Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

În sărbătoarea lui Christos Rege am vorbit despre caracterul ironic al celebrării. Isus nu a voit să fie tratat ca un rege. Nu a recunoscut lucrul acesta nici în fața lui Pilat, nici în fața mulțimilor uimite de puterile lui divine. S-a comportat ca un rege în ascuns. Și s-a ascuns în cei săraci, în copii și în sacramente, în special în Euharistie. Discipolul lui Isus este chemat să devină rege. Cu alte cuvinte, pentru Christos, să participe la regalitatea lui slujitorială prin smerenie și amabilitate. Detalii în articolul postat mai jos.

În omilia rostită astăzi la catedrala „sfântul Iosif” din București, la liturghia de la 12.15, pe o vreme superbă, am comentat parabola talanților (Mt 25, 14-30). Am subliniat trei lucruri. Mai întâi darul lui Dumnezeu este personalizat, de aceea fiecare primește răsplata potrivit darului său. Deci, fără invidie, fără lăcomie, fără scurtături în relațiile dintre noi! Apoi, timpul intermediar, timpul care ne desparte de a doua venire a lui Isus nu trebuie pierdut cu nimicuri. Să nu transformă timpul vieții noastre într-un timp gol,...

În duminicile care au rămas până la Advent suntem invitați să medităm asupra identității creștine. Suntem chemați să facem un bilanț spiritual al darurilor lui Dumnezeu în viața noastră. Cum le-am primit? La ce ne-au ajutat, dacă ne-au ajutat? Și alte întrebări asemănătoare legate de apartenența noastră la Împărăția lui Christos. De aceea Biserica propune spre meditare teme despre vigilență, atenție spirituală și responsabilitate. Dar și altele înrudite, cum ar fi semnele timpurilor, discernământul vizitelor lui Dumnezeu în istorie,...

În sărbătoarea „Toți Sfinții”, la liturghia de la 12.15, am vorbit despre fericirea de a fi sfânt sau prieten cu Dumnezeu. Este vorba despre o fericire trăită ca răspuns la chemarea de a deveni sfinți. Într-adevăr, în 1 Pt 1, 16, Domnul spune: „fiți sfinți, căci eu sunt sfânt”. De-a lungul istoriei Bisericii unii au răspuns și au devenit sfinți. S-au apropiat atât de mult de Dumnezeu încât au fost propuși ca modele. Alții au fost invocați ca mijlocitori ai îndurării divine. În fine, alții au fost numiți „prietenii lui Dumnezeu”. Categoria...

Astăzi, duminică, 25 octombrie 2020, am celebrat sfânta liturghie într-o atmosferă oarecum apăsătoare. Poate din cauza faptului că am trecut de la ora de vară la ora de iarnă. Poate pentru că cerul era înnorat și aerul umed. Poate că oamenii erau îngrijorați de creșterea numărului de infectări printre cetățenii din București. Poate … poate! Și totuși, Evanghelia ne-a zgâlțâit din moleșeala în care căzusem și ne-a strigat  în urechi: Iubește! Iubește-L pe Dumnezeu, iubește-L pe aproapele! Pentru că în el este Dumnezeu...