Wilhelm Dancă

Astăzi catolicii sărbătoresc Rusaliile sau Coborârea Duhului Sfânt. Oare știm pe cine sărbătorim? Cine este Duhul Sfânt? Marele Necunoscut?

De curând un filosof francez, catolic practicant, mi-a pus aceeași întrebare. Am încercat să-i răspund pornind de la Evanghelia după Ioan 20, 19-23. Aceasta este Evanghelia Rusaliilor din 2023.

Astfel, o primă imagine despre Duhul Sfânt este acțiunea de suflare. Isus Înviat suflă asupra ucenicilor și spune: „Primiți pe Duhul Sfânt”. Dar această suflare/dar al Duhului este legată de iertarea păcatelor.

De aceea, o altă imagine este iertarea ca unul dintre chipurile iubirii. Deci, Duhul Sfânt este iubirea, mai exact iubirea dintre Tatăl și Fiul. În această privință nu trebuie multă imaginație. Se vede cu ochiul liber dacă există iubire între oameni, în familie etc. Dar la fel stau lucrurile și în privința iubirii lui Dumnezeu din viața oamenilor.

Apoi i-am descris interlocutorului meu, pe scurt, istoricul sărbătorii Rusaliilor. Am vorbit despre Rusaliile agricole de la strămoșii evreilor. De asemenea, despre Rusaliile de pe Sinai, când evreii au primit darul Legii. Iar la urmă despre Rusaliile de la Ierusalim, în Cenacol, când Isus înviat dăruiește Legea cea Nouă a Iubirii. Rusaliile creștine cuprind toate aceste trei momente istorice. Duhul Sfânt este Duh creator, Duh legiuitor și Duh dătător de viață.

Pentru a aprofunda lucrarea Duhului am meditat termenul „suflare”. El apare în suflarea lui Isus asupra ucenicilor în Cenacol. Dar evocă „suflarea” lui Dumnezeu când l-a creat pe Adam. Înțelegem că sunt două lucrări, facerea omului și refacerea lui prin Christos.

Dar cum să trăim o legătură vie Duhul Sfânt? Am răspuns dezvoltând tema „ebrietății” din prima predică a Sfântului Petru. Vezi Faptele Apostolilor 2,15. Am subliniat necesitatea de a trăi ‘beția sobră” a Duhului Sfânt. În felul acesta putem deveni misionari, adică vestitori ai lui Christos înviat în lume.

Dorind să subliniez mesajul sărbătorii am descris un film, intitulat „Transmigrația sufletelor”. Aici este vorba de doi diavoli care nu au succes. Unul își vinde sufletul și devine un om cu mulți bani și o carieră extraordinară. Dar cei din jurul său simțeau că în spatele succesului viața lui era goală.

Deci, să nu ne vindem sufletul! Mai mult decât atât, să trăim „beția sobră” a Duhului Sfânt pentru a fi rodnici și pentru noi, și pentru alții.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Ieri, 18 mai 2023, am sărbătorit „Înălțarea Domnului”. A fost și ziua mea de naștere. De aceea, florile primite le-am oferit Domnului care se înalță la cer.

În cadrul omiliei liturghiei de la 12.15 am meditat trei lucruri importante.

Primul, Domnul Înviat i-a instruit pe apostoli până în ziua Înălțării Sale la cer. Astfel, pornind de la Fapte 1, 1-11, am desprins că ultima învățătură a Domnului a fost despre primirea darului Duhului Sfânt. De asemenea, Domnul Isus s-a referit și la trimiterea în misiune a apostolilor, care devine trăsătură fundamentală a Bisericii. Pe scurt, vestirea Cuvântului este eficace dacă vestitorul este plin de Duhul Sfânt. Și, misiunea Bisericii de a vesti Cuvântul durează până la a doua venire a lui Isus.

Al doilea, Domnul Înviat s-a urcat la cer și s-a așezat la dreapta Tatălui. Urcarea la cer a Fiului Omului înseamnă că, mai întâi, a coborât pe pământ, și, apoi, că va reveni din cer. Cerul nu este o stare sau un mod de a fi ci un loc.

Al treilea, avem nevoie să simțim cerul ca loc. Da, ca locuință în care să trăim pentru totdeauna cu persoanele Sfintei Treimi. Aici este vorba despre o promisiune divină. Domnul Înviat ne-a asigurat că urcă la Tatăl ca să ne pregătească un loc.

În concluzie, l-am invocat pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, care s-a născut într-o zi de 18 mai (1920), să mijloaceasă pentru noi toți „simțul” cerului.

Nu uitați să vă rugați și pentru mine!

Detalii găsiți mai jos.

De ce și cum să ne împrietenim cu Isus? Poate fi prietenia cu Domnul o relație reală? Sau prietenia e doar spirituală? La ce ajută această prietenie divino-umană? Am propus câteva răspunsuri pornind de la Evanghelia după Ioan 14, 15-21.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Rusaliilor 2022 am început omilia comentând o capodoperă artistică din Bazilica benedictină din Vezelay, Burgundia (Franța). Este vorba despre o reprezentare a lui Isus înviat care se înalță la cer dansând. Avem o trimitere la dansul sacru din tradiția iudaică prilejuit de sărbătoarea corturilor în centrul căreia se află primirea darului Legii. Isus îl dăruiește pe Duhul Sfânt ucenicilor și deschide timpul în care se trăiește Legea Nouă.

Am comentat trei fragmente din Evanghelia după Ioan despre Isus care îl trimite pe Duhul Sfânt discipolilor.

În Ioan 7, 39 se vorbește despre darul apei vieții pe care îl vor primi cei care cred în El. Apa vieții este simbolul Duhului Sfânt. Acesta nu poate fi primit înainte de glorificarea lui Isus, care are loc pe Cruce.

Astfel în Ioan 19, 30, Isus răstignit spune că toate s-au împlinit, adică toate semnele prin care a dovedit divinitatea sa. Începând cu Nunta din Cana Galileii și terminând cu readucerea la viață a lui Lazăr. După ce a spus „s-a împlinit”, „plecându-și capul, și-a dat Duhul”.

În fine, legătura dintre Isus și Duhul Sfânt apare mai pregnant în prima seară a celei de-a opta zile, după Înviere. Isus vine în mijlocul ucenicilor și suflă asupra lor spunând: „Primiți pe Duhul Sfânt”. Sfântul Chiril, patriarh al Alexandrei (412-444), comentează Evanghelia după Ioan și spune că Isus îl trimite pe Duhul Sfânt, care este în același timp Duhul Tatălui și Duhul său. Cine îl primește devine una cu Tatăl și cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Mai mult, primitorul de Duh Sfânt își schimbă natura umană, pentru că devine fiu al lui Dumnezeu. Participă la o lucrare bazată pe comuniune, relație, ceea ce face ca toți primitorii de Duh Sfânt să gândească la fel, să simtă la fel și să se sfințească la fel.

Astăzi asistăm la o formă de sărăcie spirituală, care se numește absența Duhului Sfânt din viața creștinilor. Ea se explică, printre altele, de agresiunea culturii dezbinării și de persecuția la adresa ucenicilor lui Isus. Cum să schimbăm această stare de de-spiritualizare a ucenicilor?

Primul pas ar fi să-l căutăm pe Duhul Sfânt din interiorul nostru, pentru că El este acolo, în sufletul nostru, chiar dacă nu suntem vrednici de prezența lui. Cine conștientizează „gemetele” sau „șoaptele” Duhului din interiorul lui riscă să danseze, evident, de bucurie. Vă rog să vă expuneți și să riscați să-l descoperiți pe Duhul Sfânt în interior, nu în exterior.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În centrul Evangheliei de astăzi (Ioan 14, 23-29) este promisiunea Duhul Sfânt. Domnul le spune discipolilor că va pleca din mijlocul lor și-l va trimite pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Asistăm acum la despuierea maximă a Mântuitorului. El se retrage fizic din fața discipolilor. Fără Isus, ucenicii rămân descentrați. Înțeleg că nu trebuie să-l caute pe Isus în fața lor, ci în interiorul lor. Duhul Sfânt promis vine și le amintește discipolilor, și nouă astăzi, învățătura lui Isus.

De aceea, Duhul Sfânt conferă autoritatea de a propune și a interpreta cuvintele Domnului. Expresia „Duhul Sfânt și noi” din Faptele Apostolilor (15, 29) sintetizează autoritatea care le revine apostolilor, urmașilor lor și tuturor creștinilor. Este vorba despre o putere care vine de la Duhul Sfânt prezent în ucenici. Această formulare ridică cel puțin trei probleme.

Prima este legată de criza de autoritate din toate institutuțiile, inclusiv din Biserică. A doua se referă la faptul dacă avem nevoie de o autoritate care „e-ducă” sau „se-duce”. A treia vizează asumarea prezenței Duhului Sfânt în noi pentru a orienta alegerile de viață potrivit îndemnurilor sale. Cum putem răspunde la aceste provocări?

Propuneri de răspuns în articolul postat mai jos.