Wilhelm Dancă

Am participat pe 11 septembrie 2024 la o conferință internațională organizată de Institutul Cultural Român din Veneția. Tema conferinței era „Sentieri alternativi nella storia del cristianesimo. Prospettive storiche e filosofiche”. În românește, „Cărări alternative în istoria creștinismului. Perspective istorice și filosofice”. Comunicarea mea s-a intitulat „L’ottimismo intellettuale come frutto del dialogo tra fede e ragione”. Adică, „Optimismul intelectual ca rod al dialogului dintre credință și rațiune”.

În introducere am spus că actualmente traversăm o perioadă de pesimism intelectual. Cauzele sunt multe, dar una importantă e legată de absența dialogului dintre credință și rațiune. De-a lungul istoriei creștinismului dialogul dintre credință și rațiune a traversat văi și a atins culmi înalte. Am vorbit puțin despre ele. Tot în introducere am prezentat contextul teologic și filosofic al unei culmi a dialogului dintre credință și rațiune. Această culme a fost teologia postnicenă din secolele IV și V.

Comunicarea a avut două părți. În prima parte am vorbit despre condițiile subiective ale dialogului dintre credință și rațiune. Am subliniat rolul optimimsului intelectual moștenit din lumea greacă și romană. Apoi am vorbit despre fundalul conceptual al filosofiei stoice care a intrat în teologia creștină. În partea a doua am dezvoltat condițiile obiective ale dialogului dintre credință și rațiune. Am vorbit despre finalitatea și ordinea creației, pe de o parte, iar pe de alta, despre frumusețea interioară a omului.

În concluzie am spus că optimismul intelectual este și condiție, și rod al dialogului dintre credință și rațiune. Pe scurt, dacă rațiunea umană este optimistă, atunci și creștinismul devine mai fascinant, mai atrăgător.

ATENȚIE! Conferința înregistrată și redată aici este în limba italiană. Cu ajutorul mijloacele moderne de comunicare puteți să o ascultați în limba română deschizând traducerea simultantă. Buon ascolto!

Recent am fost invitat să țin o conferință la Centrul pentru studii de drept natural din cadrul Facultății de Drept a Universității din București. Tema a fost „Ce este natural?”. Pentru a răspunde la această întrebare am recurs la ajutorul filosofiei. Dar, nu la ajutorul filosofiei moderne sau contemporane, ci al filosofiei aristotelico-tomiste. Astfel răspunsul este marcat de privirea metafizică asupra ființei și asupra persoanei.

În prima parte am vorbit despre natură ca lumea tuturor lucrurilor care există și ca principiu interior al ființei. În partea a doua am subliniat valențele filosofico-gramaticale ale naturii ca adjectiv, adverb și substantiv, rămânând în aceeași perspectivă metafizică a ființei. În partea finală, am pus câteva accente vorbind despre natura persoanei. În concluzie am orientat mintea participanților spre ulterioare cercetări atrăgând atenția asupra rolului legii naturale într-o lume care o ignoră. De aceea, poate, lumea în care trăim este tristă, încrâncenată și cinică.

Nota bene. În această conferință folosesc un limbaj specific filosofiei. Am încercat să-l traduc pe înțelesul tuturor, dar nu știu în ce măsură am reușit. Ascultați și vedeți!

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În 17 mai a.c. am participat la o conferință internațională despre memorie. Am vorbit despre importanța memoriei la Monseniorul Vladimir Ghika.

Prima parte a conferinței este mai tehnică, abstractă. Aici clarific termenii de memorie, memorie individuală și colectivă. Rolul și funcția memoriei în procesul de re-cunoaștere a lucurilor, persoanelor etc.

Partea a doua este mai colorată. În această secțiune folosesc imagini și exemple pentru a vorbi despre memorie la Vladimir Ghika. Ce să reținem despre memorie? Înainte de toate noțiunea de memorie este personalistă. Adică funcția importantă a memoriei este relația cu sine, cu alte lucruri din jur, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Monseniorul spune la un moment dat că nu „există memorie fără iubire”. Cu alte cuvinte, nu există memorie fără relație.

Am vorbit despre “paradisurile” memoriei invitând la cultivarea interesului pentru istorie. Atât a istoriei orale, cât și a celei scrise. De asemenea, am discutat despre “vampirii” memoriei. Aici este vorba despre cei care distrug memoria în mod programat.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Ieri, 23 ianuarie 2024, am ținut o conferință despre teologia digitală, tehnologia informației și inteligența artificială. Gazdă a fost Fundația Națională de Știință și Artă. Este vorba despre o Fundație a Academiei Române. Au participat membri ai Academiei Române, studenți și prieteni.

În introducere am făcut deosebire între inteligența umană și inteligența artificială. Prima are conștiință, și se corectează, dacă greșește, a doua nu. Pentru a înțelege conferința, trebuie ținut cont și de diferența între tehnologia informației și inteligența artificială. Prima se ocupă de platformele și mijloacele digitale de comunicare, iar a doua de algoritmi/soluții pentru rezolvarea de probleme pornind de la anumite surse bibliografice. Teologia digitală este o subspecie a teologiei pastorale, deci este o știință practică situată la intersecția dintre tehnologie și teologie.

În prima parte am răspuns la întrebarea: cum am devenit teolog digital? Am mărturisit că nu sunt nici IT-ist, nici specialist în inteligența artificială. Am învățat din mers. Și învăț în continuare. Am spus că am acum o „parohie virtuală” din care fac parte peste 10.000 de credincioși digitali. Mă refer la acei credincioși care folosesc platformele digitale. Am vorbit despre avantajele și dezavantajele acestei lucrări digitale de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Am subliniat că, fără factorul uman, platformele digitale rămân utile doar la nivel informativ, nu performativ, adică nu transformă omul.

În partea a doua am analizat trei definiții ale teologiei digitale și am propus una în cheie personală. Am aplicat principiul cauzelor aristotelice – cauza materială, formală, eficientă și finală. Am ajuns la concluzia că teologia digitală este limbaj nou bazat pe știința computațională și design care vorbește despre Dumnezeu și ființele create în lumina revelației divine”.

În partea a treia am vorbit despre etica teologiei digitale. De ce? Pentru că aplicarea inteligenței artificiale poate dăuna grav actului de credință sau actului educațional. Dar nu numai, chiar și vieții în integralitatea ei. De aceea, am pledat pentru asumarea unei etici comune la nivel global. În concuzie am spus că nu trebuie să ne fie frică de teologia digitală. Pavel Florenski vorbea în 1919 despre legătura strânsă dintre biologie și tehnologie. Spunea, printre altele, că tehnologia este proiecția organelor noastre, în afara noastră. Aceasta trebuie să fie atitudinea de fond. Biologia va controla tehnologia, ca să fie un instrument util pentru om. Tehnologia va ajuta biologia să „pătrundă” mai bine în corpul uman.

În fine, teologia digitală nu va înlocui preoții din parohii, dar preoții care nu o folosesc vor fi înlocuiți de preoții care o utilizează.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Am avut o comunicare despre Pace în cadrul Conferinței anuale a Societății Internaționale Toma de Aquino, secția română. Conferința a avut loc la București, pe 6 octombrie 2023.

Obiectivul principal a fost acela de a schimba un proverb latin cu privire la pace. Adică, „si vis pacem, para bellum”, spuneau latinii. Am modificat proverbul și am zis: „si vis pacem, para pacem”. În românește, „dacă vrei pace, pregătește pacea”.

În prima parte a comunicării am prezentat câteva motive pentru care pacea este actuală. Apoi am descris câteva cauze care fac ca pacea să fie inactuală. În partea a doua am descris șapte trepte care conduc la templul păcii. Acestea sunt de două feluri. Primele trei sunt interioare: împăcarea cu sine, nonviolența celor puternici, obiecția de conștiință. Celelalte patru sunt exterioare: dialogul între generații, educația păcii, forța dreptului, memoria trecutului.

În concluzie am pledat pentru pacea ca obiectiv al educației. Pe scurt, dacă vrei pace, pregătește-te pentru pace!