Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Teologia digitală, astăzi, în epoca inteligenței artificiale

Ieri, 23 ianuarie 2024, am ținut o conferință despre teologia digitală, tehnologia informației și inteligența artificială. Gazdă a fost Fundația Națională de Știință și Artă. Este vorba despre o Fundație a Academiei Române. Au participat membri ai Academiei Române, studenți și prieteni.

În introducere am făcut deosebire între inteligența umană și inteligența artificială. Prima are conștiință, și se corectează, dacă greșește, a doua nu. Pentru a înțelege conferința, trebuie ținut cont și de diferența între tehnologia informației și inteligența artificială. Prima se ocupă de platformele și mijloacele digitale de comunicare, iar a doua de algoritmi/soluții pentru rezolvarea de probleme pornind de la anumite surse bibliografice. Teologia digitală este o subspecie a teologiei pastorale, deci este o știință practică situată la intersecția dintre tehnologie și teologie.

În prima parte am răspuns la întrebarea: cum am devenit teolog digital? Am mărturisit că nu sunt nici IT-ist, nici specialist în inteligența artificială. Am învățat din mers. Și învăț în continuare. Am spus că am acum o „parohie virtuală” din care fac parte peste 10.000 de credincioși digitali. Mă refer la acei credincioși care folosesc platformele digitale. Am vorbit despre avantajele și dezavantajele acestei lucrări digitale de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Am subliniat că, fără factorul uman, platformele digitale rămân utile doar la nivel informativ, nu performativ, adică nu transformă omul.

În partea a doua am analizat trei definiții ale teologiei digitale și am propus una în cheie personală. Am aplicat principiul cauzelor aristotelice – cauza materială, formală, eficientă și finală. Am ajuns la concluzia că teologia digitală este limbaj nou bazat pe știința computațională și design care vorbește despre Dumnezeu și ființele create în lumina revelației divine”.

În partea a treia am vorbit despre etica teologiei digitale. De ce? Pentru că aplicarea inteligenței artificiale poate dăuna grav actului de credință sau actului educațional. Dar nu numai, chiar și vieții în integralitatea ei. De aceea, am pledat pentru asumarea unei etici comune la nivel global. În concuzie am spus că nu trebuie să ne fie frică de teologia digitală. Pavel Florenski vorbea în 1919 despre legătura strânsă dintre biologie și tehnologie. Spunea, printre altele, că tehnologia este proiecția organelor noastre, în afara noastră. Aceasta trebuie să fie atitudinea de fond. Biologia va controla tehnologia, ca să fie un instrument util pentru om. Tehnologia va ajuta biologia să „pătrundă” mai bine în corpul uman.

În fine, teologia digitală nu va înlocui preoții din parohii, dar preoții care nu o folosesc vor fi înlocuiți de preoții care o utilizează.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Dacă vrei pace, pregătește-te pentru pace!

Am avut o comunicare despre Pace în cadrul Conferinței anuale a Societății Internaționale Toma de Aquino, secția română. Conferința a avut loc la București, pe 6 octombrie 2023.

Obiectivul principal a fost acela de a schimba un proverb latin cu privire la pace. Adică, „si vis pacem, para bellum”, spuneau latinii. Am modificat proverbul și am zis: „si vis pacem, para pacem”. În românește, „dacă vrei pace, pregătește pacea”.

În prima parte a comunicării am prezentat câteva motive pentru care pacea este actuală. Apoi am descris câteva cauze care fac ca pacea să fie inactuală. În partea a doua am descris șapte trepte care conduc la templul păcii. Acestea sunt de două feluri. Primele trei sunt interioare: împăcarea cu sine, nonviolența celor puternici, obiecția de conștiință. Celelalte patru sunt exterioare: dialogul între generații, educația păcii, forța dreptului, memoria trecutului.

În concluzie am pledat pentru pacea ca obiectiv al educației. Pe scurt, dacă vrei pace, pregătește-te pentru pace!

