Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Convorbiri spirituale răsfoind Meditații despre Postul Mare

În seara de 31 martie 2021 am discutat împreună cu pr. Constantin Necula și Pr. Ștefan Lupu despre volumul publicat recent și intitulat „Meditații despre Postul Mare”. Este vorba despre volumul al II-lea din seria „Mysterium Christi”. Între timp a apărut și volumul al III-lea: „Meditații despre Paște”. Va urma o prezentare în luna aprilie 2021. Mai jos puteți să urmăriți dialogul de miercuri seară care a fost moderat de pr. Lucian Dîncă.

Mulțumesc din inimă moderatorului și invitaților la convorbiri spirituale despre Postul Mare.

Sărbători fericite!

  • 31 martie 2021
Mysterium Christi. II. Meditații despre Postul Mare

Postul Mare este un drum de pregătire pentru sărbătoarea Paștelui. Biserica îl parcurge meditând marile momente ale istoriei mântuirii cu ajutorul lecturilor biblice. Astfel, trec prin fața ochilor minții noastre creația și căderea primului om, viața și mesajul patriarhilor, exodul sau ieșirea din Egipt, regatul lui David, viața și mesajele profeților. Lecturile ne arată cum Dumnezeu duce la bun sfârșit lucrarea lui de mântuire prin fapte concrete. Îl cheamă pe om la credință și la viață, îl invită să o încheie o alianță și îi trimite un ajutor în persoana Duhului Sfânt.

Lecturile biblice din prima duminică a Postului Mare conțin o sinteză scurtă a istoriei mântuirii. Astfel, istoria omenirii este văzută ca un loc al ispitirii. Primul om a cedat tentației diavolului și nu a acceptat să trăiască din cuvântul lui Dumnezeu și să se conformeze planului său de mântuire. Noul Adam, Christos, învinge ispita pentru că se hrănește cu tot cuvântul care iese din gura Tatălui și își asumă în mod liber voința lui. De aceea, Sfântul apostol Paul constată: „unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Rom 5, 20). De aceea, omul care vrea să învingă ispita trebuie să meargă pe urmele lui Isus, să intre în pustiu postind și împlinind voința Tatălui. Istoria noastră întreagă apare ca un drum prin pustiu, o căutare a Domnului și a cuvântului său dătător de viață pentru a putea ajunge la „țara promisă”.

În acest volum aprofundez drumul istoriei mântuirii potrivit temelor din fiecare an liturgic. Încep cu prima duminică din Postul Mare și termin cu Duminica Floriilor. Meditațiile din anul A sunt consacrate catecumenilor de ieri și de azi. Acestora le este adresată invitația de a (re)descoperi elementele ritului Botezului cu ajutorul catehezelor baptismale despre apă, lumină, viață, credință, simbolul credinței, rugăciunea Tatăl Nostru. Meditațiile din anul B dezvoltă tema alianței sau a legământului și a misterului pascal al lui Christos. Invitația are un conținut precis, și anume acela de a-l întâlni pe Christos care, prin misterul său pascal, se jertfește pe sine pentru mântuirea noastră. Meditațiile din anul C dezvoltă tema împăcării cu Dumnezeu în sacramentul spovezii ca pregătire pentru celebrarea Paștelui.

În spirit de continuitate cu structura din primul volum am început meditațiile cu trei modalități de raportare la cruce ale unor filosofi reprezentativi pentru cultura modernității. Este vorba despre Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Antonio Rosmini și Romano Guardini. Apoi am încheiat meditațiile cu câteva gânduri și sugestii de trăire a credinței în moartea și învierea Domnului cu ajutorul lui Vasile Voiculescu.

Textele biblice sunt luate din traducerea realizată de Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu. Mulțumesc și pe această cale pentru că mi-au pus la dispoziție varianta electronică a traducerii.

Referitor la metodologie nu am introdus note la subsolul paginilor, cu excepția meditației filosofice, pentru a nu îngreuna lectura. Am făcut trimitere, totuși, atunci când a fost cazul la volumul, cartea autorului citat. Coordonatele bibliografice complete ale lucrării le-am introdus în bibliografia de la sfârșit. Nota bene! Am trecut în bibliografie doar lucrări scrise sau traduse în limba română.

