Wilhelm Dancă

„Păstorul cel Bun” sau „Bunul Păstor” este titlul duminicii de astăzi. Există o parohie la Roman dedicată Bunului Păstor. Am fost invitat aici în această duminică frumoasă. Am ținut cuvântul de zidire sufletească, pornind de la Evanghelia duminicii. Este vorba despre Ioan 10, 11-18.

Am atins trei aspecte ale păstoririi la nivel de familie, societate și biserică. Mai întâi am arătat că „păstorii buni’ ar trebui să fie părinții în raport cu familia lor. De asemenea, politicienii în raport cu comunitățile care îi votează. Apoi preoții/episcopii în raport cu poporul credincios unde sunt trimiși să păstorească. Dar păstorul, oricare păstor, este Bun dacă îndeplinește următoarele trei condiții.

Prima, dacă își cunoaște oile, iar oile cunosc glasul lui. Cu alte cuvinte, trebuie să aibă „mirosul oilor”. A doua, să nu fie mercenar, pentru că celui plătit să păzească oile nu-i pasă de oi. Se ocupă doar de interesele/veniturile sale. A treia, să fie gata să-și dea viața pentru turmă. Sună ciudat lucrul acesta pentru un politician. Dar și pentru unii dintre tații și mamele din zilele noastre. Ce să mai spunem de preoții și persoanele consacrate? Și aici observăm lucruri care nu sunt la locul lor.

La final am preluat din cantata lui Bach pe tema din Psalmul 34, 8. Aici se spune: „Gustați și Vedeți că Domnul este Bun!” Bach insistă pe verbul: VEDEȚI! Repetă de multe ori motivul: VEDEȚI CĂ DOMNUL ESTE BUN! Am subliniat și eu acest lucru. Ar trebui să lărgim privirea, să avem ochii bulbucați și să vedem. Să vedem că Domnul este Bun, că Păstorul cel Bun este Bun!

Detalii găsți mai jos.

Isus are multe titluri sau nume în Evanghelia după Ioan. Astfel Isus se prezintă pe sine drept Calea, Adevărul, Viața, Lumina lumii, Păstorul cel Bun. În „Duminica Bunului Păstor” am aflat că Isus are încă un nume, mai exact El spune că este Poarta oilor. Sună puțin cam ciudat, Isus Poarta, dar așa stă scris în Evanghelie: Ioan 10, 1-10.

Am contextualizat istoric și cultural asumarea acestui titlu. Am arătat că în vechime poarta avea o funcție importantă. Ar trebui să o aibă și astăzi.

Dar, gândul meu a fost îndreptat spre faptul că în „Duminica Bunului Păstor” se celebrează Ziua Mondială a Vocațiilor. După cum știm în Biserică există multe vocații. Ele nu se reduc la chemarea la preoție și la viața consacrată. Chemarea divină cuprinde și darul de a trăi în căsătorie sau în afara ei, dar pentru „Împărăția lui Dumnezeu”. De aceea, am comentat numele lui Isus Poarta oilor.

Am pus accentul pe faptul că Isus e Poarta chemărilor la fericire. Însă, fără relația cu Isus, nicio chemare nu aduce roade. În unele cazuri, fondatorul unei mișcări religioase este important, dar, repet, fără Isus, nu este nimic.

Pentru a rămâne fideli în relația noastră cu Isus, am sugerat să fim atenți la două lucruri.

Mai întâi să cultivăm familiaritatea cu Isus. Cum? Prin ascultarea Cuvântului său, prin rugăciune, prin frecventarea locurilor/persoanelor unde este Adevăr, Frumusețe, Bine.

Apoi să înțelegem că Isus ne cunoaște și ne vorbește pe nume. Nu este vorba de numele de familie, ci numele mic sau de botez. Faptul acesta e o dovadă că ne iubește cu adevărat. Să încercăm să facem la fel în raport cu semenii noștri. Astfel vom deveni portari pentru noi înșine și poartă pentru cei din jur. În ce sens? În sensul că facilităm accesul lui Isus în viața noastră și/sau în viața altora.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Astăzi 25 aprilie 2021 am celebrat a IV-a duminică a Paștelui, care mai este numită Duminica Bunului Păstor. Am subliniat în cadrul omiliei că Isus Bunul Păstor este cea mai cunoscută imagine a lui Isus din toate timpurile. Primele imagini înregistrate de istorie apar la sfâșitul secolului al II-lea. Sunt foarte multe și diferite. Se pot clasifica în două grupe.

