Wilhelm Dancă

Astăzi am celebrat solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Este un adevăr dogmatic care spune că Maica Domnului a fost scutită de pata păcatului strămoșesc. Acest adevăr de credință a fost proclamat de Biserica Catolică în 1854. A fost confirmat de aparițiile Maicii Domnului de la Lourdes în 1858.

Astăzi, în ciuda spiritului anti-dogmatic și a atmosferei post-adevăr, catolicii continuă să o cinsteasă pe Maria Neprihănit Zămislită. Am pornit de la textul Evangheliei după Luca 1,26-38. Acesta este suportul principal al dogmei: Maria este plină de har. Apoi am arătat că și Tradiția confirmă acest adevăr. Devoțiunea populară din secolele XVI, XVII și XVIII au devenit izvor de credință. Se spune în latină „lex orandi” este „lex credendi”.

Am ilustrat drumul declarării dogmei Neprihănitei Zămisliri, comentând filmul „Scotus”. Este vorba despre un film realizat în 2010 de Ferdinand Muraca. Printre altele am arătat că unii sfinți au fost împotriva dogmei. De pildă, Sfântul Bernard și Sfântul Toma de Aquino. De ce? Fiindcă ar face atingere universalității mântuirii în Christos.

Alții au fost favorabili. Acesta e cazul lui Duns Scotus, care a subliniat trei verbe în lucrarea acestui adevăr de credință. Este vorba de „potuit”, „convenit” și „fecit”. Dumnezeu atotputernic și milostiv putea să o scutească pe Maria de pata păcatului strămoșesc. Se cuvenea ca Maria să fie un vas ales pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu. Apoi, pentru meritele lui Christos mort și înviat, Dumnezeu a făcut toate acestea. Subliniind legătura dintre credința populară și credința teologică, iezuiții au contribuit decisiv la declararea dogmei în 1854.

Am atras atenția asupra două valori care provin din sărbătoarea mariană de astăzi. Este vorba despre pace și inocență. Sfânta Fecioară fără de păcat emană pacea interioară. De aici provine și frumusețea ei. Este aclamată cu titlul de „tota pulchra”, „toată frumoasă”. Pe bună dreptate.

În al doilea rând am vorbit despre inocență sau nevinovăție. M-am referit la inocența desconsiderată din zilele noastre. Fie că este vorba despre copii, tineri, adulți sau, și mai ales, despre fete și femei. Trupul a devenit un fel de produs comercial. Multe persoane sunt abuzate. Ne-am obișnuit cu gândul acesta. Din păcate. Sărbătoarea ne atrage atenția că lucrurile stau altfel. Să contemplăm chipul Mariei și să ne lăsăm copleșiți de pace interioară și de gustul inocenței.

NB. Fotografia este din timpul activității mele pastorale la Piatra Neamț. Era o dată ca niciodată … au trecut anii. Dar Neprihănita m-a ocrotit mereu. Rugați-vă și pentru mine, și pentru părintele paroh din imagine, pr. Mihai Budău! El a plecat să contemple chipul Mariei în cer.

Detalii în articolul de mai jos.

În ziua de 8 decembrie catolicii sărbătoresc pe Sfânta Fecioară Maria cu titlul de „Neprihănita Zămislire”. Liturghia de la 12.15 nu a fost participată ca de obicei. Au fost mai puțini credincioși. Pentru că mulți dintre ei au lucrat. De aceea, postez mai jos cuvântul de învățătură.

În prima parte am vorbit despre „Memorandum on Immaculate Conception” al Sfântului John Henry Newman. Am găsit aici patru argumente biblice în favoarea Neprihănitei Zămisliri. Pe scurt, este vorba despre faptul că Maria a fost scutită de păcatul orginar. Evident, având în vedere meritele morții și învierii lui Christos.

În a doua parte am arătat că Maria este un exemplu de asumare a rolului omului în această lume. Maria a fost logodnică, mireasă, mamă și văduvă. Nu a jinduit după alte poziții. Nu a uzurpat alte roluri sau identități antropologice.

Apoi am vorbit despre nevinovăție ca rezultat al absenței păcatului. Sărbătoarea ne invită să ne despărțim de păcat. Sau de a căuta căi de ieșire din structurile de păcat din lume.

