Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

Absolvenți FTRC UB 2018 imagini

Recunoștința este o altă față a credinței. Am vorbit duminica trecută despre încrederea ca mod de a înțelege credința. Din păcate și încrederea, și recunoștința sunt virtuți rare în lumea în care trăim. Să ne mai mirăm că și credința în Dumnezeu, în Isus Christos, în viața de dincolo suferă? Sau că nu este considerată un lucru serios, care contează cu adevărat? Am auzit mulți părinți care se plâng de copilul (copiii) lor că sunt nerecunoscători. Se lamentează că nu-i sună, nu-i vizitează, nu-i ajută, deși au nevoie să le...

Am fost invitat recent să țin predica la hramul parohiei catolice din Popești-Leordeni. Este vorba de 7 octombrie 2019, când Biserica Catolică celebrează memoria liturgică a „Sfintei Fecioara Maria, Regina Sfântului Rozariu”. În mesajul adresat m-am axat pe necesitatea/urgența de a recita sfântul Rozariu cât mai des posibil. Adică, acasă sau la biserică, când așteptăm autobuzul sau tramvaiul, când călătorim cu trenul sau avionul, când așteptăm pe cineva, când suntem triști, veseli, în așteptare sau plini de speranță etc. Dar am adăugat...

Credința în Dumnezeu este în primul rând încredere. În al doilea rând, dar nu fără primul, înseamnă acceptarea liberă a unor adevăruri de credință. Printre acestea sunt existența lui Dumnezeu, misterul întrupării sau misterul sfintei Treimi și altele. Deci, înainte de orice, credința în Dumnezeu este relație de încredere și, ca atare, presupune practica raportării încrezătoare la lume. Evident că sunt și excepții, dar nu stau în picioare. Astfel, unii susțin că nu se încred în oameni, în mod fundamental, dar cred (se încred) în Dumnezeu....

Am deschis anul universitar la catedrala „sf. Iosif” din București în sărbătoarea sfintei Tereza a Pruncului Isus. Ea este patroana Facultății de Teologie Catolică din Universitatea București. În Cuvântul de deschidere am legat misiunea școlii astăzi în România de evenimentul celebrat duminica trecută în Biserica Catolică. Și anume, Ziua Mondială a Emigrantului și a Refugiatului. M-am întrebat dacă nu cumva școala românească are vreo parte de vină în drama la care asistăm. Este vorba de faptul că 3,5 milioane de români trăiesc acum...

Vorbind astăzi despre „Bogatul petrecăreț și Lazăr cel sărac” (cf. Lc 16, 19-31), m-am oprit asupra credinței în existența iadului. Parcă îi văd pe unii cum reacționează la această postare. O, chiar despre iad? Altă temă n-ați mai găsit? Vreți să speriați lumea, copiii? Cum de v-ați gândit la așa ceva? Ce s-a întâmplat cu dumneavoastră? Ați devenit conservator, fundamentalist? Înainte să răspund la aceste întrebări precizez că părerile și convingerile oamenilor despre „iad” sunt împărțite. Respect părerile, convingerile...