Am pregătit un ghid liturgic pastoral căutând să vin în întâmpinarea acelora care doresc să mediteze temele specifice ale Postului Mare potrivit succesiunii duminicilor din anii liturgici A, B, C. Nu am propus același număr de meditații pentru o aceeași duminică. Numărul acestora este rezultatul firesc al implicării mele în proiecte pastorale diferite de celebrarea duminicală a liturghiei.

Meditațiile sunt adaptări după omiliile rostite la liturghia de la 12.15 în catedrala „Sfântul Iosif” din București în timpul Postului Mare (2014-2020). Pentru realizarea acestei lucrări am fost ajutat de mai multe persoane generoase. Au fost ca un fel de „Simon din Cirene”. M-au ajutat să-mi duc Crucea – Mysterium Christi – până pe Calvar. Le port o recunoștință profundă. Sunt convins că sunt printre cei care se bucură de o atenție deosebită din partea Domnului Răstignit-Înviat. Mulțumesc din inimă editurii Ratio et Revelatio din Oradea, domnului Otniel Vereș, pentru că găzduiește cu multă prietenie proiectul Mysterium Christi.

Istoria oamenilor manifestă dorința de reînnoire la nivel personal, schimbarea în bine a moravurilor și revigorarea spiritului binelui comun. Această dorință o simte fiecare dintre noi. Momentele tari sunt atunci când observăm că s-a creat o formă de sclavie, de violență sau de nedreptate. Postul Mare este un timp potrivit pentru a verifica statutul dorinței noastre de schimbare și de înnoire.

Meditațiile despre Postul Mare vor să fie un ghid care conduce la schimbare. Sper ca acest volum să hrănească speranța creștină a înnoiriii sufletești. De asemenea, sper ca lecturând aceste meditații să putem suporta mai ușor enigma morții și drama păcatului.

București, Sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului”          2 februarie 2021

  • 28 februarie 2021
Nu există convertire fără experiența singurătății în tăcere

Mă întreabă astăzi în curtea catedralei „Sfântul Iosif” din București un domn îmbrăcat în costum de sportiv, deși nu arăta a sportiv, era destul de bine făcut: „Dumneavoastră sunteți predicatorul?” „Dacă vă referiți la liturghia care tocmai s-a teminat (12.15), eu sunt”, îi răspund. „A”, zice, „sunteți din Buzău, nu-i așa?” „Nu, sunt din Moldova”, îi spun aproape șoptind, nu voiam să-i tulbur convingerile. „A, știam eu”, adaugă sportivul, „de acolo vin cei mai buni predicatori”. O fi așa, n-o fi așa, nu știu. Știu că am început de câteva zile postul mare.

Astăzi în prima duminică am vorbit despre invitația lui Isus la convertire. După cum au fost prezentate evenimentele în evanghelia după Marcu (1, 12-15), nu există convertire fără experiența pustiului. Sau, în termenii noștri de astăzi, nu există converitre fără experiența singurătății în tăcere. Din păcate ne temem de singurătate, tăcerea nu ne place, ne temem de noi înșine, fugim de întâlnirea cu noi înșine. De aceea, în loc ca să ne slujească nouă, noi slujim animalelor sălbatice din noi.

Experiența pustiului este utilă pentru că ne arată cât valorăm. Pustiul arată care sunt zeii sau idealurile noastre. Convertirea vine după această experiență și însemană renunțarea la egoul dominant, la pretențiile fiarelor sălbatice din noi. Chiar dacă lupta este grea, lupta cu noi înșine, să ridicăm mâinile spre cer asemenea sfântului Paul din „Convertirea Sfântului Paul” de Caravaggio. Ele simbolizează dorința noastră de transcendență, de cer, de Dumnezeu, voința de a schimba ceva în viața noastră, evident, în bine.

Postul este un timp de pregătire a conformării vieții noastre cu viața lui Christos. Pregătirea constă în contemplarea, cinstirea și apropierea de crucea pe care să fim răstigniți împreună cu Christos pentru păcatele noastre. Fără această țintă postul mare nu există. Detalii în articolul postat mai jos. Post binecuvântat!