Prima grupă îl reprezintă pe Isus cu oița rătăcită pe umeri. Este inspirată din Evanghelia după Matei (18, 12-14) și din cea după Luca (15, 3-7). Are rădăcini în Vechiul Testament. Sensul aceste imagini a fost sintetizat de Origen care a spus: „pentru o singură oiță rătăcită (eu, tu, el, fiecare om din toate timpurile și locurile), Domnul a părăsit cerul și a coborât pe pământ; a găsit-o, a luat-o pe umeri și a dus-o în cer”.

A doua grupă îl reprezintă pe Isus păstorind turma încredințată, adică hrănind-o cu hrana Cuvântului și a Euharistiei. Meditând asupra acestor două grupe de imagini găsim antidotul împotriva intoleranței religioase. De asemenea, descoperim calea iubirii universale pe care a manifestat-o Isus prin trăirea misterului pascal. Isus Bunul Păstor vindecă relațiile noastre de superficialitate, predjudecăți, oboseală, indiferență, cinism. Isus înviat, Isus Bunul Păstor inspiră relații bazate pe autenticitate, responsabilitate și universalitate.

Prin Cuvântul care ne este adresat duminică de duminică, Domnul Înviat ne privește în față și ne invită la înnoirea vieții, adică la învieri mici care pregătesc Mare Înviere. Detalii în articolul postat mai jos.

„Nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine” (Ps 23, 4). La acest lucru m-am gândit astăzi, 3 mai 2020, când, deși izolați în case din cauza pandemiei de Coronavirus, am celebrat Duminica „Bunul Păstor”. Isus își revendică în evanghelia după Ioan calitatea de păstor legitim, bun și unic. El spune: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine va fi mântuit” (In 10, 9).

În contextul dialogurilor interreligioase și interculturale, afirmarea acestui adevăr trebuie făcută în spirit de înțelegere frățească, fiindcă altfel poate să genereze dispute și tensiuni periculoase. Și totuși, 2, 2 miliarde de creștini susțin astăzi, fiecare în felul lui, cu ajutorul Sf. Duh primit la botez că Isus este Singurul și Unicul Salvator al lumii. Domnul a afirmat despre sine: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (In 14, 6).

Acest adevăr trebui mărturisit cu bucurie și curaj și în contextul crizei create de pandemia Coronavirus. Prin răspândirea inconștientă a acestui virus moartea fizică ne suflă în ceafă, ne amenință din toate părțile, atacă mișelește pe la spate. Ne aflăm, din cauza lui, într-o vale a morții la propriu. Dar există speranță de viață, și de viața deplină, chiar și în „valea întunecată de Coronavirus”. Cine crede că Isus este Bunul Păstor va învinge răul (amenințarea virusului) și va trăi, așa după cum El ne-a promis: „Eu am venit ca să aibă viața și s-o aibă din belșug” (In 10, 10).

Problema care se ridică acum este următoarea: cum să crezi în puterea lui Isus înviat când bisericile sunt închise? Da, întrebare bună. Însă credința nu este în primul rând o chestiune de biserică, ci de iubire. Aici trebuie să facem deosebire între Biserică (totalitatea celor care au crezut sau cred în Isus Christos înviat) și biserici (locul în care se manifestă liturgic credința în Înviere). Crezi pentru că iubești (sf. Ioan Henric Newman) sau crezi pentru că ești iubit! Isus a venit la noi din iubire, și-a dat viața pentru noi, pentru ca noi să avem viață întreagă.

