Wilhelm Dancă

Am publicat anul trecut un articol despre prietenia dintre Mircea Eliade și Paul Ricoeur. De fapt, lucrarea a fost rezultatul comunicării prezentate la Centrul „Sfinții Petru și Andrei” din București cu ocazia unui colocviu dedicat Memoriei și Memorialului.

Am încercat să spun direct că prietenia dintre Mircea Eliade, expert în istoria religiilor, și Paul Ricoeur, filosof dedicat fenomenologiei și hermeneuticii, a fost un drum cu două sensuri. S-au îmbogățit reciproc și au rămas liberi în domeniile lor de cercetare.

Totodată, în mod indirect, am transmis un mesaj că prietenia este una dintre cele mai înalte forme de iubire, iar omul care o descoperă și o prețuiește înțelege că viața merită trăită tocmai datorită prietenilor.

Articolul a fost publicat în volumul „Memorie și Memorial. Reflecții teologice, istorice, filosofice și filologice”, editat de C. Leblanc, L. Dîncă, S. Nicolae și J.-F. Petit, și publicat de editura Galaxia Gutenberg în 2024.

Menționez că articolul este în limba franceză.

Vă doresc lectură plăcută și, dacă Domnul vrea, să vă trimăt un prieten!

Dacă doriți să citiți articolul, deschideți linkul de mai jos!

https://wilhelmdanca.ro/wp-content/uploads/2025/09/Mircea-Eliade-et-Paul-Ricoeur.pdf

Redau aici o comunicare științifică în care mi-am propus să compar definiția religiei a lui Lucian Blaga cu cea a lui Mircea Eliade pentru a indica, pe scurt, similitudinile și diferențele, dar și limitele lor, și pentru a deschide astfel calea spre o nouă definiție.

Lucrarea este publicată de Revista Academica a Academiei Române, nr. 6-7/2025.

În definiția religiei pe care o propun aici integrez contribuțiile lui Lucian Blaga și Mircea Eliade și, în același timp, trec dincolo de ele. Astfel, susțin că religia e corelația cu realitatea ultimă și transcendentă ce i se revelează omului în cadrul unui eveniment, care poate să fie cosmic, istoric sau personal. Sau, mai pe scurt, religia este o relație cu un eveniment sau o persoană.

Mai multe detalii se găsesc în articolul din linkul de mai jos.

https://wilhelmdanca.ro/wp-content/uploads/2025/09/DEFINITIA-RELIGIEI-LA-MIRCEA-ELIADE-SI-LUCIAN-BLAGA.pdf

Prieteni, La jumătatea lunii octombrie 2024 am fost invitat de acad. Mircea Dumitru la un dialog academic pentru TVR Cultural. Am acceptat invitația cu bucurie. Am vorbit despre mai multe lucruri.

Primul dintre ele a fost despre raportul credinței cu rațiunea. Această temă a fost obiectul unui curs pe care l-am susținut la Facultatea de Teologie Catolică din București în ultimii ani.

Alt lucru despre care am vorbit a fost întâlnirea mea cu Mircea Eliade și rolul lui în formarea mea filosofică și teologică. Am povestit despre teza mea doctorat dedicată sacrului la Mircea Eliade. Am vorbit puțin și despre Ioan Petru Culianu, despre felul lui de a aborda sacralitatea și experiența religioasă.

Un alt lucru a fost despre experiența mea vaticană. Am vorbit despre Papii pe care i-am întâlnit personal: Ioan Paul II și Benedict al XVI. Dar și despre Papa Francisc pe care urmează să-l întâlnesc. Sper.

În final am prezentat pe scurt opera mea filosofică și teologică. Am vorbit despre cărțile mele de autor și de editor sau coordonator. În total am publicat 19 cărți de autor, am editat 10 volume și am publicat peste 260 de articole. Am atins în dialogul nostru și alegerea mea recentă în Comitetul Director al Federației Internaționale a Societăților de Filosofie (FISP). În calitate de membru al acestui comitet am misiunea să particip activ la pregătirea și organizarea Congresului Mondial de Filosofie de la Tokoyo, Japonia, din 2028. Vă invit pe toți să veniți la acest congres, dacă puteți.

Dar, până atunci, deschideți linkul de mai jos, și aflați mai multe lucruri despre dialogul meu cu acad. Mircea Dumitru. Nu veți regreta.

Prieteni, în ultima vreme au fost publicate mai multe articole despre Mircea Eliade cu accente deconstructiviste. Da, și această metodă poate fi o cale de a vorbi despre contribuția lui Mircea Eliade la istoria și fenomenologia religiilor. Totuși, în ce mă privește, prefer o altă cale, pe care o numesc constructivism. În fond, fiecare vede ceea ce este pregătit să vadă, nu-i așa?

Mai jos puteți să citiți (în engleză) câteva articole constructiviste în legătură cu teoriile lui Eliade despre simbol. Este vorba despre revista „Dialogue and Universalism”, revistă publicată de Institutul de Filosofie și Sociologie din Academia Poloneză de Științe și de Fundația pentru Filosofia Dialogului.

Mulțumesc din inimă editorului acestui număr, doamna Lorena Stuparu, cercetător la Insitutul de Științe Politice și la Institutul de Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” din Academia Română.
Vă doresc o lectură plăcută cu mult folos spiritual și intelectual!

https://wilhelmdanca.ro/wp-content/uploads/2024/09/Revista-DU-2-2024-1-1.pdf

Am fost invitat de Cl. Arieșan și M. Neamțu să țin o conferință la Timișoara. De ce? Pentru că Timișoara se pregătește să devină „capitală culturală europeană”. Ei au stabilit tema conferinței, și anume raportul dintre știință și credință.

Conferința face parte din seria „Conferințele de la Timișoara” găzduite de Consiliul Județean Timiș. Trebuia să vină și H.R. Patapievici. El ar fi vorbit despre raportul știință și credință la Blaise Pascal, iar eu la Mircea Eliade. Așadar, am pornit spre Timișoara doi conferențiari și, în 10 noiembrie 2022, a ajuns unul singur. H.R. Patapievici din motive de sănătate nu a mai venit.

Am vorbit în prima parte a conferinței, în general și din punct de vedere istoric, despre raportul știință și credință. În partea a doua am dezvoltat ideea de „știință a religiilor” la Mircea Eliade. Am subliniat metoda de abordare, care la Eliade este antireducționistă și comparativă. Apoi am arătat că știința religiilor are un sens concret, și anume hermeneutica creatoare, care prespune trei verbe: a identifica, a descrie și a explica. Dar, istoricul religiilor nu ajunge să înțeleagă un fenomen religios doar dacă îl interpretează, ci atunci când trece și la trăirea lui.

Îi mulțumesc din suflet lui Claudiu Arieșan pentru invitație și organizare. Dacă ar fi să rezum, aș spune doar un singur cuvânt: impecabil! Detalii găsiți în articolul postat mai jos.