  • 21 februarie 2021
Postul mare verificarea fidelității față de Dumnezeu

Dacă aveți timp, deschideți linkul de mai jos și ascultați o meditație despre semnificația tentației/ispitei în trecut și astăzi. Este vorba despre predica din prima duminică din Postul Mare 2020. Acest Cuvânt a fost adresat credincioșilor de la catedrala sf. Iosif din București, care au fost prezenți în număr mare la liturghia de la 12.15. Îmi pare rău să spun lucrul acesta, dar bunii noștri creștini păreau derutați în ceea ce privește aplicarea „normelor” recente cu privire la folosirea apei sfințite (adică fără apă sfințită), la momentul manifestării gestului de dăruire a păcii. Nu cunosc problema în adâncime, dar tare se repetă povestea și spiritul pe care l-am trăit cu ceva ani în urmă când fu vorba despre „vaca nebună”, „pesta porcină” sau „gripa aviară”. Nu sunt singurul care crede așa ceva. Mă rog să fie bine și lumea să vină la biserică, dacă nu sunt bolnavi, evident. Am rămas cu o întrebare: cum să facem să trăim ca oameni normali într-o lume manipulată?

  • 16 aprilie 2020
Ispita este locul în care se vede cine sau ce suntem

Ispita este necesară. Spunea Sfântul Anton abate: „Trebuie să fim ispitiți! Altfel, nu vom fi mântuiți!” În rugăciunea „Tatăl nostru” îi cerem deseori lui Dumnezeu: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Ce înseamnă asta? Sensul acestei invocații este următorul: Doamne, nu ne lăsa să cădem în ispită! Da, așa este, pentru că ispita nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satana. Dumnezeu permite ispita pentru ca să creștem în fidelitatea față de El. Ispita arată dacă viața noastră este centrată pe credința în El sau pe iubirea necontrolată față de lucruri sau de persoane.

Evanghelia primei duminici din Postul Mare ne ajută să înțelegem cine este ispititorul. Citim în Lc 4, 1-13 că Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu, iar acolo Satana l-a ispitit. Ni se dă de înțeles că, într-un anumit fel, Domnul Isus nu voia să meargă în pustiu. Fiind și om, suntem dispuși să înțelegem această atitudine. La fel ni se întâmplă și nouă, nu-i așa? Nu ne plac ispitele! Dar, revenind la Isus, pentru El, ispita a fost locul sau momentul în care Dumnezeu Tatăl a văzut ce fel de idee avea Isus din Nazaret despre propria lui misiune ca Mesia.

Cele trei ispitiri despre care vorbește evanghelistul Luca, dar și sfântul Matei, sunt aceleași. Doar ordinea este diferită. Toate trei se reduc la ispita puterii, care se exercită într-un anumit fel în planul lui Dumnezeu și în alt mod la nivel uman. La Dumnezeu „putere” înseamnă nu să fii servit, ci să servești pe alții. Să ajuți pe cel care este zdrobit, neputincios, pe scurt, să-l ridici pe cel căzut, indiferent de condiția umană, religioasă, socială în care se găsește. Și, evident, fără să condiționezi acest ajutor.

Accentul principal din predica de astăzi a căzut pe modul de a înțelege ispita ca loc de manifestare a identității noastre. Ispita arată cine sau ce suntem noi. Când este ispitit sau pus la încercare, omul caută puncte de sprijin. Dacă ele sunt la Dumnezeu, credința lui este fidelă. Dacă nu, Biserică îi propune să recurgă la practicile reparatorii specifice Postului Mare: rugăciunea, postul și pomana. Toate trei au o semnificație relațională. Rugăciunea înseamnă relație cu Dumnezeu, postul, relație cu lumea materială, iar pomana, relație cu aproapele.

Mai multe puteți să aflați ascultând predica ținută în 10 martie 2019 la catedrala sf. Iosif din București. Predica este postată mai jos. Vă doresc să aveți un Post Mare binecuvântat cu multe roade!

  • 10 martie 2019