Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

Iubirea nu are caracteristicile reciprocității. Aflăm lucrul acesta din parabola lucrătorilor în vie pe care am ascultat-o astăzi (Mt 20, 1-16). Stăpânul viei dăruiește tuturor lucrătorilor câte un dinar pentru că are dreptul să facă ceea ce vrea cu bunurile sale (cf. Mt 20, 15). Și, pentru că ține cont de nevoile fiecăruia. Cu alte cuvinte, pentru că este generos, milostiv. Astfel cine imită iubirea divină dăruiește aproapelui ceea ce îi lipsește, nu ceea ce merită. Parabola are mai multe personaje care ilustrează diferite situații de viață...

Iertarea este o temă foarte delicată. Se vorbește mult despre ea, dar nu se pune în practică decât rareori. Chiar și atunci când spunem „Tatăl nostru” nu ne gândim la conținutul cuvintelor „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Cauzele sunt multe. Rostim rugăciunea în mod automat, ca o moară hodorogită. Așa ne-am învățat. Spunem multe cuvinte, dar fără inimă, doar cu gura. Apoi, poate nu am făcut niciodată experiența iertări, nici în familie, nici printre prieteni, nici în comunitate. În...

Orice comunitate există dacă are spirit de comuniune. Nu contează cât de mare este comunitatea. Termenul „comunitate” provine din limba latină și înseamnă „con-munus”, împreună responsabilitate. Preocupare comună pentru binele comun. Din păcate, pe plaiurile românești, experiența exercițiului responsabilității comune pentru soarta comunității este subțire. Să ne aducem aminte că am scăpat de iobăgie (rumânie, vecinie) abia în 1785, în mod oficial, iar practic, în mod efectiv, în 1848. De aceea, consider că meditația despre cum...

Am auzit vorbindu-se despre iubire de multe ori. În titlul articolului mă refer la acea iubire pe care o cunosc mamele și tații în raport cu copiii lor. De asemenea, la acea iubire pentru care preoții și persoanele consacrate își jertfesc propria viață. Dar cred că toți știm din propria experiență că viața este o alternanță între iubire și durere, între iubire și cruce. Știm, dar uneori uităm, că după momentele de fericire urmează cele de suferință. Pentru a cuprinde aceste situații de viață italienii spun așa: „non c’è amore...

Simon, „fiul lui Ioan” (Bariona), pare să fie diferit de Petru. Cel puțin nu întotdeauna. Lucrul acesta se vede în contextul mărturisirii de credință de la Cezarea lui Filip (Mt 16, 13 șu.). La început Simon este numit Petru, „piatră” și declarat „fericit”. Pentru că „nu carnea și sângele” i-au descoperit faptul că Fiul Omului este Christos, Mesia. Dar la sfârșit Petru respinge crucea pe care avea să moară Domnul. Și atunci Isus îi spune: „Mergi în urma mea, Satană … pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la...