Wilhelm Dancă

Prieteni, vă invit să ascultați o meditație la sărbătoarea Rusaliilor din 2025. Am subliniat următoarea idee principală, Duhul Sfânt (re)face unitatea Bisericii.

Deschizând linkul de mai jos, veți găsi și o scurtă introducere a meditației în scris.

Rusalii binecuvântate!

Această formulare „pace dezarmată și dezarmantă” îi aparține Papei Leon al XIV-lea. Am aplicat-o la conțintul Evangheliei după Ioan 14, 23-29 din această duminică a Paștelui. Aici Domnul Isus spune: „Pacea mea … nu e ca pacea pe care o dă lumea”.

Am descris pacea dezarmată și dezarmantă. Mai întâi am spus că ea este darul lui Christos înviat pentru noi. Apoi că pacea este Christos însuși. În fine, că pacea înseamnă „rămânerea” Sfintei Treimi în inima aceluia care iubește precum Isus Christos. Dar Evanghelia conține o promisiune a venirii Duhului Sfânt. De aceea, am subliniat că El îi va învăța pe ucenicii din totate timpurile și le va aduce aminte învățătura Domnului.

Aceasta se articulează în trei momente. Primul, în viața Bisericii pe primul loc este sfințenia. Adică prezența Duhului Sfânt în inima ucenicilor. Cum se traduce această prezență? Prin libertate și curaj de a mărturisi Adevărul lui Christos. Al doilea, discipolul este centrat pe voința Domnului, care devine orizontul său de viață. Într-un anumit fel, voința Domnului este pacea și viața acelora care iubesc așa cum ne-a iubit Isus. Al treilea, iubirea asemenea lui Isus înseamnă înainte de toate iertare. De fapt, iertarea este una dintre cele mai înalte forme de iubire. Domnul Isus ne-a arătat lucrul acesta pe Cruce.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Rusaliilor am spus că în Biserica de astăzi Duhul Sfânt este Marele Necunoscut. Încă mai este, deși s-au făcut mulți pași pentru o mai bună cunoaștere a rolului Duhului în viața ucenicilor. Nu-l putem cunoaște pe Duhul Sfânt în sine, ci lucrarea Lui în noi, în lume. Maica Domnului este un exemplu al rodirii extraordinare prin Duhul Sfânt. Rodul lucrării Duhului în ea a fost Christos. Aleluia! Creștinii sunt chemați să rodească la fel, adică să-L dea lumii pe Christos. Dar, pentru a fi rodnici spiritual, consider că sunt necesari câțiva pași importanți.

Primul, să-l găzduim pe Duhul Sfânt care coboară peste toți ucenicii. Fără excepție. Nu există o revărsare selectivă. Asta înseamnă că în Biserică are prioritate comunitatea. De asemenea, că toți suntem responsabili de soarta Bisericii. Carismele preoților sau ale episcopilor sunt goale/ineficiente fără coresponsabilitatea comunității.

Al doilea, să ieșim din „Cenacolul” nostru în lume. Să învingem frica de cei care ne sunt împotrivă. Să nu ne fie teamă! Așa ne îndeamnă Sfântul Ioan Paul al II-lea. Cu alte cuvinte, nu trebuie să „urcăm” pe munte, fugind de lume, ci să coborâm printre oameni. În evenimentele din viețile lor „geme” Duhul Sfânt. Să descoperim glasul Spiritului în suferințele și aspirațiile profunde ale oamenilor.

Al treilea, să vestim printre oameni Adevărul. Mai exact, să trăim și să mărturisim Duhul adevărului. Adevărul revelat în Isus Christos este că Dumnezeu e iubire.

În concluzie, să acordăm mai multă atenție Duhului Sfânt. Să-l invocăm! Să-l activăm, cum spune William Shakespeare. Fără Duhul Sfânt, nimic nu rodește în viața noastră creștină. Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Astăzi catolicii sărbătoresc Rusaliile sau Coborârea Duhului Sfânt. Oare știm pe cine sărbătorim? Cine este Duhul Sfânt? Marele Necunoscut?

De curând un filosof francez, catolic practicant, mi-a pus aceeași întrebare. Am încercat să-i răspund pornind de la Evanghelia după Ioan 20, 19-23. Aceasta este Evanghelia Rusaliilor din 2023.

