Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Rusaliilor am comentat Evanghelia după Ioan 20, 19-23. Am început cu prezentarea numelor sărbătorii și am subliniat conținutul Rusaliillor, adică puterea de înnoire a inimii. Am apelat la viața Sfântului Filip Neri pentru a sublinia efectele lucrării Duhului Sfânt în om. Acestea sunt: bucuria, libertatea și înclinația de a vedea aspectele pozitive ale creștinismului.

Sfântul John Henry Newman a fost impresionat de aceste aspecte, de aceea, când a fost hirotonit preot, la Roma, în 1847, a cerut să intre în congregația Sfântului Filip. A înființat prima casă oratoriană la Maryvale, lângă Birmingham, apoi în alte locuri din Anglia.

Vorbind despre elementele pozitive ale credinței creștine am subliniat alte trei lucruri.

Primul, Duhul Sfânt face ca ucenicul să treacă de la dezbinare la unitate.

Apoi, Spiritul Sfânt îl ajută pe discipol să se comporte în raport cu Dumnezeu Tatăl nu ca slugă sau angajat, ci ca fiu.

În fine, Duhul Sfânt îl convinge pe ucenic să ceară iertarea păcatelor proprii, dar nu înainte de a-i ierta pe cei care i-au greșit.

Ne-am rugat împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea ca Duhul Sfânt să reînnoiască inimile credincioșilor, în special inima acelora care Îl primesc.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Prieteni, vă invit să ascultați o meditație la sărbătoarea Rusaliilor din 2025. Am subliniat următoarea idee principală, Duhul Sfânt (re)face unitatea Bisericii.

Deschizând linkul de mai jos, veți găsi și o scurtă introducere a meditației în scris.

Rusalii binecuvântate!

În sărbătoarea Rusaliilor am spus că în Biserica de astăzi Duhul Sfânt este Marele Necunoscut. Încă mai este, deși s-au făcut mulți pași pentru o mai bună cunoaștere a rolului Duhului în viața ucenicilor. Nu-l putem cunoaște pe Duhul Sfânt în sine, ci lucrarea Lui în noi, în lume. Maica Domnului este un exemplu al rodirii extraordinare prin Duhul Sfânt. Rodul lucrării Duhului în ea a fost Christos. Aleluia! Creștinii sunt chemați să rodească la fel, adică să-L dea lumii pe Christos. Dar, pentru a fi rodnici spiritual, consider că sunt necesari câțiva pași importanți.

Primul, să-l găzduim pe Duhul Sfânt care coboară peste toți ucenicii. Fără excepție. Nu există o revărsare selectivă. Asta înseamnă că în Biserică are prioritate comunitatea. De asemenea, că toți suntem responsabili de soarta Bisericii. Carismele preoților sau ale episcopilor sunt goale/ineficiente fără coresponsabilitatea comunității.

Al doilea, să ieșim din „Cenacolul” nostru în lume. Să învingem frica de cei care ne sunt împotrivă. Să nu ne fie teamă! Așa ne îndeamnă Sfântul Ioan Paul al II-lea. Cu alte cuvinte, nu trebuie să „urcăm” pe munte, fugind de lume, ci să coborâm printre oameni. În evenimentele din viețile lor „geme” Duhul Sfânt. Să descoperim glasul Spiritului în suferințele și aspirațiile profunde ale oamenilor.

Al treilea, să vestim printre oameni Adevărul. Mai exact, să trăim și să mărturisim Duhul adevărului. Adevărul revelat în Isus Christos este că Dumnezeu e iubire.

În concluzie, să acordăm mai multă atenție Duhului Sfânt. Să-l invocăm! Să-l activăm, cum spune William Shakespeare. Fără Duhul Sfânt, nimic nu rodește în viața noastră creștină. Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Astăzi catolicii sărbătoresc Rusaliile sau Coborârea Duhului Sfânt. Oare știm pe cine sărbătorim? Cine este Duhul Sfânt? Marele Necunoscut?

De curând un filosof francez, catolic practicant, mi-a pus aceeași întrebare. Am încercat să-i răspund pornind de la Evanghelia după Ioan 20, 19-23. Aceasta este Evanghelia Rusaliilor din 2023.

Astfel, o primă imagine despre Duhul Sfânt este acțiunea de suflare. Isus Înviat suflă asupra ucenicilor și spune: „Primiți pe Duhul Sfânt”. Dar această suflare/dar al Duhului este legată de iertarea păcatelor.

De aceea, o altă imagine este iertarea ca unul dintre chipurile iubirii. Deci, Duhul Sfânt este iubirea, mai exact iubirea dintre Tatăl și Fiul. În această privință nu trebuie multă imaginație. Se vede cu ochiul liber dacă există iubire între oameni, în familie etc. Dar la fel stau lucrurile și în privința iubirii lui Dumnezeu din viața oamenilor.

Apoi i-am descris interlocutorului meu, pe scurt, istoricul sărbătorii Rusaliilor. Am vorbit despre Rusaliile agricole de la strămoșii evreilor. De asemenea, despre Rusaliile de pe Sinai, când evreii au primit darul Legii. Iar la urmă despre Rusaliile de la Ierusalim, în Cenacol, când Isus înviat dăruiește Legea cea Nouă a Iubirii. Rusaliile creștine cuprind toate aceste trei momente istorice. Duhul Sfânt este Duh creator, Duh legiuitor și Duh dătător de viață.

Pentru a aprofunda lucrarea Duhului am meditat termenul „suflare”. El apare în suflarea lui Isus asupra ucenicilor în Cenacol. Dar evocă „suflarea” lui Dumnezeu când l-a creat pe Adam. Înțelegem că sunt două lucrări, facerea omului și refacerea lui prin Christos.

Dar cum să trăim o legătură vie Duhul Sfânt? Am răspuns dezvoltând tema „ebrietății” din prima predică a Sfântului Petru. Vezi Faptele Apostolilor 2,15. Am subliniat necesitatea de a trăi ‘beția sobră” a Duhului Sfânt. În felul acesta putem deveni misionari, adică vestitori ai lui Christos înviat în lume.

Dorind să subliniez mesajul sărbătorii am descris un film, intitulat „Transmigrația sufletelor”. Aici este vorba de doi diavoli care nu au succes. Unul își vinde sufletul și devine un om cu mulți bani și o carieră extraordinară. Dar cei din jurul său simțeau că în spatele succesului viața lui era goală.

Deci, să nu ne vindem sufletul! Mai mult decât atât, să trăim „beția sobră” a Duhului Sfânt pentru a fi rodnici și pentru noi, și pentru alții.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Rusaliilor am vorbit despre globalizarea credinței în Dumnezeu Unul și Întreit prin puterea Duhului Sfânt. Această globalizare se realizează prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-am dedus din Cuvântului lui Isus. Vezi Evanghelia după Ioan 16, 12-15. Mondializarea credinței creștine nu este împotriva omului și a lumii. Dimpotrivă. Astfel se trăiește în orizontul seminificației, înțelegerii și unității.

Din păcate contextul social, cultural, religios în care trăim astăzi este marcat de neînțelegeri și dezbinare. Acestea sunt rezultatele proiectelor de viață construită în mod exclusiv pe cuvântul omului. După cum știm din experiență omul se lasă ademenit de puterea autusoficienței. De aceea forțează limbajul să susțină dorința lui de putere. Așa s-a întâmplat cu primii oameni în Grădina Edenului și cu cei care au dorit să construiască un turn la Babel al cărui vârf să ajungă până la Dumnezeu. Și atunci, și astăzi, din cauza mândriei, omul vrea să fie ca Dumnezeu.

Însă ruptura dintre Cuvântul Domnului și cuvântul omului conduce la haos și absența unității dintre oameni. Am propus două căi pentru a construi o viață pe temelia Duhului Adevărului. Prima cale înseamnă purificarea limbajului folosit zilnic. De ce? Pentru că Duhul Sfânt este foc și nu poate locui alături de duhneala minciunii. Este vorba de unirea cuvintelor cu lucrurile, cu realitatea, cu Cuvântul Domnului. A doua cale este contemplarea icoanei Rusaliilor. În ea vedem că există armonie, unitate și înțelegere în diversitatea limbilor și identităților personale, etnice și culturale. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

NB. La sfârșitul sfintei liturghii am prezentat pe scurt volumul „Și cred, și gândesc. Viitorul unui dialog controversat”, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Spandugino, București 2021.