  • 19 octombrie 2023
Paștele de la începuturi și până astăzi. Ce trebuie să știm?

În Săptămâna Mare la creștinii care țin calendarul gregorian pentru sărbătoarea Paștelui am înregistrat o conferință. Ea face parte din seria de conferințe ale Academiei Române având drept titlu „Conexiuni”. Abordarea este interdisciplinară, pentru că țin cont și de etimologie, și de istoria religiilor și de teologie și de arta sacră.

Conferința are mai multe puncte. Printre altele vorbesc despre ce înseamnă cuvântul „Paște” și care sunt începuturile sărbătorii Paștelui. Apoi caut să răspund la întrebarea de ce se consumă carne de miel cu ocazia Paștelui și de ce data Paștelui este mobilă.

De asemenea, voi cerceta pe scurt ce spun Evangheliile despre Paște. Voi prezenta în sinteză părțile principale ale liturgiei Vigiliei Pascale și simbolurile Paștelui.

Voi da o scurtă explicație despre binecuvântarea „Urbi et Orbi”.

Apoi voi căuta un răspuns la întrebarea de ce se încondeiază și se consumă ouă de Paște. În final voi prezent câteva tradiții de Paște în România și reflectări ale Paștelui în artă.

Conferința se termină cu o povestioară despre tabloul lui Pierro della Francesca, „La Resurrezione di Cristo”. Vă invit să o ascultați și să nu vă fie frică de Christos înviat!

Sărbători pascale binecuvântate cu lumină și pace!

  • 15 aprilie 2022
Mesajul de la Fatima: Rugăciunea dărâmă Cortina de fier

Dragi prieteni,

În zilele de 13 și 14 octombrie 2017 împreună cu mai mulți părinți profesori de teologie de la Universitatea din București și din țară (Cluj Napoca și Iași) am sărbătorit o sută de ani de la aparițiile Maicii Domnului la Fatima. În conferința prezentată am încercat să arăt că aparițiile Fecioarei la Fatima au fost revelații particulare, „semne supranaturale care însemnează istoria, intră în viața oamenilor și însoțesc drumul omenirii„ (card. Tarcizio Bertone), dar și evenimente de rugăciune, evenimente care au loc într-un context de viață spirituală trăită în mod activ, presupun rugăciunea, o hrănesc și o dezvoltă. Astfel, văzute prin prisma rugăciunii, aparițiile de la Fatima sunt actuale, pentru că avertismentele adresate omenirii prin cei trei păstorași la Cova da Iria rămân valabile și în zilele noastre. Din păcate, ideologiile răului indicate de Maica Domnului în revelațiile particulare făcute lui Francisc, Iacinta și Lucia în 13 iulie 1917 nu au dispărut. Dimpotrivă. Există astăzi mai multe „Rusii”, în sensul de țări care au renunțat la credința creștină ca sursă de valori morale și au îmbrățișat totalitarismul politic. Având rădăcini adânci în comunismul bolșevic, care căuta să distrugă credința creștină și să liberalizeze complet moralitatea publică, cum ar fi relațiile sexuale dintre bărbați și femei, ideologiile răului din zilele noastre se ascund în spatele unor recomandări legislative europene sau au devenit pachet de legi care trebuie adoptat în regim de urgență, cum ar fi legea eutanasiei sau legea căsătoriilor între persoanele de același sex.

