Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
2 ZILE DUPĂ VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA

Două zile după plecarea Papei am făcut un scurt bilanț al vizitei cu Dan Manolache la Radio România Cultural. Printre altele, am spus că în toate discursurile rostite de-a lungul celor trei zile petrecute în țara noastră, Papa Francisc a făcut o pledoarie pentru „cultura întâlnirii”. Astfel cheia de lectură a pelerinajului său românesc se găsește în predica rostită la catedrala sfântul Iosif din București. 31 mai 2019, în  calendarul romano-catolic era memoria liturgică a Vizitei Sfintei Fecioare Maria la vara sa Elisabeta. De aceea, Papa a subliniat trei verbe din Evanghelia sărbătorii.

Primul verb este „a merge”. Maria merge la Elisabeta. Asta înseamnă că Maria a avut curajul să ia o decizie importantă într-un moment greu al vieții. Fiind însărcinată, ca Elisabeta, care era în luna a șasea și avea nevoie de ajutor, a decis să se sacrifice. A pornit la drum din dorința de a ajuta și de a se consuma pe sine în treburile zilnice din casa Elisabetei. Această decizie a însemnat dovadă de curaj, de asumare a unui risc existențial, semn de răbdare și de spirit de sacrificiu. Toate mamele noastre seamănă sub acest aspect cu Fecioara Maria. Lor li se cuvine mulțumire, recunoștință și gratitudine fără măsură! Papa Francisc le-a lăudat pe toate, fără excepție!

Al doilea verb este „a întâlni”. Maria o întâlnește pe Elisabeta. Maria este tânără, iar Elisabeta este în vârstă. Are loc aici o întâlnire între două generații. Persoana tânără își descoperă rădăcinile umane, religioase în persona bătrână. Elisabeta, în virtutea experienței de viață și de rudenie, este garanție unui viitor de viață. Se consumă în casa Elisabetei un act din cultura întâlnirii mult promovată de Papa Francisc. Cultura întâlnirii îi face pe oameni să iasă din prejudecăți, din egoism, din blocaje și să vorbească bine (a binecuvânta!) despre ceilalți. Într-adevăr, cultura întâlnirii face ca Biserica să fie Biserică, adică mamă. Într-adevăr, în Biserică se întâlnesc și conviețuiesc în bucurie rituri, tradiții și limbi diferite. Papa Francisc a spus că, în Biserică, nimeni nu are prioritate, ci doar poporul care crede și îl laudă pe Dumnezeu.

Al treilea verb este „a se bucura”. Maria se bucură. Bucuria Mariei provine din prezența lui Emanuel, Dumnezeu cu noi, în sânul ei. Aceasta este explicația lipsei de credință la noi și la alții, și anume absența încrederii în Dumnezeu. De aceea lipsește bucuria de pe chipurile și din viața oamenilor. Totuși, în vremuri de persecuție, am avut în România mulți învingători ai credinței în Dumnezeu. Papa Francisc ne-a invitat să-i privim și să ne lăsăm molipsiți de bucuria încrederii lor în Dumnezeu. Despre toate acestea și multe altele în legătură cu minunata vizită a Papei Francisc în România puteți să aflați dând click pe linkul de mai jos. #Sămergemîmpreună #PapainRomânia

3 ZILE ÎNAINTE DE VIZITA PAPEI ÎN ROMÂNIA

Cu trei zile înainte ca Papa Francisc să vină în România și să ne invite să mergem împreună am primit un mesaj video de la Vatican Media. Este vorba despre acel mesaj pe care Sfântul Părinte obișnuiește să-l trimită la comunitățile care l-au invitat și se pregătesc să-l primească drept „pelerin și frate”. A fost trimis și la mine în calitate de organizator mass media în comisia națională pentru pregătirea vizitei. La scurtă vreme după difuzarea mesajului, Dan Manolache de la Radio România Cultural m-a invitat „să vorbim împreună” despre călătoria apostolică a Sfântului Părinte în țara noastră. Am atins mai multe probleme, printre care cele trei dimensiuni fundamentale ale vizitei, diversitatea comunităților catolice care compun Biserica Catolică din România, personalitatea Papei Francisc, carisma și specificul pontificatului actual și altele.

Înainte de a asculta răspunsurile mele la întrebările lui Dan Manolache, vă invit să citiți mesajul care a fost difuzat în România, mai întâi de TVR, apoi de toate celelalte televiziuni, în seara zilei de 28 mai 2019.

„Dragi frați și surori din România!

Mai sunt doar câteva zile până la călătoria care mă va duce în mijlocul vostru. Gândul acesta mă bucură și doresc încă de pe acum să vă adresez tuturor salutul meu cel mai cordial.

