Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Dialogul dintre credință și rațiune la radio ERCIS FM

Am fost intervievat recent de pr. conf. dr. Ștefan Lupu în cadrul emisiunii „Repere culturale” pentru ascultătorii radio ERCIS FM. Obiectul interviului a fost cartea „Și cred, și gândesc” apărută de curând la editura Spandugino din București. Am răspuns la mai multe întrebări cu privire la noutatea actualei ediții în raport cu cea din 2013 (ARCB)

Sper că am lămurit întrebarea de ce dialogul dintre credință și rațiune este controversat. Bref pentru că trebuie asimilat de fiecare individ în parte, iar astăzi sensurile rațiunii sunt reduse la rațiunea empirică. Din păcate vorbim doar despre rațiunea științifică, empirică, și mai puțin sau chiar deloc despre rațiunea simbolică, contemplativă, intuitivă.

Am dezvoltat conținutul celor două capitole care au fost introduse în noua ediție a cărții: „Vladimir Ghika. Disicipol și maestru al rugăciunii ca rațiune vorbită” și „Rațiune, credință și educație în căutarea binelui comun”.Detalii despre actualitatea și importanța acestui dialog la nivel local în interviul radio postat mai jos.Nihil sine Deo!

  • 16 iunie 2021
Reziliența prin cultură „Și cred, și gândesc”

Am înregistrat un dialog cu Cristian Pătrășconiu pe 19 mai 2021, a doua zi după apariția cărții „Și cred, și gândesc”. Am vorbit despre hobby-urile mele, despre întâlnirea cu personalități ecleziastice remarcabile, despre societățile post-seculare sau post-creștine. De asemenea, am atins teme de actualitate socială și educațională care sunt analizate în carte.

Discuția noastră s-a focalizat pe relația dintre credință și religie, dintre credință și rațiune, dar și pe legătura dintre credință și educație. Am pledat cauza rezilienței prin cultură și prin educație în spiritul interdisciplinarității. Spiritualitatea făcătorilor de poduri stă la baza volumului despre care „ne-am lungit cu vorba” timp de o oră. Spre deosebire de ediția din 2013, actualul volum este mai bogat. Am adăugat două capitole importante. Unul despre binele comun și altul despre rugăciunea ca rațiune vorbită la Fericitul Vladimir Ghika.

Pentru mai multe detalii vă invit să vizionați filmul de mai jos și, apoi, să vă procurați cartea.

  • 28 mai 2021
Și cred și gândesc. Viitorul unui dialog controversat

Notă la a doua ediție

Am scris această carte ca răspuns la cererile prietenilor, care doreau să-și consolideze credința sau să recupereze elanul pe care l-au avut în trăirea religioasă din copilărie și din tinerețe. Nu mi-am imaginat că va avea un ecou atât de mare, că va trece nu doar dincolo de granițele cercului meu de prieteni, ci și de cele profesionale, confesionale și generaționale. Lucrul aceasta mi-a umplut inima de bucurie și de recunoștință. 

Mi s-a întâmplat odată să fiu oprit pe stradă de un bărbat între două vârste. M-a întrebat: „Dumneavoastră sunteți cel ce a scris cartea Și cred și gândesc?” I-am răspuns, în mod vădit surprins și emoționat, foarte scurt: „Da”. Fără să spună nimic, interlocutorul mi-a zâmbit, și-a ridicat pălăria și a plecat mai departe, cu pălăria ridicată. Gestul acesta și altele asemenea, precum și cererile care au sosit la mine de la diferiți librari și cititori din țară m-au încurajat să pregătesc o nouă ediție.

Versiunea de față are la bază textul din volumul Și cred și gândesc. Viitorul unui dialog controversat, cu o prefață de Vittorio Possenti, apărut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, în 2013.

Textul din această ediție se îmbogățește cu două capitole. Primul este intitulat „Vladimir Ghika. Discipol și maestru al rugăciunii ca rațiune vorbită” și apare în partea a doua a lucrării, acolo unde, vorbind despre legăturile dintre credință și rațiune, adresez cititorului invitația de a-și ridica privirea spre înălțimile metafizice, pentru a redescoperi gustul adevărului și simțul lui Dumnezeu. Al doilea capitol nou, „Rațiune, credință și educație în căutarea binelui comun”, lărgește perspectiva educațională din secțiunea a treia a cărții. Este vorba despre un îndemn la promovarea binelui comun în rândul tinerelor generații, ținând cont de dificultățile sociale și culturale actuale: răspândirea rapidă a religiei eului, egoismul generațional, urgența educațională, deficitul de cetățenie activă și participativă, secularizarea vieții sociale, pierderea simțului sacralității vieții și altele. De aceea, în acest capitol, pledez pentru asumarea în spațiul public din România a unui proiect antropologic creștin, centrat pe principiul binelui comun.

Am adăugat, la sfârșitul, volumului o bibliografie selectivă. Am ales titlurile de cărți consultate, care au fost scrise sau traduse în limba română. Am corectat micile erori care s-au strecurat în prima ediție a cărții.

Mulțumesc din inimă Laviniei Spandonide, directorul editurii Spandugino, pentru că a binevoit să găzduiască apariția acestei versiuni. De asemenea, mulțumesc lui Paul Marinescu, director editorial, și Mirunei Tătaru-Cazaban, coordonator de colecție, care au îmbrățișat cu entuziasm proiectul. Primesc cu multă recunoștință ajutorul lor și văd în el un semn al unității în diversitatea legitimă a creștinilor din România.

28 ianuarie 2021, Sfântul Toma de Aquino

  • 18 mai 2021
Radio România Cultural. Credință și rațiune. Episodul IV

Dragi prieteni, vă invit să ascultați ultimul interviu pe tema dialogului dintre credință și rațiune difuzat pe 7 februarie 2021 de Radio România Cultural. Am vorbit cu Cristian Curte despre forma în care se prezintă astăzi acest raport. Pe scurt, nu este un dialog unilateral sau uniform, dimpotrivă.

Primul aspect este legat de faptul că dialogul se concentrează pe întâlnirea dintre credință și știință. Rațiunea de timp experimental, cu reguli precise de verificare, nu exclude întâlnirea cu credința. De aceea, putem să întâlnim oameni de știință credincioși sau oameni de știință necredincioși. Dialogul dintre știință și credință ar trebui să se deschidă spre teme de ordin etic, deontologic și antropologic.

Un alt aspect vizează dezvoltarea experienței de credință ca experiență integrală a ființei umane. Deci un dialog în cheie antropologică. În acest caz știința devine una dintre formele pe care le asumă rațiunea, dar știința nu se indentifică cu rațiunea umană ca atare. Pentru că există și o rațiune estetică, simbolică, contemplativă etc. Am pledat în interviu pentru lărgirea înțelegerii termenului rațiune. Am arătat că teologia a făcut eforturi în ultima vreme pentru a îmbogăți sensul rațiunii.

Am subliniat faptul că acest efort se face în două direcții teologice contemporane. Una este dialectică, alta relațională. Prima este reprezentată de teologi precum Hans Urs von Balthasar sau Joseph Ratzinger. A doua de Karl Rahner sau Bernard Lonergan. În ciuda procesului secularizării care este ireversibil am susținut convingerea lui Mircea Eliade că omul ca om este homo religiosus. Mai multe detalii în interviul postat mai jos.

Radio România Cultural Credință și rațiune în divorț (III)

Vă invit să ascultați partea a III-a a interviului despre credință și rațiune în divorț difuzat de Radio România Cultural pe 31 ianuarie 2021. Am arătat aici că divorțul dintre credință și rațiune început în modernitate continuă sub forma disciplinei filosofia religiei. Rațiunea nu mai are încredere în credință/religie, iar sacrul se privatizează. Se subliniază sentimentul și autenticitatea trăirii religioase. Dispar o serie de credințe și practici devoționale. Se diluează sentimentul de apartenență la o tradiție și o comunitate religioasă. Vom vedea în interviul următor starea actuală a raportului dintre credință și rațiune. Sus inimile și intelectul!