Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Curs 12 Filosofia religiei. Despre indiferența religioasă

Acesta a fost ultimul curs de filosofia religiilor din primul semestru al anului universitar 2020/2021. Am vorbit despre indiferența religioasă, un fenomen foarte răspândit astăzi în Europa occidentală, și nu numai. Am făcut deosebire între indiferența psihologică, filosofică, etică, politică și religioasă. Am identificat cauzele indiferenței religioase: ignoranța, agnosticismul, secularizarea, ateismul etc. Am clasificat formele indiferenței religioase în trei grupe: forma radicală – eludarea completă a religiei, forma relațională – toate religiile sunt la fel de bune, și forma interioară religiei – legile și valorile religioase se aleg în mod individual. Am subliniat în concluzie câteva tentative ale Bisericii Catolice de răspuns la indiferența religioasă din zilele noastre. Detalii găsiți mai jos.

  • 16 ianuarie 2021
Curs 11 Filosofia religiei. Fundamentalismele religioase

În acest curs am vorbit despre fundamentalismele religioase, nu doar despre fundamentalismul religios. De ce? Pentru că fundamentalismul se poate întâlni în toate religiile, inclusiv în cele umaniste, ateiste. Am explicat că baza fundamentalismului este hrănită în mod principal de o patologie a gândirii. Astfel fundamentalistul din orice religie identifică universalul cu particularul, absolutul cu istoricul. Apoi fundamentalismele se mai explică prin diferitele forme de patologii identitare și relaționale. Într-adevăr problema identitară este cea mai importantă. De aceea am făcut deosebire între identitatea zid, identitatea oglindă și identitatea deschisă. Pentru creștini identitatea deschisă este specifică pentru că susține dialogul și cultivă elementele comune, unificatoare. Mai multe detalii în cursul postat mai jos.

  • 9 ianuarie 2021
Curs 10 Filosofia religiei. Despre pluralismul religios

Am început cursul vorbind despre fenomenul recent al pluralității religiilor într-un același loc și același timp. Reacțiile la pluralitatea religiilor sunt de mai multe feluri: exclusivism, inclusivism, indiferență și sincretism. Pluralismul religios ține de inclusivism, adică toate religiile sunt la fel de bune. Creștinii sunt invitați de Conciliul Vatican II să le trateze cu atenție, respect și să cultive dialogul cu reprezentanții altor religii. Am analizat riscurile pluralismului religios în epoca mondializării. Am vorbit despre magazinul cu religii, despre metisajul religios și cyber religii. Mai multe detalii în cursul postat mai jos.

  • 17 decembrie 2020
Curs 9 Filosofia religiei. Despre temeiul religiei

Am vorbit în cadrul cursului (9) de Filosofia religiei, partea întâi, despre temeiul religiei. Am prezentat pe scurt istoria ideii de religie, de la grecii antici până în zilele noastre. Am vorbit apoi despre simțul religios al omului căruia îi corespunde sacrul, divinul, ca obiect. Am arătat că nu ar exista religie, dacă nu ar exista Dumnezeu. Am trecut în revistă trei filosofi moderni care au căutat să explice baza religiei. Primul a fost William James (1842-1910), care a susținut că baza religiei sunt credința, sentimentele, experiențele religioase particulare. Când am terminat de prezentat pe acest filosof s-a luat curentul. Asta a fost! Înregistrarea s-a întrerupt brusc. Aici se termină partea întâi. Vă invit să ascultați partea a doua a cursului 9, în care vorbesc despre Henri Bergson și Henry Dumery.

În partea a doua a cursului 9 despre Filosofia religiei am vorbit despre Henri Bergson (1859-1941). Potrivit acestui filosof temeiul religiei este elanul vital. De aceea religia are două componente, una statică (povestirile sacre), alta dinamică (experiența mistică). Al treilea filosof analizat a fost Henri Dumery (1920-2012). De data aceasta temeiul religiei este instituția și tradiția. Sacrul se manifestă în istorie și dă sens istoriei. Din păcate cei trei filosofi au căutat temeiul religiei și au ajuns să vorbească despre natura experienței religioase. Am încheiat cursul cu teza sfântului Toma de Aquino, care susține că temeiul religiei este ontologic. Omul a a izvorât din Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu, prin religie, ca la propriul izvor. Detalii în partea a doua a cursului 9 postat aici.

  • 15 decembrie 2020
Curs 8 Filosofia religiei despre Legi ca parte a religiei

Am vorbit astăzi despre Legile ca element structural al religiei. Am făcut câteva precizări terminologice, spunând că Legile ca parte a experienței religioase nu se identifică cu reglementările rituale, cu normele liturgice etc. Apoi am făcut o deosebire între morală și etică, subliniind conceptul de morală în general. Am analizat raportul dintre morală și religie, arătând cum se trece de la „indicativ”-ul din narațiunile mitului sau simbolului la „imperativul” moralei. Am trecut în revistă câteva texte biblice și coranice imperative subliniind elementele comune și diferențele dintre ele. La baza moralei omului religios se află o metafizică potrivit căreia existența este un accident sau un predicat al esenței. Echilibrul just dintre morală și religie a fost afectat de filosofia modernă (am vorbit despre Spinoza, Nietzsche, Kant), care a redus religia la morală. În concluzie am arătat că religia este o epifanie a sacrului, iar normele morale izvorăsc din experiența religioasă. În final, când omul trăiește în sacru se trece dincolo de morală sau dispare porunca și datoria ca obligație. Morala devine dorință de recunoștință. Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos.

  • 3 decembrie 2020