Wilhelm Dancă

Am fost intervievat recent de Filippo Peschiera, din Milano, în legătură cu Benedict al XVI-lea. Mi-a cerut să povestesc una sau două întâlniri personale cu Papa sau cardinalul Ratzinger. Am vorbit în italiană. Mărturia mea a fost integrată într-un set de trei mărturii. Prima este dată de cardinalul Kurt Koch, președintele dicasteriului pentru refacerea unității creștine. A doua îi aparține lui Giovanni Maria Vian, fost director al ziarului „L’Osservatore Romano”. Mărturia mea este la sfârșit.

Atașez aici linkul Youtube cu aceste mărturii. Îi mulțumesc din inimă lui Filippo P. pentru această frumoasă inițiativă.

În prima parte a mărturiei mele vorbesc despre caracterul afabil, gentil al cardinalului Ratzinger. În partea a doua am vorbit despre contribuția lui ca teolog și păstor al Bisericii Catolice. Am arătat că aceasta vizează nu tavanul sau acoperișul Bisericii, ci temelia. Este vorba despre primirea și transmiterea credinței cu bucurie.

Domnul să-l răsplătească cu viața cerească pe slujitorul său umil și credincios!

NB. Mărturia mea începe la minutul 5,35.

Dialogul a fost descris în mod generos pe site-ul Editurii Spandugino. Redau aici prima parte a descrierii.

<Ce a însemnat pentru Părintele Wilhelm Dancă „întâlnirea” cu scrierile lui Mircea Eliade? Prin ce anume rămâne extrem de provocatoare și de actuală această hermeneutică a fenomenologiei religiilor care stă la baza întregii opere eliadiene? Cât de mult l-a influențat profesorul Nae Ionescu pe tânărul Mircea Eliade în delimitarea principalelor categorii privitoare la istoria religiilor? Care sunt semnificațiile sintagmei „definitio sacri”? Cum s-ar putea defini o experiență religioasă inefabilă, manifestată mai ales prin simboluri? În ce termeni se poate vorbi despre o logică a religiei? Afirmația lui Mircea Eliade, potrivit căreia „simbolismul religios l-a creat pe om”, își mai păstrează actualitatea? În ce măsură poate fi considerat marele istoric al religiilor un mijlocitor între Orient și Occident? Pe firul unor întrebări revelatoare, prilejuite de apariția volumului „Mircea Eliade: Definitio sacri”, dialogul dintre Părintele, filosoful și teologul Wilhelm Dancă și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu explorează un fascinant orizont de spiritualitate, înfiripat în jurul sacrului, al simbolurilor și miturilor creatoare, definitoriu atât pentru existența unui autentic homo religiosus, cât și pentru cea a lumii secularizate.>

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Pe 15 aprilie 2019 Daniela Zeca Buzura m-a invitat la un interviu pentru TVR2. Nu știam că este vorba „Mic dejun cu un campion”. Am avut o oarecare bănuială când mi-a cerut cărțile publicate. Asta s-a întâmplat cu o lună de zile înainte de interviu. M-a surprins că le voia pe toate. Vă mărturisesc că am avut o mică reținere. Să i le dau pe toate? Am pierdut multe cărți împrumutate. Dacă le-au citit sau le-au fost de folos în vreun fel, nu-mi pare rău. Am riscat cu doamna Daniela și am câștigat. Am primit după emisiune toate cele 19 cărți publicate, fie ca autor unic, fie ca autor-coordonator.

Dialogul nostru a avut loc într-o cafenea din spatele librăriei „Cărturești” din centrul Bucureștiului. Am ajuns înaintea dnei Daniela Zeca Buzura. Am întâlnit-o acolo pe dna Aziza Bodea, persoana care m-a contactat pentru interviu. Am aflat ulterior că este „mâna dreaptă” a dnei Zeca Buzura. De asemenea, pe soțul Danielei, pe post de cameraman, alți câțiva tehnicieni pentru filmare și „doamna de fier”, producătoarea emisiunii. Am constatat cu mare bucurie că toți sunt profesioniști de mare clasă. Știu ceea ce fac și le și place. Felicitări și mulțumiri din toată inima pentru această emisiune.

