Wilhelm Dancă

În sărbătoarea „Trupul Domnului” am meditat asupra rostului acestei solemnități. Am subliniat faptul că Domnul Isus ESTE prezent în mod real în Sfânta Euharistie. Bine, și ce decurge de aici?

Mai întâi, că participarea noastră la Euharistie trebuie să fie reală, nu virtuală. De aceea, am vorbit despre necesitatea de a participa fizic la Sfânta Liturghie. De asemenea, de a face o vizită cu prezență fizică la Sfântul Sacrament, ori de câte ori avem ocazia. Și, nu în ultimul rând, când intrăm și când ieșim din biserică, să nu uităm să îngenunchem: fizic, nu spiritual. Excepție fac cei ce nu știu sau nu pot din cauza sănătății.

Apoi, că trebuie să avem respect față de prezența reală a lui Isus în aproapele care participă la Euharistie. Cine nu îngenunchează în fața lui Isus din tabernacol nu poate sta în picioare în fața semenilor săi. Astăzi, se întâmplă ca lucrurile să fie pe dos. Omul îngenunchează în fața reprezentanților puterii laice și calcă în picioare trupul lui Christos din sufletul aproapelui.

În fine, fiecare creștin este creștin dacă se împărtășește cu trupul și sângele Domnului. De aceea, se poate spune că prin împărtășire, creștinul devine ceea ce consumă. În concluzie am adresat un îndemn: să încercăm să devenim un fel de raze ale Ostensoriului cu Sfânta Euharistie. Cum? Răspândind în lume lucrarea reală a iubirii lui Christos pentru toți oamenii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Tot pe drumuri de vacanță am ajuns la Sinaia și am celebrat Euharistia. În Evanghelie a fost vorba despre discursul lui Isus cu privire la pâinea vieții (In 6, 41-51).

M-am oprit la „murmuratul” iudeilor care nu erau de acord cu afirmația lui Isus că El este „pâinea coborâtă din cer”. Acest murmurat a avut ecouri în trecut și are și astăzi. Isus este prezent în mod real în pâinea euharistică, nu doar simbolic sau spiritual. Cum putem să credem lucrul acesta? În sprijinul credinței noastre euharistice am adus trei dovezi.

Prima se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Evanghelia după Ioan, capitolul 6. Este singurul loc din Biblie unde se explică în detaliu ce este Euharistia. Aici Domnul spune că „pâinea pe care o voi da, pentru viața lumii, este trupul meu”. În limba greacă se folosește cuvântul „sarks”, care înseamnă carne. Așadar, când ne împărtășim ne hrănim cu „carnea” lui Christos, adică primim în noi partea fragilă, vulnerabilă a persoanei sale. Cu alte cuvinte primim în noi moartea lui Isus ca sursă a vieții, primim suferința Crucii ca garanție a victoriei Învierii. Euharistia este strâns legată de Cruce. Ar trebui să acceptăm această realitate pentru că, spune sfântul Ioan Gură de Aur, cuvântul lui Dumnezeu are prioritate față de intelectul și rațiunea noastră.

Pentru a doua dovadă m-am folosit de miracolul euharistic petrecut pe 25 decembrie 2013, la Legnica, în Polonia. Miracolele de felul acesta sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a stimula în noi credința în prezența reală a lui Isus în sfânta Împărtășanie.

A treia dovadă am identificat-o în creștinii transformați de Euharistia la care participă. Această transformare este un alt fel de miracol euharistic. Pentru că astăzi se încheie jocurile olimpice de la Tokyo, l-am dat ca exemplu pe slujitorul lui Dumnezeu Takashi Nagai (1908-1951) din Nagasaki. Acesta s-a convertit la creștinism datorită soției, care era catolică. Pentru Nagai, argumentul decisiv în favoarea creștinismului a fost chipul soției radiind de o lumină deosebită când se întorcea de la Sfânta Liturghie. În concluzie să nu ratăm niciodată participarea la Euharistie. Când venim la Liturghie să încercăm să ne împărtășim și să intrăm în prezența reală a lui Isus euharistic.

Găsiți detalii în articolul postat mai jos.

Salutare!

Dragi prieteni, sunt pe drumuri de vacanță și vacanța îmi place foarte mult. Dar nu pot călători fără Euharistie. De ce?

Pentru că Euharistia este „lucrarea lui Dumnezeu” (In 6, 29). Iar vocația mea este să particip la răspândirea credinței în Acela pe care Dumnezeu l-a trimis. Apoi pentru că Euharistia este „hrană care rămâne pentru viața veșnică” (In 6, 27). De aceea, cine se hrănește cu Euharistia participă la lucrarea lui Dumnezeu sau „opus Dei”, în latină. Iar cine se hrănește des cu „pâinea vieții” (In 6, 35) îl caută pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu.

De multe ori venim la biserică din interese pieritoare sau din obișnuință. Rareori conștientizăm că venim la biserică ca să ne întâlnim cu Dumnezeu.

În urmă cu doi ani am întâlnit la Betleem un grup de pelerini francezi. I-am întrebat: „Cine v-a determinat să veniți în Țara Sfântă?” Cu mici variații răspunsul a fost aproape la fel: „Jesus”, adică Isus. Oare putem spune la fel despre noi când mergem la liturghie? Când mergem la biserică?

Mai multe detalii în omilia din 1 august 2021 pe care o postez mai jos.

Recent mama mea a implinit o frumoasă vârstă. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite prin credința și iubirea ei! Cu această ocazie am fost în satul natal. Am celebrat o sfântă liturghie de mulțumire. La liturghie am proclamat Evanghelia despre miracolul euharistic (Ioan 6, 1-15).

În cadrul omiliei am subliniat trei mesaje pentru noi, astăzi.

La primul am evidențiat discrepanța dintre mijloacele materiale ale ucenicilor și numărul mare de persoane înfometate. Discipolii aveau cinci pâini și doi pești, iar doar bărbații prezenți la miracolul euharistic erau circa cinci mii. Înțelegem din această nepotrivire că viața Bisericii depinde de harul lui Dumnezeu, de prezența lui Isus, nu de mijloacele materiale.

În al doilea mesaj m-am oprit la faptul că ucenicii sunt invitați să devină co-părtași la miracolul euharistic. Trebuie să se implice. Au calculat ce mijloace au la îndemână și câtă lume există. Discipolii primesc astfel autoritatea de a celebra euharistia. Sunt invitați în același timp să fie umili și să se bazeze doar pe puterea lui Isus. Nu pe puterea politică, materială sau financiară.

Al treilea mesaj l-am legat de Tradiție. Am interpretat invitația de a culege firimiturile euharistice ca pe un respect față de Tradiție. Acolo se află trecutul, rădăcinile noastre. Acolo se află viitorul nostru ca ucenici ai lui Isus. Acolo se află viitorul nostru ca Biserică. De aceea, oriunde am pleca în lume, să purtăm cu noi firmiturile euharistice ale Tradiției. Să nu uităm niciodată și să trăim potrivit spiritului comunității în care ne-am născut.

Neîndoielnic mesajul evangheliei de astăzi se potrivește și pentru cei care pleacă în vacanață sau concediu. Isus euharistic ar trebui să fie companionul tuturor călătorilor. Biserica îl laudă pe Isus euharistic în multe feluri. Într-un imn găsim aceste cuvinte: „Ecce panis angelorum, ecce panis viatorum!” Adică, „Iată pâinea îngerilor, iată pâinea călătorilor!”

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În solemnitatea „Corpus Domini” sau „Trupul Domnului” Biserica Catolică celebrează Euharistia ca prezență reală a lui Isus Christos în lumea vizibilă. Sărbătoarea a apărut la nivel local în sec. al XII-lea și instituită la nivel universal în sec. al XIII-lea în contextul afirmării ereziilor albigenzilor sau catarilor în sud-vestul Franței. Printre altele, ei respingeau lumea materială și ceea ce ținea de trup, pentru că ar fi opera diavolului, ajungând astfel să respingă căsătoria și euharistia.

Evanghelia sărbătorii este luată din In 6, 51-58. Aici este predica lui Isus despre pâinea vieții, un alt termen pentru a defini Euharistia. A fost pronunțată la Cafarnaum și, din cauza conținutului, cei care îl ascultau vorbind au rămas tulburați. S-a mai întâmplat încă o dată în timpul activității publice ca Isus să-i uimească pe ascultătorii lui, și anume în templul din Ierusalim. La Cafarnaum, pentru că acolo Isus le-a spus ucenicilor cu subiect și predicat: „dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi” (In 6, 53). La Ierusalim, pentru că aici, înaintea Sinedriului, Isus a spus că este Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 22, 70).

Am subliniat trei adevăruri de credință cu privire la prezența reală a lui Isus Christos în Euharistie. Fiind Isus pâinea vieții, pâinea coborâtă din cer, cine mănâncă din această pâine 1) nu va mai flămânzi și nu va mai înseta niciodată, 2) va trăi în veci și 3) are deja viața veșnică. Aceste cuvinte trebuie interpretate în mod concret, realist, nu metaforic. Euharistia face să se adeverească o promisiune extraordinară, și anume că Isus rămâne în ucenic, iar ucenicul în El (cf. In 6, 56). Cu alte cuvinte, prin Euharistie sau Împărtășanie, Isus vine la noi, în noi și rămâne cu noi.

De aceea, în vechime, când se împărtășeau, creștinii răspundeau la cuvintele preotului – Trupul lui Christos! – în felul următor: „Doamne, fă să te văd pe tine în mine!”Prezența cuiva în viața altuia poate îmbrăca diferite forme: modul unei mame de a fi prezentă în viața copilului, sau cel al îndrăgostiților care sunt prezenți unul în celălalt chiar și atunci când nu sunt alături, sau cel al prietenilor. Cum putem să punem în practică prezența lui Isus euharistic în noi? Printr-un zâmbet ecou al prezenței reale a Domnului în noi prin care să comunicăm unii cu alții și cu toată ființa noastră? De ce nu? Detalii în predica postată mai jos.