În fine am făcut un scurt comentariu la titlul latin „tota pulchra es, Maria”. Frumusețea Mariei este legată de nevinovăție. Este toată frumnoasă pentru frumusețea vine din interior. Această frumusețe e mult mai puternică decât cea exterioară. Frumusețea falsă nu are rușine, este obraznică. Maria este toată frumoasă pentru că este fără de păcat, curată, nevinovată.

La mulți ani binecuvântați tuturor Mariilor, mici și mari! Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Astăzi, 8 decembrie 2020, Biserica Catolică sărbătorește Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria. Am explicat în cadrul omiliei de ce avem această sărbătoare în timpul Adventului. De asemenea, am dezvoltat mesajul spiritual al Neprihănitei cea plină de har ținând cont de contextul pregătirii spirituale pentru Crăciun. Am atras atenția mai întâi asuprazâmbetului Fecioarei de la Lourdes, din 4 martie 1858. Apoi, am argumentat că starea ei de bine se explică prin privilegiul plinătății harului și al credinței mature. Celebrarea Neprihănitei care zămbește în Advent este o invitație la pregătirea Nașterii Domnului în suflete cu zâmbetul pe buze. Acest zâmbet apare și rămâne pe fețele oamenilor dacă realizează armonie între harul dăruit la botez și natura umană afectată de păcat. Celebrarea este un fel de introducere în estetica vieții spirituale creștine. De aceea, am vorbit despre frumusețe ca deschidere spre Dumnezeu sau transcendență și armonia din interiorul inimii. Contemplând-o pe Maria, Neprihănit Zămislită, suntem invitați să trăim Adventul cu fețe zâmbitoare și senine. Domnul vine! Domnul este aproape! Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Advent binecuvântat!

Neprihănita Zămislire este o sărbătoare celebrată cu multă bucurie de credincioșii catolici. Sărbătoarea nu este cunoscută de credincioșii ortodocși, deși celebrează sărbătoarea „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”. În calendarul creștin se celebrează ziua de naștere pentru viața acestui pământ doar în cazul a trei persoane. Acestea sunt sfânta Fecioară Maria, sfântul Ioan Botezătorul și Isus Mântuitorul. Teologia catolică a dezvoltat reflecțiile asupra sfințeniei Fecioare Mariei înainte și după nașterea sa. Astfel Biserica Catolică a ajuns să susțină în baza revelației divine (Gen 3, 15 și Lc 1, 28) ca adevăr de credință că Maria a fost zămislită fără de păcat strămoșesc.

În această privință s-a remarcat Fericitul Ioan Duns Scotus (m. 1308), care a afirmat, printre altele, că Isus Christos s-ar fi întrupat și fără păcatul lui Adam. De asemenea, a mai spus că Maria a fost pregătită încă din veșnicie pentru a deveni mamă a Fiului lui Dumnezeu. Scopul întregului univers este întruparea lui Christos. Prin urmare, Maria a fost scutită de pata păcatului strămoșesc din prima clipă a existenței sale. Maria a fost neprihănit zămislită și nu a cunoscut nici un fel de păcat. Nici păcat originar, nici păcat actual, motiv pentru care a fost ridicată cu trupul și sufletul la cer.

Această lucrare dumnezeiască nu trebuie interpretată ca un fel de atingere a principiului universalității mântuirii în Christos. S-a făcut o excepție de la universalitatea păcatului originar (cf. Rom 5). Datorită acestui privilegiu persoana Mariei este „tota pulchra” („toată frumoasă”, cf. Ct 4, 7), „plină de har” (Lc 1, 28). Păcatul nu a atins nici trupul, nici sufletul Fecioarei.

Unii sfinți părinți ai Bisericii au avut rezervele lor teologice față de Neprihănita Zămislire, de exemplu sfântul Bernard, sfântul Toma de Aquino, sfântul Bonaventura. După ce s-au clarificat reținerile lor, în 8 decembrie 1854, Biserica Catolică a proclamat ca adevăr de credință Neprihănita Zămislire a Fecioarei Maria. Cu acest titlu Maria strălucește și luminează drumul tuturor acelora care vor să ajungă la Isus, Fiul lui Dumnezeu.

