Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Bunul Păstor are Picioarele înfipte în credință și Brațele deschise

Astăzi creștinii catolici au celebrat duminica intitulată „Bunul Păstor”. Duminica poartă acest nume pentru că la Evanghelie se citește un fragment din In 10, unde este vorba despre Isus care spune despre sine că El este Bunul Păstor. Suntem ajutați să înțelegem că Isus Înviat este Bunul Păstor pentru că are brațele deschise pe Cruce din iubire față de noi.

Ne-am rugat în această duminică pentru vocații la preoție și viața consacrată. Am comentat faptul că multe biserici sunt goale sau devin din ce în ce tot mai goale. Faptul se datorează atât fragilității/incoerenței păstorului, cât și pasivității sau indiferenței turmei.

Am arătat că între păstor și turmă există un drum cu două sensuri de mers. Uneori preotul face de toate, inclusiv ceea ce ar trebui să facă credincioșii laici, și nu iese nimic ca lumea. Alteori turma se amestecă în toate, inclusiv în treburile preotului, și iarăși nu iese nimic ca lumea.

Apartenența la turma lui Christos sau la Biserică nu trebuie să fie văzută în mod pasiv. Cine se raportează astfel consideră Biserica un fel de asociație de prestări servicii (liturgice, spirituale etc.). Apartenența la turma lui Christos trebuie să fie activă. Pentru asta se cer trei lucruri.

Mai întâi să credem în Isus Înviat, să ne încredem și să facem experiența iubirii lui răstignite pentru noi. Apoi să-l ascultăm, să ne obișnuim cu vocea Lui, adică să-i ascultăm Cuvântul. Să fim neliniștiți și supărați ori de câte ori nu-i auzim glasul. În fine să punem în practică într-o manieră creatoare Cuvântul ascultat. Nu în mod repetitiv până la adormire, plictiseală și aiureală, cum se mai întâmplă prin unele case. Dar într-un mod activ, cu deschidere spre săraci și suferinzi, spre acei oameni în care strălucește „frumusețea” lui Dumnezeu.

În zilele noastre există mai puțini preoți, mai puțini călugări și mai puține călugărițe decât în trecut. Dar sunt prezența lor este foarte necesară. Preoții și persoanele consacrate au carisma de a ne arăta locurile cele mai fragile ale lumii în care trăim. De exemplu, surorile Maicii Tereza de Calcutta, care se ocupă de oamenii străzii. Este vorba despre acele locuri în care Statul nu ajunge sau nu este eficace prin măsurile luate.

Cu ajutorul preoților și al persoanelor consacrate vedem unde există Dumnezeu, astăzi. Dacă nu ne arată și nu ne vorbesc despre existența lui Dumnezeu, atât preoții, cât și persoanele consacrate nu răspund la chemarea lor. Nu mai sunt „Bunul Păstor” pentru lumea unde au fost trimiși. De aceea, să ne rugăm și pentru ei.

L-am propus ca exemplu de „Bunul Păstor” din zilele noastre pe Jean Vanier, care a murit recent, pe 7 mai 2019. Am avut ocazia să-l întâlnesc la București prin 1990. Nu am reușit atunci să deschidem o casă, o Arcă la București pentru persoanele cu dizabilități. Printre altele, Jean Vanier îmi spunea că pentru a fi „Bunul Păstor” în zilele noastre trebui să ai „picioarele înfipte în credință și brațele deschise”. De asemenea, un alt cuvânt care m-a impresionat: „dacă avem ochi să-l vedem pe cel care suferă și, în general, pe cel sărac, atunci avem ochi să-l vedem pe Dumnezeu”.

Detalii în predica postată mai jos.

  • 12 mai 2019
Christos Rege Cine sunt ambasadorii lui

„Christos Rege” nu este o sărbătoare veche. A fost înființată în 1925 de către Papa Pius al XI-lea. Contextul social și politic al vremii, atât în Italia, cât și în alte țări din Europa, era marcat de afirmarea curentelor politice fasciste. De aceea, Papa a căutat să atragă atenția politicienilor să nu alunece în populism și demagogie. Spiritul sărbătorii spune că puterea politică înseamnă slujire, după exemplul lui Christos. Din păcate semnalul lui de alarmă nu a fost luat în seamă.

Titlul de Christos Rege este potrivit, pentru că Isus și-a asumat titlul de Rege. În Evanghelii cuvântul Rege apare de 16 ori. În contextul Pătimirii apare de 12 ori. Isus a recunoscut că este Rege, dar, a precizat că împărăția lui nu este din lumea aceasta. De asemenea, Isus a spus că a venit să dea mărturie despre adevăr. Astfel, împărăția lui Christos Rege se răspândește lent, dar eficace, prin puterea de atracție a adevărului.

