Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Adevărul e temelia Bisericii, nu sondajele de opinie

Trăim în epoca post-adevăr. Neîndoielnic. De aceea, persoanele și instituțiile care se bazează pe adevăr suferă. Am comentat această situație pornind de la Matei 16, 13-23. Este vorba despre Evanghelia Duminicii de astăzi. S-a întâmplat la Sinaia.

Evanghelia consemnează o mărturisire de credință a Sfântului Petru. El spune despre Isus că este Christos/Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu. În dialogul dintre Petru și Isus am subliniat câteva cuvinte importante. Astfel Domnul Isus spune: „nu carnea și sângele ți-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri”. Aici este vorba despre adevărul revelat, nu cunoscut sau intuit de mintea umană. Sfântul John Henry Newman spune că adevărul revelat se transmite printr-un limbaj uman. De aceea, este perfectibil ca exprimare sau formulare. Însă mereu este necesar și definitiv. Lumea de astăzi nu este dispusă să primească adevăruri definitive. Dar nici să le transmită, deși adevărurile dogmatice sunt inteligibile. Oare de ce?

Mai întâi din cauza ființei umane care-și revendică o autonomie exagerată față de Dumnezeu. Înțelege libertatea în mod greșit. Aici intervine consecința păcatului care afectează natura umană în acceptarea adevărului. Oricum adevărul revelat nu se confundă cu adevărul fabricat sau descoperit de mintea umană. Apoi, nu se confundă cu opinia publică, sondajele de opinie, diferitele forme de refendumuri, sinoade etc. Isus îi întreabă pe ucenici ce crede lumea despre El. Însă, nu pentru că-L interesa, ci pentru a le zice că adevărul revelat nu este totuna cu ce spune lumea. În fine adevărul dogmatic este determinant pentru soarta Bisericii. Pe adevărul revelat se zidește comunitatea ucenicilor lui Isus Christos. Alternativa este puterea, care impune un adevăr confecționat sau adaptat vremurilor.

În concluzie am afirmat că evlavia sau religiozitatea fără adevăr este ca tabla, adică sună a gol. Adevărul despre Isus Christos pune bazele unei religiozități nu artificiale, ci personale și eficiente.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 27 august 2023
Înțelepciunea crucii la Edith Stein

Încep cursul prezentând câteva date biografice din viața lui Edith Stein. Subliniez faptul că a fost 1) evreică, 2) filosoafă, 3) călugăriță și 4) martiră.

Apoi descriu conținutul a două cărți care stau la baza prelegerii. Prima, „Edith Stein. Philosophe crucifié” de Joachim Bouflet, o biografie. A doua, „Știința Crucii. Un studiu asupra lui Ioan al Crucii” de Edith Stein. Studiul are trei părți – Mesajul Crucii, Învățătura Crucii și Pe urmele Crucii. Partea a treia nu a fost finalizată. Analizez „datoriile” filosofice pe care Edith Stein le-a avut față de Edmund Husserl (metoda fenomenologică) și Max Scheler (filosofia personalistă a valorilor).

În cadrul prelegerii propriu-zise pun accentul pe căutarea adevărului în orizontul fenomenologiei și al eticii valorilor. De asemenea, arăt efortul lui Edith Stein de a uni adevărul obiectiv cu adevărul subiectiv. În continuare descriu rolul lui Christos ca persoană a conștiinței transcendental purificate. Este vorba despre Isus Christos reprenzentant al fiecărui subiect în parte, al subiectelor luate la un loc și al lumii. În fine, vorbesc despre știința crucii care unește teologia crucii ca teorie cu experiența crucii ca trăire. Cum se poate explica așa ceva? Fiind vorba despre o experiență mistică Edith Stein recurge la simbol, nu la concept ca în filosofie.

În concluzie, persoana care participă la suferința umană a lui Isus răstignit participă și la viața lui divină. De obicei omul vrea să aibă parte doar de bucuria divină, fără cruce, dacă s-ar putea așa ceva. Pe scurt, nimic fără cruce, așa după cum sugerează și numele lui Edith Stein din viața de mănăstire: Tereza Benedicta a Crucii! Crucea este speranța mântuirii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 6 aprilie 2022
Patria conștiinței, locul în care Dumnezeu e Dumnezeu

Patria conștiinței este unul dintre cele trei locuri importante ale dramei mântuirii oamenilor. Primul este sinagoga din Nazaret în care Isus a fost respins. Vezi Evanghelia duminicii de astăzi luată de la Luca 4, 2-30. Al doilea este Ierusalimul, care s-a revoltat împotriva lui Isus și L-a răstignit. Al treilea este conștiința fiecărui om.

Într-adevăr, în patria conștiinței se duce bătălia pentru adevăr, pentru un om mai bun. Este cea mai importantă luptă aici pe pământ. De ce? Pentru că fără îmbrățișarea adevărului, nu există salt de calitate în viața nimănui. Dacă vorbim de Isus, Crucea este simbolul mărturisirii adevărului până la capăt.

Profeții din vechime, cei din vremea lui Isus, precum și cei de astăzi sunt martori ai adevărului în iubire. Pe urmele lor profeții contemporani mărturisesc adevărul în familie, printre prieteni, în fața instituțiilor sau despre guvernanți. Știu ce înseamnă lucrul acesta. Sunt gata să înfrunte ostilitatea sau respingerea acelora care aud bunavestire a adevărului în iubire.

În Evanghelia duminicii am citit că Isus a fost respins de nazarineni. Atât de tare s-au mâniat pe El că au voit să-L ucidă aruncându-L într-o prăpastie la marginea Nazaretului.

În 2019 am ajuns și eu la Nazaret. Am văzut sinagoga în care Isus a rostit celebrul discurs care a trezit și entuziasm, și mânie. Am văzut și prăpastia unde urma să fie aruncat Domnul. Acolo există o cruce de pe vremea cruciaților. Am cerut unui pelerin să-mi facă o fotografie la locul respectiv. Un preot italian care m-a văzut a spus să nu stau acolo pentru că e periculos. Da, așa e, e periculos să îmbrățișezi crucea, deși părintele se referea la altceva.

E periculos să îmbrățișezi crucea, adevărul și binele în vremuri tulburi, cum sunt vremurile noastre. De ce? Pentru că oamenii nu vor să fie deranjați în ideile și comoditățile lor. Cine spune în mod curajos care este Calea, sau Adevărul, sau Viața riscă să devină obiect de mânie. Lucrul acesta l-a făcut și Isus. A riscat. Dar, și astăzi, mărturia Domnului despre adevăr umple viața noastră de frumusețe și de sens.

Deci, și în patria conștiinței, și în viața de zi cu zi merită să iubim Crucea și Adevărul. Chiar dacă e riscant. Altfel nu devenim mai buni.

Detalii în articolul postat mai jos.

  • 30 ianuarie 2022
Penuria de adevăr și curajul de a fi profet, astăzi

Penuria de adevăr este o trăsătură a vremurilor noastre. Uraganul minciunii a pornit de mult și bate în continuare. Totuși, să nu ne fie teamă! Tatăl minciunii a lucrat din plin și în vremea lui Isus (Mc 6, 1-6). Influențați de acesta concetățenii Domnului nu au accept adevărul învățăturii sale. Dar Isus a mers până la capăt în mărturisirea adevărului, ca un adevărat profet.

De ce nu avem curajul să fim și noi profeți, astăzi? Am identificat trei cauze care frânează răspunsul la chemarea profetică.

Prima este incoerența pastorală de care suferă Biserica noastră. Potrivit Fapte 2, 42, ucencii lui Isus erau „stăruitori în învățătura apostolilor”. Dar, astăzi, cum să fii „stăruitor” când apostolii nu sunt uniți în mărturisirea adevărului Evangheliei? Incoerența pastorală naște haos și duce la indiferență față de cele religioase. Ar mai fi o cauză legată de aceasta, și anume lipsa formării permanente a creștinilor laici.

A doua cauza importantă este absența adevărului iubirii lui Christos în viața noastră. Suntem construiți pe fragmente de adevăr superficial sau rezultat din compromisuri. Adevărul lui Christos se manifestă prin generozitate. Acesta este rezultatul ieșirii din propriul eu și al intrării în universul măreției și bunătății divine.

A treia cauză este dorința unora de a impune adevărul iubirii lui Christos. Dar un asemenea adevăr nu se impune ci se propune. Se transmite prin molipsire. Printre alte condiții pregătitoare ale misiunii de profet astăzi ar fi empatia anticipată. Am adăugat la aceasta și umilința de a fi „un creion” în mâna lui Dumnezeu.

Mai multe detalii în articolul posta mai jos.

  • 4 iulie 2021
Adevărul ca fidelitate la Iuda, Matia și Vladimir Ghika

Trăim în epoca post-adevărurilor și, totuși, dorim să cunoaștem adevărul și să ni se spună adevărul. Despre adevăr a vorbit și Isus în evanghelia duminicii de astăzi luată din Ioan 17, 11-19. Cuvântul adevăr a fost menționat de trei ori: „Consfințește-i în adevăr”, „Cuvântul tău este adevărul”, „Consacrați în adevăr”.

Adevărul despre care vorbește Domnul Isus astăzi se referă la unirea dintre Fiul și Tatăl. Această unitate ar trebui să se reflecte în comunitatea apostolilor. Din păcate nu s-a oglindit în mod perfect pentru că Iuda l-a trădat pe Isus. Această unitate este invocată în Biserică de-a lungul timpurilor, dar nu este trăită potrivit chemării ucenicilor la adevăr, pentru că și în Biserică există trădători.

Cine a fost Iuda? De ce l-a trădat pe Isus? De ce l-a ales Isus să fie apostol? Care a post meritul sfântului Matia că i-a luat locul lui Iuda? Care este legătura dintre Matia și fericitul Vladimir Ghika?

Mesajul principal al duminicii în care l-am sărbătorit și pe Fericitul Vladimir Ghika: Să trăim în adevăr, căci minciuna obosește sufletul și universul. Minciuna ne obligă să sprijinim mereu ceea ce nu stă în picioare, să dăm ființă la ceva ce nu are și astfel la nesfârșit. Fericitul Vladimir afirmă: „Omul care n-a mințit niciodată Îl poate auzi vorbind pe Dumnezeu; numai el știe cum vorbește Dumnezeu”.

Mai mult detalii în meditația postată mai jos.

  • 16 mai 2021