Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

Karl Rahner (1904-1984) este unul dintre cei mai mari teologi catolici ai secolului XX. A influențat orientări pastorale importante ale Bisericii la Conciliul Vatican II. În acest curs am subliniat efortul lui de a înnoi limbajul credinței și propunerea de noi preambuluri ale credinței. Preambulurile sunt spirituale și antropologice, nu raționale sau naturale. Este vorba de experiența sinelui în interiorul omului și descoperirea lucrării harului Spiritului Sfânt în fiecare om. În acest context transmiterea credinței înseamnă trecerea de la credința...

În cursul despre simbol ca element constitutiv al religiei am analizat teoria lui Mircea Eliade. Cu referire la acest subiect, am atins următoarele probleme. Mai întâi am descris câteva premise antropologice, printre care instinctul de ieșire a omului din sine și din propriul destin. Apoi am răspuns la întrebarea ce este simbolul. Am subliniat că este vorba despre simbolul religios. Am vorbit despre originea simbolului. Apoi am descris funcția principală a simbolului, aceea de unificare, precum și logica simbolului. Mai multe detalii în înregistrarea postată...

În acest curs am vorbit despre mit ca element constitutiv al religiei, dar și al conștiinței umane la Mircea Eliade (1907-1986). După ce am analizat mai multe elemente ale definiției mitului ca povestire sacră a unui eveniment fondator, am analizat mitul cosmogonic. Acesta reprezintă cumva rezumatul, modelul tuturor miturilor, fiindcă miturile explică cum ceva a luat ființă sau de ce și când a început să existe ceva, sau de ce un comportament existențial trebuie concretizat ca atare. Am analizat trăsăturile mitului subliniind calitățile timpului primordial...

În acest curs am vorbit despre raportul credință și rațiune la filosoful francez Maurice Blondel (1861-1949). Am arătat că, potrivit filosofiei religiei din „L’ Action”, „Scrisoare despre apologetică” și „Istorie și dogmă”, rațiunea conduce omul la pragul credinței, unde adevărul noțional se transformă în adevăr relațional. Bucuria libertății regăsite prin credință care se adresează nu doar minții, ci și inimii și voinței, motivează efortul inimii de a crede în Iubirea divină. Mai multe detalii în...

Am vorbit în prima parte despre convertirea lui J.H. Newman (1801-1890), făcând deosebire între convertirea la Biserică și convertirea la credință. Am subliniat că întâlnirea -moment unic – cu Dumnezeu în rugăciune a fost rodul căutărilor personale. După convertire a rămas cu dorința puternică de a căuta adevărul. Aceasta este trăsătura de bază a vieții lui. J.H. Newman. A constatat cu părere de rău cum sărăcia culturală făcea ravagii mai mari decât cea materială. Mulți dintre contemporanii lui păreau că stau în fotolii și...