Am vorbit în interviu despre drumul formării mele intelectuale și spirituale. Am subliniat că familia a avut un rol determinant în cristalizarea vocației mele ca om religios și om de cultură. Apoi am arătat că toate încercările prin care am trecut au fost ca un fel de inițiere spirituală. Ele m-au ajutat să descifrez semnificațiile care se ascund în natură, în evenimente, în tradițiile religioase și culturale ale lumii.

Un rol important în viața mea l-au jucat profesorii de la liceele și universitățile pe care le-am frecventat. Fiecare potrivit darului și zelului său mi-a picurat în suflet neliniștea căutării. Dar mi-a cultivat și sentimentul de uimire în fața universului și dorința de a visa o lume mai bună. Față de toți nutresc un profund gând de recunoștință. Ce să mai spun aici despre autorii mei preferați, cum ar fi Mircea Eliade, Toma de Aquino, Ioan Paul II, Benedict al XVI-lea?

Despre toate acestea și altele în plus puteți să aflați și dumneavoastră deschizând linkul de mai jos.

Dragi prieteni,

Duminica trecută, 28 ianuarie 2018, Biserica catolică l-a amintit în calendarul său pe sfântul Toma de Aquino (1224/25-1274). Este vorba despre unul dintre cei mai mari gânditori ai Evului Mediu, actualul patron al școlilor catolice din întreaga lume, care a avut curajul să întoarcă spatele la toată opera sa intelectuală după ce a intuit că există ceva mai sus decât mintea sa umană. Elevii, studenții și profesorii catolici știu despre dânsul că a întruchipat iubirea intelectuală de Dumnezeu. A scris un număr impresionant de comentarii filosofice și biblice, sume teologice și filosofice, diferite alte texte a căror calitate principală este completitudinea. Într-adevăr, sfântul Toma este cunoscut pentru capacitatea sa de a face distincții și clasificări ale diferitelor tipuri și grade de realitate pe care le prezintă mai apoi într-o unitate coerentă. După lectura câtorva pagini din lucrările sale, îți dai seama imediat că în spatele acestei metode se găsește ceva mai mult decât o simplă curiozitate intelectuală. Da, sfântul Toma l-a iubit pe Dumnezeu cu o statornică iubire intelectuală, așa după cum se poate vedea în următorul citat:

„Diversitatea și multiplicitatea lucrurilor sunt stabilite de primul agent, Dumnezeu, care dorește ca toate creaturile să participe la perfecțiunile sale și să le exprime fiecare în felul său; și, pentru că bunătatea sa nu ar putea să fie reprezentată în mod adecvat de o unică creatură, Dumnezeu a produs mai multe creaturi diferite, astfel că ceea ce îi lipsește uneia pentru a reprezenta bunătatea divină să fie suplinită de alta. Într-adevăr, bunătatea, care în Dumnezeu este simplă și uniformă, în creaturi este multiplă și împărțită; prin urmare întregul univers participă la bunătatea divină într-un mod mai perfect și o reprezintă mai bine decât o singură creatură”[1].

Pentru a-l sărbători în anul acesta, vă propun spre meditație acest gând: Toma susține că orice om caută să ajungă la Dumnezeu, care este simplitatea în sine, dar lucrul acesta este posibil în măsura în care ființa umană reușește să cuprindă cu ajutorul minții sale plinătatea și varietatea realității. Deci, săă îndrăznim să gândim!

Mai multe detalii despre viața, opera și actualitatea sfântului Toma de Aquino în interviul de mai jos difuzat duminica trecută de Radio România Actualități.

[1] Sancti Thomae de Aquino, Summa theologiae, I, q. 47, a. 1, trad. Wilhelm Dancă.

Puteți să ascultați interviul mai jos: