Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Curajul de a nu fi relevant în ochii lumii de azi

Salutare!

Dragi prieteni,

În Biserică a intrat prea mult spirit mundan. A spus lucrul acesta și Papa Benedict al XVI-lea, și Papa Francisc, și în multe rânduri. De aceea am vorbit la omilie despre curajul de a nu fi relevant în ochii lumii de azi. Dar acest curaj nu este la îndemâna oricui. Înseamnă să mergi pe un drum contra curentului dominant. Spiritualitatea tăcerii procesului de creștere a seminței și umilința grăuntelui de muștar din Evanghelia Duminicii (Mc 4, 26-35) sunt temeiuri evanghelice pentru a îndrăzni mai mult.

Am dezvoltat două puncte importante.

Mai întâi am subliniat legătura dintre tăcerea lui Dumnezeu și tăcerea omului. Fiecare dintre noi poate să devină un vitraliu al lui Dumnezeu dacă face liniște în sine. Dumnezeu, care este liniște, nu poate intra decât acolo unde este liniște.

Apoi am invitat la imitarea lui Dumnezeu Semănătorul vieții în cosmos. Am trecut la imitarea lui Christos Semăntorul Cuvântului. În final am vorbit despre lumina și curajul pe care ni-l inspiră sfântul Anton de Padova, un adevărat semănător de „mâna a doua”. De ce de „mâna a doua”? Pentru că prima mână este sau îi aparține lui Christos.

În concluzie am arătat că, dacă principiul catalizator al alegerilor noastre este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu vom fi relevanți în ochii lumii de azi. Dar vom rămâne substanțiali în ochii lui Dumnezeu. De aceea, între modelul creștinului de acord cu spiritul lumii și modelul celui care urmează spiritul divin să-l preferăm pe acesta din urmă. Curaj! Sus inimile!

Mai multe detalii în articolul postat aici.

  • 13 iunie 2021
Rusaliile și Turnul Babel din zilele noastre

În sărbătoarea Rusaliilor am vorbit despre globalizarea credinței în Dumnezeu Unul și Întreit prin puterea Duhului Sfânt. Această globalizare se realizează prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-am dedus din Cuvântului lui Isus. Vezi Evanghelia după Ioan 16, 12-15. Mondializarea credinței creștine nu este împotriva omului și a lumii. Dimpotrivă. Astfel se trăiește în orizontul seminificației, înțelegerii și unității.

Din păcate contextul social, cultural, religios în care trăim astăzi este marcat de neînțelegeri și dezbinare. Acestea sunt rezultatele proiectelor de viață construită în mod exclusiv pe cuvântul omului. După cum știm din experiență omul se lasă ademenit de puterea autusoficienței. De aceea forțează limbajul să susțină dorința lui de putere. Așa s-a întâmplat cu primii oameni în Grădina Edenului și cu cei care au dorit să construiască un turn la Babel al cărui vârf să ajungă până la Dumnezeu. Și atunci, și astăzi, din cauza mândriei, omul vrea să fie ca Dumnezeu.

Însă ruptura dintre Cuvântul Domnului și cuvântul omului conduce la haos și absența unității dintre oameni. Am propus două căi pentru a construi o viață pe temelia Duhului Adevărului. Prima cale înseamnă purificarea limbajului folosit zilnic. De ce? Pentru că Duhul Sfânt este foc și nu poate locui alături de duhneala minciunii. Este vorba de unirea cuvintelor cu lucrurile, cu realitatea, cu Cuvântul Domnului. A doua cale este contemplarea icoanei Rusaliilor. În ea vedem că există armonie, unitate și înțelegere în diversitatea limbilor și identităților personale, etnice și culturale. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

NB. La sfârșitul sfintei liturghii am prezentat pe scurt volumul „Și cred, și gândesc. Viitorul unui dialog controversat”, ediția a doua, revizuită și adăugită, Editura Spandugino, București 2021.

  • 23 mai 2021
Bunul Păstor nu este ciobanul plătit să păzească oile

Astăzi 25 aprilie 2021 am celebrat a IV-a duminică a Paștelui, care mai este numită Duminica Bunului Păstor. Am subliniat în cadrul omiliei că Isus Bunul Păstor este cea mai cunoscută imagine a lui Isus din toate timpurile. Primele imagini înregistrate de istorie apar la sfâșitul secolului al II-lea. Sunt foarte multe și diferite. Se pot clasifica în două grupe.

Prima grupă îl reprezintă pe Isus cu oița rătăcită pe umeri. Este inspirată din Evanghelia după Matei (18, 12-14) și din cea după Luca (15, 3-7). Are rădăcini în Vechiul Testament. Sensul aceste imagini a fost sintetizat de Origen care a spus: „pentru o singură oiță rătăcită (eu, tu, el, fiecare om din toate timpurile și locurile), Domnul a părăsit cerul și a coborât pe pământ; a găsit-o, a luat-o pe umeri și a dus-o în cer”.

A doua grupă îl reprezintă pe Isus păstorind turma încredințată, adică hrănind-o cu hrana Cuvântului și a Euharistiei. Meditând asupra acestor două grupe de imagini găsim antidotul împotriva intoleranței religioase. De asemenea, descoperim calea iubirii universale pe care a manifestat-o Isus prin trăirea misterului pascal. Isus Bunul Păstor vindecă relațiile noastre de superficialitate, predjudecăți, oboseală, indiferență, cinism. Isus înviat, Isus Bunul Păstor inspiră relații bazate pe autenticitate, responsabilitate și universalitate.

Prin Cuvântul care ne este adresat duminică de duminică, Domnul Înviat ne privește în față și ne invită la înnoirea vieții, adică la învieri mici care pregătesc Mare Înviere. Detalii în articolul postat mai jos.

  • 25 aprilie 2021
Ucenicii adevărați sunt martori sau imagini vii ale Învierii

A fi martor înseamnă să juri că vei spune adevărul, dacă este vorba despre un proces. Dar și în viață este tot la fel, chiar dacă nu suntem puși să jurăm. Am meditat astăzi despre condiția de martor al adevărului cu privire la Înviere pornind de la Evanghelia după Luca 24, 35-48.

Am subliniat mai întâi că martorul are un trup, este un ins, este o persoană individuală și responsabilă datorită corpului. Am atras atenția asupra unui pericol. Și anume, că datorită consumului excesiv de imagini putem să ne decorporalizăm. Învierea ne atrage atenția asupra demnității și importanței trupului. Să medităm mai îndelung destinul la care suntem chemați.

În a doua parte am vorbit despre lecția de Biblie a lui Isus înviat. Domnul le-a spus ucenicilor că rezumatul Scripturilor este moartea și învierea Lui. De asemenea, că rezumatul misterului Său pascal este iertarea păcatelor despre care ucenicii dau mărturie începând de la Ierusalim.

În fine am pledat cauza ucenicului adevărat care trăiește Cuvântul Scripturii și astfel devine imagine vie a lui Christos Înviat. Concluzia este că la începutul drumului nostru de credință în Înviere a fost un martor sau mai mulți. Știm cine sunt? Suntem noi în condiția de martori ai Învierii pentru cei din jurul nostru?

Detalii în articolul postat mai jos.

  • 18 aprilie 2021
Nu răzbunarea ci divina îndurare aduce pacea în noi

Oamenii iartă greu, câteodată, unii niciodată. Dumnezeu iartă mereu. De aceea poporul evreu credea că numai Domnul poate să ierte păcatele, chiar dacă pedepsește pe cine iubește. Isus răstignit-înviat ne-a descoperit fața adevărată a lui Dumnezeu, și anume îndurarea. Înviind din moartea vinovățiilor și păcatelor lumii, întorcându-se din iadul urii dăruiește ucenicilor săi pacea Lui perfectă și profundă.

În Evanghelia dumincii (In 20, 19-31) numită Duminica Divinei Îndurări Isus Înviat dăruiește iertarea sau pacea în trei pași. Mai întâi pacea este obiectul dorinței Lui pentru ucenici: „Pacea să fie cu voi!”. Apoi suflă asupra discipolilor Duhul iertării. Acest dar le este încredințat ucenicilor pentru a fi administrat în mod responsabil celor care îl cer: „cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, cărora le veți ține, vor fi ținute”. În fine, pentru a putea primi darul iertării este nevoie de a trece de la îndoială la credință, asemenea sfântului Toma. După ce a fost iertat de Isus (a lipsit de la prima lui apariție), Toma „învie” în comunitatea din care făcea parte. Împreună cu el învie și comunitatea ucenicilor. Iertarea redă viața ucenicilor dezbinați. Comunitățile noastre sunt dezbinate? Viața noastră este în criză de identitate spirituală? Spre înviere, chiar și spre cea de etapă, spre învierea provizorie, există un singur drum:nu răzbunarea, nu dreptatea, ci iertarea sau divina îndurare.

Mai multe detalii în omilia postată mai jos.

Christos a înviat!

  • 11 aprilie 2021