Vin în România, țară frumoasă și primitoare, ca pelerin și frate, și le mulțumesc Președintelui și celorlalte autorități ale statului pentru că m-au invitat și pentru deplina colaborare. Trăiesc deja bucuria întâlnirii cu Patriarhul și Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Române, precum și cu  păstorii și credincioșii catolici.

Legăturile de credință care ne unesc vin încă de la Apostoli, în special de la legătura care îi unea pe Petru și pe Andrei, cel care potrivit tradiției a adus credința pe pământul vostru. Frați de sânge, au fost tot frați și în vărsarea sângelui pentru Domnul. Și printre voi au fost atâția martiri, chiar în timpurile recente, precum cei șapte episcopi greco-catolici pe care voi avea bucuria de a-i proclama Fericiți. Faptul pentru care au suferit, până la  jertfirea vieții, este o moștenire mult prea prețioasă ca să fie uitată. Și este o moștenire comună, care ne cheamă să nu ne îndepărtăm de fratele care participă la ea.

Vin între voi ca să mergem împreună. Mergem împreună când învățăm să păstrăm rădăcinile și familia, când ne îngrijim de viitorul copiilor și al fratelui de lângă noi, când depășim fricile și suspiciunile, când lăsăm să cadă barierele care ne separă de ceilalți.

Știu că mulți pregătiți vizita mea în mod intens și vă mulțumesc din inimă. Vă asigur că vă stau aproape în rugăciune vouă tuturor și vă dau Binecuvântarea mea. Și vă cer, vă rog, să vă rugați pentru mine! Să ne vedem cu bine!” Aici puteți să ascultați primul meu dialog cu Dan Manolache la Radio România Cultural despre vizita Papei în România. #PapainRomânia

Preot catolic prima dată la Trinitas TV

Faptul că am fost invitat la Trinitas TV să vorbesc despre călătoria apostolică a Papei Francisc în România a fost un fel de rod anticipat al vizitei. Așa a fost și este, sper, un semn bun pentru viitorul relațiilor interconfesionale din Grădina Maicii Domnului. Filmul redă discuția din seara de 30 mai 2019 cu dl Vasile Bănescu și dl Bogdan Tătaru Cazaban. Am vorbit despre principalele aspecte ale vizitei Sfântului Părinte la București, Șumuleu Ciuc, Iași și Blaj.

Înainte de toate am subliniat faptul că este o vizită de stat. Într-adevăr, fără invitația președintelui României, dl Klaus Werner Iohannis, Papa Francisc nu ar fi putut veni în țara noastră. Apoi am spus că este o vizită ecumenică. Da, fiindcă România este o țară majoritar ortodoxă. Întâlnirea cu Părintele Patriarh Daniel, membrii Sinodului permanent și comunitatea creștinilor ortodocși a fost firească și, mai mult decât atât, frățească. Trinitas TV a transmis întâlnirile Papei Francisc cu și din Biserica Ortodoxă Română.

În fine, ultimul aspect al vizitei a fost cel pastoral. Sfântul Părinte nu merge într-o țară unde trăiesc creștini catolici dacă nu este invitat de Conferința Episcopilor Catolici. Cu referire la Biserica Catolică din România am vorbit despre diversitatea liturgiilor și a grupurilor etnice, lingvistice și culturale care o compun. Câtă bogăție umană și creștină! Câtă frumusețe! Unitate în diversitate. Unitate reconciliată în diversitate legitimă este țelul lucrării spirituale și pastorale pentru promovarea unității creștine. Papa Francisc îi invită pe toți creștinii de toate denominațiunile să ieșim din prejudecățile trecutului și să mergem împreună în spiritul Botezului.

Îndemnul la unitate ar trebui receptat cu mai multă îndrăzneală în aceste vremuri lichide din punct de vedere axiologic. Un alt imbold vine din faptul că azi ideologii periculoase (individualismul, consumerismul) amenință libertatea de manifestare a credinței în viața publică. Cei șapte episcopi greco-catolici martiri s-au jertfit pentru libertatea credinței și a Bisericii lor. Astăzi sunt propuși ca modele de rezistență și fidelitatea față de Evanghelie.

Despre toate acestea, dar și despre personalitatea și carisma Papei Francisc puteți să aflați mai multe vizionând filmul postat aici. Mulțumesc Trinitas TV pentru invitație. #Sămergemîmpreună

#PapaînRomânia

20 DE ZILE PÂNĂ LA VIZITA PAPEI ÎN ROMÂNIA

Am discutat recent cu Cristian Curte la Radio România Actualități despre foarte apropiata vizită a Papei Francisc în România. Discuția a avut loc după vizita Sfântului Părinte în Bulgaria și Macedonia de Nord. Biserica Ortodoxă Bulgară l-a primit într-o atmosferă destul de rece, distantă. Unii mitropoliți ortodocși bulgari au criticat instituția papalității și, implicit, pe Papa Francisc. Atitudinea Ortodoxiei bulgare – nefrățească, necreștină, neprimitoare – a trezit sentimente de îngrijorare în cei ce se ocupă de pregătirea vizitei Papei în România și, mai ales, de întâlnirea succesorului lui Petru cu Biserica Ortodoxă Română.

Am vorbit mai întâi despre aspectul pastoral al vizitei. Papa Francisc va veni în țara noastră ca să-i întărească pe frații și surorile sale în credință. În timpul Pătimirii, Mântuitorul Isus prezice trădarea lui Petru și îi spune: „Simon, Simon, iată, Satana, a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!” (Lc 22, 31-32). Asta este misiunea principală a succesorului sfântului Petru: să-i întărească pe frații săi în credință. Acesta este motivul principal pentru care Sfântul Părinte va veni la noi.

După cum se știe catolicii din România se identifică prin două rituri; unii sunt de rit latin (români, maghiari, polonezi, croați, bulgari, slovaci etc.), iar alți de rit bizantin, greco-catolic (români).

Am discutat, apoi, despre dimensiunea ecumenică a vizitei, spunând, printre altele, că Papa nu va veni în țara noastră ca să obțină jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe. Sfântul Părinte dorește ca prin asemenea vizite și întâlniri cu Biserica Ortodoxă să lărgească comuniunea dintre creștinii din România, oricare ar fi denominațiunea lor. Papa Francisc este un promotor al armoniei sau unității reconciliate în diversitate.

Dimensiunea diplomatică a vizitei este comentată în acest interviu de Theodor Baconski.

Mai jos puteți să ascultați emisiunea, dacă aveți timp și plăcere.

Dăruirea de sine din iubire criteriu de sfințenie

Dăruirea de sine din iubire este un criteriu de sfințenie introdus recent de Papa Francisc prin scrisoarea „Maiorem hac dilectionem” din 11 iulie 2017. Scrisoarea are ca subtitlu: „Despre dăruirea vieții”. Se bazează pe următoarea afirmație biblică: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15, 13).

Astfel Papa Francisc a apropiat și mai mult conceptul de prietenie și dăruirea de sine de sfințenia autentică. Este vorba despre „un nou aspect al drumului de beatificare și de canonizare” (art. 1). Acest aspect are menirea de a conduce la recunoașterea faptului că există acea dăruire de sine din iubire.

În acest context sfințenia înseamnă dăruirea de sine pentru prietenii tăi. Sacrificiul lui Christos se reactualizează și astăzi, chiar dacă mulți consideră că creștinismul este în criză. Dar se reactualizează într-un mod pe care trebuie să-l revizuim.

Noi suntem chemați să trăim condiția de discipoli ai lui Christos în registrul dăruirii de sine din iubire. De aceea, pentru a deveni sfinți, nu trebuie să îndeplinim acțiuni și lucruri extraordinare sau să avem carisme excepționale. Trebuie mai întâi să-l ascultăm pe Isus și, apoi, să-l urmăm fără să ne pierdem încrederea când dăm de greutăți. Dăruirea de sine din iubire în mijlocul încercărilor de multe feluri este semn de sfințenie autentică. Părinții și bunicii noștri sunt exemple concrete ale conceptului de dăruire de sine din iubire, de aceea trebuie cinstiți și invocați, nu doar în aceste zile.

Comemorarea tuturor sfinților nu le servește sfinților, ci nouă. Sfântul Bernard spunea că „sfinții noștri nu au nevoie de laudele noastre și nu primesc nimic din cultul dat lor. În ce mă privește, trebuie să mărturisesc, când mă gândesc la sfinți, simt că în mine ard niște dorințe mari”. Folosind cuvintele papei Benedict al XVI-lea, a fi sfinți înseamnă „să trăim fericiți în preajma lui Dumnezeu, în lumina sa, în marea familie a prietenilor lui Dumnezeu”.

Din păcate, astăzi, se cultivă nu pedagogia fericirilor evanghelice, cale de sfințire, ci pedagogia violenței și a groazei. Exemplu cel mai elocvent este adoptarea fără discernământ a tuturor ingredientelor sărbătorii neo-păgâne Haloween. Mai multe despre ce înseamnă sfințenia astăzi, provocările la adresa ei și cum putem rezista pe drumul sfințeniei găsiți în predica postată mai jos.

  • 1 noiembrie 2018