Punând cap la cap câteva date semnificative din viața sfântului Ioan Paul II, papă, am arătat că rugăciunea este o forță invincibilă care poate zdruncina orice sistem politic clădit pe ideologii anti-umaniste și anti-creștine. Chiar dacă nu observăm schimbări imediate și la scară largă, rugăciunea pătrunde eficient și sigur în inima rănită a oamenilor și-i vindecă pe ei, dar și societatea în care trăiesc. Așadar, mesajul de la Fatima este actual ca invitație la rugăciune pentru a limita răul ce se manifestă în structurile de păcat, structuri caracterizate de pofta de avere și dorința de putere „cu orice preț”,  sau în programele de educație sexuală a tinerilor generații. Dacă în raport cu comunismul ateu, rugăciunea a dărâmat Cortina de fier, a fost mai tare decât puștile și tancurile teroriștilor de stat, tot la fel, în raport cu ideologiile contemporane în care s-a ascuns duhul Satanei, rugăciunea va învinge răul din inimi și va schimba fața lumii. Drama omului modern, viața de unul singur, fără Dumnezeu, poate fi rezolvată sau cel puțin limitată prin apelul la îmbrățișarea binelui și la rugăciune. În concluzie, mesajul de la Fatima spune un lucru simplu și adevărat: rugăciunea poate dărâma ziduri, cum ar fi zidul Berlinului, zidul Kremlinului sau zidul egoismului din inima noastră. Cine se roagă poate să facă experiența căderii zidurilor.

Mai jos puteți urmări slidurile conferinței:

Mesajul de la Fatima și ideologiile răului

  • 14 octombrie 2017
Primatul persoanei sau primatul individului?

Dragi prieteni,

Accesând adresa de mai jos puteți să vizionați conținutul intervenției mele la Masa Rotundă „Europa încotro? despre intuiția și principiile Uniunii Europene”, în care am pledat pentru primatul persoanei criticând primatul individului în cultura politică europeană din zilele noastre.

PRIMATUL PERSOANEI SAU PRIMATUL INDIVIDULUI

În introducere am arătat că antropologia creștină care a stat la baza părinților fondatori ai Uniunii Europene, în lumina căreia proiectul de unificare a Europei avea drept obiectiv principal promovarea demnității transcendente a persoanei umane, se deosebește de antropologia secularizată care inspiră și motivează politicile publice ale Europei contemporane. Criza pe care o traversează Europa nu este doar economică, ci de identitate, de fundament, de suflet. Oare Europa se poate construi în așa fel încât să rămână mereu deschisă spre viitor, dar fără Dumnezeu, fără transcendență? Răspunsul meu este Nu. De aceea, am arătat în ce anume constă calitatea de a fi persoană, în lumina Revelației creștine, și cum promovează Biserica catolică persoana, astăzi, când persoana este în pericol de a fi redus la individualitate absolută, la cifră, la fișa postului, la cnp, la funcție socială etc. Persoana este un dar și o misiune. Persoana umană înseamnă unidualitate a compusului din suflet și trup, complementaritate dintre bărbat și femeie, deschidere ontologică spre transcendență, raționalitate sănătoasă, caracter de unicitate și irepetabilitate din punct de vedere existențial și, încununarea tuturor darurilor divine, libertatea. Aceste caracteristici pot fi identificate în datele Revelației creștine, dar și în cultura pe care a generat-o credința creștină timp de două mii de ani. Persoana este rănită de păcat încă de la începutul existenței omului pe pământ și vindecată de Cristos, prin har, la împlinirea timpurilor. De aceea, realismul creștin stă la baza promovării demnității persoanei umane. Potrivit acestei perspective asupra omului, persoana se construiește și se convertește la chemarea sa de a fi dar și misiune încontinuu, în familie, la școală, dar și la Biserică.

Cele mai importante amenințări, astăzi, la adresa persoanei sunt tehnologia, care depersonalizează omul și-l reduce la statul de instrument; cultura distracției și a televiziunii, care imbecilizează și corupe inteligența persoanei umane; cultura consumerismului, consumul de dragul consumului care duce la relativism și indiferentism. Ca soluții, am propus dezvoltarea simțului estetic, pentru maturizarea sentimentelor și emoțiilor prin artă; dezvoltarea carității, adică a iubirii față de aproapele; și maturizarea iubirii față de Dumnezeu până la adorarea Creatorului. Toate acestea înseamnă orientarea privirii și spre cele de sus.

  • 12 octombrie 2017