Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

Notă la a doua ediție Am scris această carte ca răspuns la cererile prietenilor, care doreau să-și consolideze credința sau să recupereze elanul pe care l-au avut în trăirea religioasă din copilărie și din tinerețe. Nu mi-am imaginat că va avea un ecou atât de mare, că va trece nu doar dincolo de granițele cercului meu de prieteni, ci și de cele profesionale, confesionale și generaționale. Lucrul aceasta mi-a umplut inima de bucurie și de recunoștință.  Mi s-a întâmplat odată să fiu oprit pe stradă de un bărbat între două vârste....

A sărbători înseamnă a da sens vieții. Sărbătoarea confirmă că existența omului și lumea ca întreg sunt bune. Sărbătoarea este o celebrare a memoriei și a speranței. Memoria se referă la evenimente importante din istoria personală și comunitară, care în timpul sărbătorii devin mai luminoase și mai deschise față de speranță, pentru că anticipă viitorul sau conțin fragmente de viitor. Sărbătoarea este o experiență de comunitate și în comunitate; anumite valori comune devin puncte de referință care îi unesc pe membrii unei comunități. Pentru...

Postul Mare este un drum de pregătire pentru sărbătoarea Paștelui. Biserica îl parcurge meditând marile momente ale istoriei mântuirii cu ajutorul lecturilor biblice. Astfel, trec prin fața ochilor minții noastre creația și căderea primului om, viața și mesajul patriarhilor, exodul sau ieșirea din Egipt, regatul lui David, viața și mesajele profeților. Lecturile ne arată cum Dumnezeu duce la bun sfârșit lucrarea lui de mântuire prin fapte concrete. Îl cheamă pe om la credință și la viață, îl invită să o încheie o alianță și îi trimite...

Cuvânt înainte Cu bucurie și speranță încredințez cititorilor un volum de meditații despre misterul lui Christos celebrat de Biserica catolică în Timpul Crăciunului. Ele s-au născut din transcrierea și redactarea unor omilii despre Crăciun rostite în catedrala „sfântul Iosif” din București în ultimii ani. Inițiativa alcătuirii volumului aparține prietenilor din capitală, din țară sau din lumea largă, de altfel foarte mulți, care mi-au cerut insistent lucrul acesta după ce au audiat predici rostite de mine în biserică, în timpul sfintei...

Argument Din 1990 până în prezent l-am auzit deseori pe arhiepiscopul Ioan Robu vorbind în spațiul public. De fiecare dată a făcut referință la „binele comun”. Cu excepțiile de rigoare, evident. La început am crezut că e vorba despre un „defect profesional”, pentru că are doctoratul în teologie morală, iar binele comun e un capitol al moralei sociale. Însă mi-am dat seama că, de fapt, condițiile sociale din România îi cereau o asemenea abordare. Într-adevăr, în țara noastră nu existau sau existau într-o măsură mai mică acele posibilități de...