Astfel, o primă imagine despre Duhul Sfânt este acțiunea de suflare. Isus Înviat suflă asupra ucenicilor și spune: „Primiți pe Duhul Sfânt”. Dar această suflare/dar al Duhului este legată de iertarea păcatelor.

De aceea, o altă imagine este iertarea ca unul dintre chipurile iubirii. Deci, Duhul Sfânt este iubirea, mai exact iubirea dintre Tatăl și Fiul. În această privință nu trebuie multă imaginație. Se vede cu ochiul liber dacă există iubire între oameni, în familie etc. Dar la fel stau lucrurile și în privința iubirii lui Dumnezeu din viața oamenilor.

Apoi i-am descris interlocutorului meu, pe scurt, istoricul sărbătorii Rusaliilor. Am vorbit despre Rusaliile agricole de la strămoșii evreilor. De asemenea, despre Rusaliile de pe Sinai, când evreii au primit darul Legii. Iar la urmă despre Rusaliile de la Ierusalim, în Cenacol, când Isus înviat dăruiește Legea cea Nouă a Iubirii. Rusaliile creștine cuprind toate aceste trei momente istorice. Duhul Sfânt este Duh creator, Duh legiuitor și Duh dătător de viață.

Pentru a aprofunda lucrarea Duhului am meditat termenul „suflare”. El apare în suflarea lui Isus asupra ucenicilor în Cenacol. Dar evocă „suflarea” lui Dumnezeu când l-a creat pe Adam. Înțelegem că sunt două lucrări, facerea omului și refacerea lui prin Christos.

Dar cum să trăim o legătură vie Duhul Sfânt? Am răspuns dezvoltând tema „ebrietății” din prima predică a Sfântului Petru. Vezi Faptele Apostolilor 2,15. Am subliniat necesitatea de a trăi ‘beția sobră” a Duhului Sfânt. În felul acesta putem deveni misionari, adică vestitori ai lui Christos înviat în lume.

Dorind să subliniez mesajul sărbătorii am descris un film, intitulat „Transmigrația sufletelor”. Aici este vorba de doi diavoli care nu au succes. Unul își vinde sufletul și devine un om cu mulți bani și o carieră extraordinară. Dar cei din jurul său simțeau că în spatele succesului viața lui era goală.

Deci, să nu ne vindem sufletul! Mai mult decât atât, să trăim „beția sobră” a Duhului Sfânt pentru a fi rodnici și pentru noi, și pentru alții.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Ieri, 18 mai 2023, am sărbătorit „Înălțarea Domnului”. A fost și ziua mea de naștere. De aceea, florile primite le-am oferit Domnului care se înalță la cer.

În cadrul omiliei liturghiei de la 12.15 am meditat trei lucruri importante.

Primul, Domnul Înviat i-a instruit pe apostoli până în ziua Înălțării Sale la cer. Astfel, pornind de la Fapte 1, 1-11, am desprins că ultima învățătură a Domnului a fost despre primirea darului Duhului Sfânt. De asemenea, Domnul Isus s-a referit și la trimiterea în misiune a apostolilor, care devine trăsătură fundamentală a Bisericii. Pe scurt, vestirea Cuvântului este eficace dacă vestitorul este plin de Duhul Sfânt. Și, misiunea Bisericii de a vesti Cuvântul durează până la a doua venire a lui Isus.

Al doilea, Domnul Înviat s-a urcat la cer și s-a așezat la dreapta Tatălui. Urcarea la cer a Fiului Omului înseamnă că, mai întâi, a coborât pe pământ, și, apoi, că va reveni din cer. Cerul nu este o stare sau un mod de a fi ci un loc.

Al treilea, avem nevoie să simțim cerul ca loc. Da, ca locuință în care să trăim pentru totdeauna cu persoanele Sfintei Treimi. Aici este vorba despre o promisiune divină. Domnul Înviat ne-a asigurat că urcă la Tatăl ca să ne pregătească un loc.

În concluzie, l-am invocat pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, care s-a născut într-o zi de 18 mai (1920), să mijloaceasă pentru noi toți „simțul” cerului.

Nu uitați să vă rugați și pentru mine!

Detalii găsiți mai jos.