Așadar, credința în Isus înviat, iubirea noastră față de Domnul este mai tare decât moartea, mai puternică decât amenințarea virusului Covid-19. Nu vă temeți de Coronavirus! Nu vă fie teamă de nici un rău, pentru că Domnul este cu noi! NB. Ținând cont de faptul că primele reprezentări ale lui Isus Bunul Păstor (cu mielul pe umeri sau înconjurat de oițe) au apărut la sfârșitul sec. al II-lea, când Biserica celebra în catacombe din cauza persecuțiilor, suntem invitați cumva și noi să ni-l reprezentăm, ASTĂZI, ACASĂ, pe Isus Bunul Păstor. În secolul trecut Maria Montessori a propus „Catehezele Bunului Păstor”, cateheze bazate pe desene cu teme din Sfânta Scriptură sau din viața sacramentală a Bisericii. Iată o idee izvorâtă dintr-o iubire autentică față de Isus înviat, da, fiindcă doar această iubire are imaginație. Mai multe detalii în predica postată mai jos.

Astăzi creștinii catolici au celebrat duminica intitulată „Bunul Păstor”. Duminica poartă acest nume pentru că la Evanghelie se citește un fragment din In 10, unde este vorba despre Isus care spune despre sine că El este Bunul Păstor. Suntem ajutați să înțelegem că Isus Înviat este Bunul Păstor pentru că are brațele deschise pe Cruce din iubire față de noi.

Ne-am rugat în această duminică pentru vocații la preoție și viața consacrată. Am comentat faptul că multe biserici sunt goale sau devin din ce în ce tot mai goale. Faptul se datorează atât fragilității/incoerenței păstorului, cât și pasivității sau indiferenței turmei.

Am arătat că între păstor și turmă există un drum cu două sensuri de mers. Uneori preotul face de toate, inclusiv ceea ce ar trebui să facă credincioșii laici, și nu iese nimic ca lumea. Alteori turma se amestecă în toate, inclusiv în treburile preotului, și iarăși nu iese nimic ca lumea.

Apartenența la turma lui Christos sau la Biserică nu trebuie să fie văzută în mod pasiv. Cine se raportează astfel consideră Biserica un fel de asociație de prestări servicii (liturgice, spirituale etc.). Apartenența la turma lui Christos trebuie să fie activă. Pentru asta se cer trei lucruri.

Mai întâi să credem în Isus Înviat, să ne încredem și să facem experiența iubirii lui răstignite pentru noi. Apoi să-l ascultăm, să ne obișnuim cu vocea Lui, adică să-i ascultăm Cuvântul. Să fim neliniștiți și supărați ori de câte ori nu-i auzim glasul. În fine să punem în practică într-o manieră creatoare Cuvântul ascultat. Nu în mod repetitiv până la adormire, plictiseală și aiureală, cum se mai întâmplă prin unele case. Dar într-un mod activ, cu deschidere spre săraci și suferinzi, spre acei oameni în care strălucește „frumusețea” lui Dumnezeu.

În zilele noastre există mai puțini preoți, mai puțini călugări și mai puține călugărițe decât în trecut. Dar sunt prezența lor este foarte necesară. Preoții și persoanele consacrate au carisma de a ne arăta locurile cele mai fragile ale lumii în care trăim. De exemplu, surorile Maicii Tereza de Calcutta, care se ocupă de oamenii străzii. Este vorba despre acele locuri în care Statul nu ajunge sau nu este eficace prin măsurile luate.

Cu ajutorul preoților și al persoanelor consacrate vedem unde există Dumnezeu, astăzi. Dacă nu ne arată și nu ne vorbesc despre existența lui Dumnezeu, atât preoții, cât și persoanele consacrate nu răspund la chemarea lor. Nu mai sunt „Bunul Păstor” pentru lumea unde au fost trimiși. De aceea, să ne rugăm și pentru ei.

L-am propus ca exemplu de „Bunul Păstor” din zilele noastre pe Jean Vanier, care a murit recent, pe 7 mai 2019. Am avut ocazia să-l întâlnesc la București prin 1990. Nu am reușit atunci să deschidem o casă, o Arcă la București pentru persoanele cu dizabilități. Printre altele, Jean Vanier îmi spunea că pentru a fi „Bunul Păstor” în zilele noastre trebui să ai „picioarele înfipte în credință și brațele deschise”. De asemenea, un alt cuvânt care m-a impresionat: „dacă avem ochi să-l vedem pe cel care suferă și, în general, pe cel sărac, atunci avem ochi să-l vedem pe Dumnezeu”.

Detalii în predica postată mai jos.