Regalitatea lui Christos Rege se exercită prin fascinație, nu prin forță. Autoritatea influențează datorită calității morale sau spirituale a persoanei care o deține. Aceasta nu are nevoie de putere pentru a-i controla pe cei pe care îi influențează. Puterea politică rezidă într-o anumită funcție sau poziție, de rege sau de președinte, de exemplu. Nu rezidă în persoana care ocupă sau primește funcția politică. Puterea politică nu are nimic comun cu bunătatea sau înțelepciunea. Am văzut în istoria noastră recentă că mulți oameni tâmpiți, unii chiar răi, au exercitat puterea politică.

Puterea spirituală rezidă complet într-un individ sau într-o persoană. Nu are nimic de-a face cu puterea de constrângere a celor pe care îi influențează. Se poate ca oameni de înaltă ținută spirituală să aibă și responsabilități politice. Dar aceștia se comportă ca și cum nu ar avea puteri publice.

Sărbătoarea lui Christos Rege ne arată cine este Dumnezeu. Totodată ne spune cum să facem din Christos Adevărul centrul vieților noastre. Am apelat la istoria statuii lui Christos înviat din catedrala „Maica Domnului” din Copenhaga. Este vorba de o statuie făcută de sculptorul Bertel Thorvaldsen în 1838. Această statuie din marmură de Carrara și-a schimbat fizionomia după ce sculptorul a terminat lucrarea. Umezeala din camera în care aștepta binecuvântarea a înmuiat cleiul de legătură. Astfel statuia lui Christos Rege, glorios, a devenit statuia lui Christos Bunul Păstor. Mai multe detalii găsiți în predica de Christos Rege, 25 noiembrie 2018, de la catedrala sf. Iosif din București. Pentru a asculta predica dați click pe imaginea de mai jos.

  • 25 noiembrie 2018
Căutăm buni păstori zeloși și cu discernământ

Dragi prieteni,

În Duminica Bunului Păstor, 22 aprilie 2018, catedrala din București era curată, aerisită, împodobită cu flori, luminată și frumoasă, mai ales pentru că era plină de lume la liturghia de la 12.15. În acest context minunat am meditat împreună condițiile de a fi păstori buni cu referire la noi, în zilele noastre, și cu ochii la Isus Păstorul cel Bun. Din felul în care au participat cei prezenți la liturghie și au ascultat predica am înțeles că, suntem mulți cei ce vrem să fim, fiecare după puterile sale, și căutăm buni păstori zeloși și cu discernământ.

Înainte de asculta predica, vă invit să meditați câteva considerații ale sfântului Toma de Aquino despre modul în care ne cunoaște Isus Bunul Păstor și consecințele acestui fapt pentru noi.

«Domnul dovedește acum ceea ce spune (și anume că „Eu sunt păstorul cel bun” – In 10, 14, n.n.). Însă spune două lucruri despre sine: că este păstor și că este un păstor bun. Așadar dovedește mai întâi că este păstor, apoi că este un păstor bun.

Eu cunosc oile mele și oile mele mă cunosc pe mine” (In 10, 14).

Dovedește că este păstor prin două semne ce au fost date mai înainte despre păstor; primul este că el cheamă oile sale pe nume. Și despre lucrul acesta spune: „Eu cunosc oile mele – Domnul îi cunoaște pe cei care sunt ai lui” (2 Tim 2, 19). Eu cunosc, adică, nu doar o simplă cunoaștere, ci o cunoaștere de aprobare și de iubire[1]; pentru că, așa cum s-a spus: „El ne-a iubit și ne-a spălat în sângele său” (Ap 1, 5).

Al doilea semn este că oile ascultă glasul său și-l cunosc. Iar despre lucrul acesta spune: „Și oile mele mă cunosc pe mine”. Oile mele, adică, prin predestinare, prin chemare și prin har[2]. Ca și cum ar fi zis: iar ele, iubindu-mă, mă ascultă. Așadar, înțelegem lucrul acesta ce ține de cunoașterea de iubire prin ceea ce s-a spus: „Toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ier 31, 34).»

(Din Thomas d’Aquin, Commentaire sur l’Evangile de Saint Jean, vol. I, Editions du Cerf, Paris 1998, p. 584, trad. Wilhelm Dancă).

[1] În Summa theologiae (I, q. 14, a. 8), sfântul Toma explică ce înseamnă în mod obișnuit „știința de aprobare”, și anume știința lui Dumnezeu „întrucât este cauza realităților”. Cunoașterea de aprobare a lui Christos implică voința divină care creează și salvează.

[2] „Paul, slujitor al lui Christos Isus, chemat să fie apostol, ales ca să vestească evanghelia lui Dumnezeu” (Rom 1,1); „Rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei prin învierea din morți, Isus Christos Domnul nostru, prin care am primit har și misiunea apostolică de a duce la ascultarea credinței, pentru numele său, toate națiunile. Între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Christos” (Rom 1, 4-6); Cfr. 1 Cor 1, 1-9; Gal 1, 6; 15.

Mai jos puteți să ascultați predica:

  • 22 aprilie 2018