În contextul Adventului am vorbit despre Neprihănita Zămislire și am subliniat în predica de astăzi două lucruri. Mai întâi sfințenia ca încredere în Dumnezeu și, apoi, libertatea ca exercițiu al ascultării. Pornind de la prima lectură (Gen 3, 9-15.20) am dezvolta sensul păcatului ca neîncredere, fugă și teamă de Dumnezeu. Domnul striga în Eden: „Adame, unde ești?” Iar Adam stătea undeva prin grădină gol, ascuns și înfricoșat (cf. Gen 3, 9-10). În evanghelie am văzut sensul libertății, rod al ascultării. Aici este vorba despre libertatea Mariei care alege să colaboreze la planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. În timpul Adventului creștinii sunt chemați să nască speranța mântuirii în lume. Lucrul acesta se poate face prin alegeri de viață bazate pe încrederea în Dumnezeu și pe libertatea ca exercițiu de ascultare. Dar pentru asta trebuie să se desprindă de obișnuințele egoiste și individualiste. Să-i facă mai mult loc aproapelui și lui Dumnezeu.

Maria este cauza bucuriei creștinilor, pentru că prin ea a venit Isus Christos în lume, și prin ea lumea poate să ajungă la Isus Domnul. Ad Jesum per Mariam! Detalii găsiți în predica postată mai jos.

IOAN PAUL II DESPRE  MARIA PLINĂ DE HAR

«„Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală, în cele cerești, în Cristos” (Ef 1, 3). Aceste cuvinte ale Scrisorii către Efeseni dezvăluie planul veșnic al lui Dumnezeu Tatăl, hotărârea lui de mântuire a oamenilor prin Cristos. Este un plan universal, care îi privește pe toți oamenii creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1, 26). După cum toți, „la început” sunt cuprinși în opera creatoare a lui Dumnezeu, tot astfel sunt, din veșnicie, cuprinși în planul divin al mântuirii, care urmează să se dezvăluie integral la „plinirea timpului”, prin venirea lui Cristos. Într-adevăr, acel Dumnezeu care este „Tatăl Domnului nostru Isus Cristos” – continuă cuvintele aceleiași Scrisori – „ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui. În iubire el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere prin Isus Cristos, după planul binevoitor al voinței sale, spre lauda gloriei harului său, cu care ne-a copleșit în Fiul său preaiubit. În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor, după bogăția harului său” (Ef 1, 4-7).

Planul divin al mântuirii, care ne-a fost dezvăluit pe deplin prin venirea lui Cristos, este veșnic. El este de asemenea, după învățătura Scrisorii către Efeseni precum și a celorlalte Scrisori ale sfântului Paul (cf. Col 1, 12-14; Rom 3, 24; Gal 3, 13; 2 Cor 5, 18-19) – legat din veșnicie de Cristos. El îmbrățișează pe toți oamenii, dar rezervă un loc deosebit „femeii” care este Mama aceluia căruia Tatăl i-a încredințat opera mântuirii. Ea, după cum scrie Conciliul Vatican II, „este deja schițată profetic în făgăduința făcută protopărinților noștri căzuți în păcat” – conform Cărții Genezei (cf. 3, 15); „de asemenea, ea este Fecioara care va zămisli și va naște un fiu care va fi numit Emmanuel” – după cuvintele lui Isaia (cf. 7, 14). Astfel Vechiul Testament pregătește acea „împlinire a timpului”, în care Dumnezeu „l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie (…) ca să primim înfierea”. Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume este evenimentul relatat în primele capitole ale Evangheliilor după Luca și Matei.

(…) Când citim că solul îi spune Mariei „plină de har”, contextul evanghelic, punct de confluență al vechilor revelații și făgăduințe, ne îngăduie să înțelegem că este vorba aici de o binecuvântare deosebită între toate „binecuvântările spirituale în Cristos”. În misterul lui Cristos Maria este deja prezentă „înainte de întemeierea lumii”, ca aceea pe care Tatăl „a ales-o” ca Mamă a Fiului său în întrupare – și împreună cu Tatăl a ales-o Fiul, încredințând-o din veșnicie Duhului sfințeniei. Ea este într-un mod cu totul deosebit și extraordinar unită cu Cristos și este de asemenea iubită din veșnicie în acest Fiu iubit, în acest Fiu de o ființă cu Tatăl, în care sălășluiește toată „gloria harului”. În același timp, sufletul ei este deschis pe deplin la „darul de sus” (cf. Iac 1, 17). După cum ne învață Conciliul, Maria „se află în fruntea celor smeriți și săraci ai Domnului, care speră cu încredere de la el mântuirea și o primesc”.»

Din Ioan Paul II, Scrisoarea enciclică Redemptoris Mater, 25 martie 1987, nr. 7-8.

Mai jos puteți să ascultați predica din 8 decembrie 2016: