Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Rusaliilor 2022 am început omilia comentând o capodoperă artistică din Bazilica benedictină din Vezelay, Burgundia (Franța). Este vorba despre o reprezentare a lui Isus înviat care se înalță la cer dansând. Avem o trimitere la dansul sacru din tradiția iudaică prilejuit de sărbătoarea corturilor în centrul căreia se află primirea darului Legii. Isus îl dăruiește pe Duhul Sfânt ucenicilor și deschide timpul în care se trăiește Legea Nouă.

Am comentat trei fragmente din Evanghelia după Ioan despre Isus care îl trimite pe Duhul Sfânt discipolilor.

În Ioan 7, 39 se vorbește despre darul apei vieții pe care îl vor primi cei care cred în El. Apa vieții este simbolul Duhului Sfânt. Acesta nu poate fi primit înainte de glorificarea lui Isus, care are loc pe Cruce.

Astfel în Ioan 19, 30, Isus răstignit spune că toate s-au împlinit, adică toate semnele prin care a dovedit divinitatea sa. Începând cu Nunta din Cana Galileii și terminând cu readucerea la viață a lui Lazăr. După ce a spus „s-a împlinit”, „plecându-și capul, și-a dat Duhul”.

În fine, legătura dintre Isus și Duhul Sfânt apare mai pregnant în prima seară a celei de-a opta zile, după Înviere. Isus vine în mijlocul ucenicilor și suflă asupra lor spunând: „Primiți pe Duhul Sfânt”. Sfântul Chiril, patriarh al Alexandrei (412-444), comentează Evanghelia după Ioan și spune că Isus îl trimite pe Duhul Sfânt, care este în același timp Duhul Tatălui și Duhul său. Cine îl primește devine una cu Tatăl și cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Mai mult, primitorul de Duh Sfânt își schimbă natura umană, pentru că devine fiu al lui Dumnezeu. Participă la o lucrare bazată pe comuniune, relație, ceea ce face ca toți primitorii de Duh Sfânt să gândească la fel, să simtă la fel și să se sfințească la fel.

Astăzi asistăm la o formă de sărăcie spirituală, care se numește absența Duhului Sfânt din viața creștinilor. Ea se explică, printre altele, de agresiunea culturii dezbinării și de persecuția la adresa ucenicilor lui Isus. Cum să schimbăm această stare de de-spiritualizare a ucenicilor?

Primul pas ar fi să-l căutăm pe Duhul Sfânt din interiorul nostru, pentru că El este acolo, în sufletul nostru, chiar dacă nu suntem vrednici de prezența lui. Cine conștientizează „gemetele” sau „șoaptele” Duhului din interiorul lui riscă să danseze, evident, de bucurie. Vă rog să vă expuneți și să riscați să-l descoperiți pe Duhul Sfânt în interior, nu în exterior.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În centrul Evangheliei de astăzi (Ioan 14, 23-29) este promisiunea Duhul Sfânt. Domnul le spune discipolilor că va pleca din mijlocul lor și-l va trimite pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Asistăm acum la despuierea maximă a Mântuitorului. El se retrage fizic din fața discipolilor. Fără Isus, ucenicii rămân descentrați. Înțeleg că nu trebuie să-l caute pe Isus în fața lor, ci în interiorul lor. Duhul Sfânt promis vine și le amintește discipolilor, și nouă astăzi, învățătura lui Isus.

De aceea, Duhul Sfânt conferă autoritatea de a propune și a interpreta cuvintele Domnului. Expresia „Duhul Sfânt și noi” din Faptele Apostolilor (15, 29) sintetizează autoritatea care le revine apostolilor, urmașilor lor și tuturor creștinilor. Este vorba despre o putere care vine de la Duhul Sfânt prezent în ucenici. Această formulare ridică cel puțin trei probleme.

Prima este legată de criza de autoritate din toate institutuțiile, inclusiv din Biserică. A doua se referă la faptul dacă avem nevoie de o autoritate care „e-ducă” sau „se-duce”. A treia vizează asumarea prezenței Duhului Sfânt în noi pentru a orienta alegerile de viață potrivit îndemnurilor sale. Cum putem răspunde la aceste provocări?

Propuneri de răspuns în articolul postat mai jos.

Astăzi, 6 iunie 2021, la catedrala „Sfântul Iosif” din București am vorbit despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Evanghelia după Mc 3, 20-35 trage un semnal de alarmă în privința aceasta. „Dacă cineva zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată” (Mc 3, 29).

De ce? Pentru că cine păcătuiește împotriva Duhului Sfânt nu se află în condițiile de a fi iertat, spune Sfântul Toma de Aquino. Care sunt acestea? Să recunoască faptul că a păcătuit și să-și ceară iertare. Cum putem evita păcatul împotriva Duhului Sfânt? Am propus trei direcții de acțiune spirituală.

Prima este să se practice mai des spovada sau mărtursirea păcatelor. Astfel omul poate observa mai ușor fermenții de moarte veșnică din fiecare păcat.

A doua este controlarea voinței pentru a o îndrepta mai ușor să aleagă binele. Acest control se face prin ascetică – renunțare, sacrificii, și mistică, adică rugăciune. În felul acesta devenim bărbați și femei puternici, antrenați în lupta cu Cel Rău sau Satana.

A treia este exercițiul cererii de iertare în familie, dar nu doar în relația dintre soți, ci și în relația dintre părinți și copii. În familie se practică asumarea responsabilă a fragilității umane. De ce? Când? Cum?

Aflați răspunsuri în omilia postată mai jos.