturisi. Aceste trei verbe descriu acțiunea ucenicilor lui Ioan care au pornit pe urmele lui Isus. Am comentat aceste trei verbe în contextul octavei de rugăciuni pentru refacerea unității creștine. Octava începe mâine și se termină pe 25 ianuarie.

Am arătat că diviziunile actuale din sânul Bisericii sunt cauzate parțial de discipolii autoreferențiali. Mai sunt cauzate si de lucrarea Diavolului care, așa cum il descrie numele, dezbina. Suntem chemați prin botez să ne fie dor de frații despărțiți. Răspunsul la această chemare este ieșirea din autosuficiență și căutarea fraților. Apoi, dacă i-am găsit, rămânerea împreună cultivând elementele unificatoare. De exemplu, liturgia la frații ortodocși, Cuvântul la frații (neo) protestanți etc.

De asemenea, să dăm mărturie despre dorința lui Christos de unitate. Cum? Trăind adevărul iubirii, care este El. „Caritas in veritate!” Nu există unitate creștină fără iubire și adevăr! Aceste acțiuni susțin frățietatea sacramentală și conduc la unitate. Pentru a avea această conștiință trebuie să ne lăsăm priviți de Christos.

Dacă ne lăsăm priviți de Domnul, atunci riscăm să se schimbe ceva în noi. De exemplu, din discipol autoreferențial riscăm să devenim discipol rănit de dorul fraților. Suntem gata să ne asumăm acest risc? Mai multe detalii în omilia postată mai jos.

Duminica „Botezul Domnului” este ultima duminică din Timpul Crăciunului. Am celebrat a doua epifanie specifică sărbătorilor Nașterii Domnului, botezul lui Isus în Iordan (cf. Mc 1, 6-11). Prima a fost arătarea divinității lui Isus în fața magilor. A treia va fi în afara timpului Crăciunului, duminica viitoare. Atunci vom celebra schimbarea apei în vin la nunta din Cana și manifestarea gloriei lui Isus în fața ucenicilor.Botezul Domnului cuprinde două „fanii” sau manifestări ale divinității lui Isus.

Prima este Christofania personală a lui Isus. Se arată ca Mesia, Christos, Cel Uns, Mielul care ridică păcatele lumii. Sfântul Ioan Botezătorul îl recunoaște și mărturisește ca atare. Semnul a fost coborârea Duhului Sfânt sub chip de porumbel asupra lui Isus. Christofania de la Botezul Domnului conține un mesaj direct pentru fiecare dintre noi. Este o invitație la convertire prin baia ființei noastre în lumina lui Christos.

A doua este Teofania lui Dumnezeu, de fapt, manifestarea lui Dumnezeu ca Sfântă Treime, comuniune de viață. Teofania este o invitație al trăirea frățietății sacramentale care izvorăște din botez. Dincolo de diferențele confesionale dintre noi există o realitate neasumată deplin. Această realitate este condiția noastră de fii iubiți de Dumnezeu începând de la botez și, pe cale de consecință, frați între noi. Cum trăim frățietatea sacramentală? Ca pe un dar neacceptat? Nu știu.

Am propus o cale. Transformarea vieții proprii într-o epifanie a frumuseții iubirii lui Dumnezeu față de semenii noștri. Detalii în omilia postată mai jos.