Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Radio România Cultural. Credință și rațiune. Episodul IV

Dragi prieteni, vă invit să ascultați ultimul interviu pe tema dialogului dintre credință și rațiune difuzat pe 7 februarie 2021 de Radio România Cultural. Am vorbit cu Cristian Curte despre forma în care se prezintă astăzi acest raport. Pe scurt, nu este un dialog unilateral sau uniform, dimpotrivă.

Primul aspect este legat de faptul că dialogul se concentrează pe întâlnirea dintre credință și știință. Rațiunea de timp experimental, cu reguli precise de verificare, nu exclude întâlnirea cu credința. De aceea, putem să întâlnim oameni de știință credincioși sau oameni de știință necredincioși. Dialogul dintre știință și credință ar trebui să se deschidă spre teme de ordin etic, deontologic și antropologic.

Un alt aspect vizează dezvoltarea experienței de credință ca experiență integrală a ființei umane. Deci un dialog în cheie antropologică. În acest caz știința devine una dintre formele pe care le asumă rațiunea, dar știința nu se indentifică cu rațiunea umană ca atare. Pentru că există și o rațiune estetică, simbolică, contemplativă etc. Am pledat în interviu pentru lărgirea înțelegerii termenului rațiune. Am arătat că teologia a făcut eforturi în ultima vreme pentru a îmbogăți sensul rațiunii.

Am subliniat faptul că acest efort se face în două direcții teologice contemporane. Una este dialectică, alta relațională. Prima este reprezentată de teologi precum Hans Urs von Balthasar sau Joseph Ratzinger. A doua de Karl Rahner sau Bernard Lonergan. În ciuda procesului secularizării care este ireversibil am susținut convingerea lui Mircea Eliade că omul ca om este homo religiosus. Mai multe detalii în interviul postat mai jos.

Radio România Cultural Credință și rațiune în divorț (III)

Vă invit să ascultați partea a III-a a interviului despre credință și rațiune în divorț difuzat de Radio România Cultural pe 31 ianuarie 2021. Am arătat aici că divorțul dintre credință și rațiune început în modernitate continuă sub forma disciplinei filosofia religiei. Rațiunea nu mai are încredere în credință/religie, iar sacrul se privatizează. Se subliniază sentimentul și autenticitatea trăirii religioase. Dispar o serie de credințe și practici devoționale. Se diluează sentimentul de apartenență la o tradiție și o comunitate religioasă. Vom vedea în interviul următor starea actuală a raportului dintre credință și rațiune. Sus inimile și intelectul!

Radio România Cultural Credință și rațiune în armonie (II)

Puteți să ascultați aici partea a doua a interviului despre raportul credință și rațiune. Am ilustrat armonia dintre credință și rațiune oprindu-mă în special la Augustin și Toma de Aquino. Interviul a fost înregistrat prin telefon. De aceea veți observa că unele cuvinte, fraze nu se aud bine. Restricțiile nu ne-au permis un interviu la sediul Radioului. Sper să se întâmple lucrul acesta cât mai curând. Detalii despre credința care caută să înțeleagă sau despre înțelegerea care caută să creadă în articolul postat mai jos. Interviul a fost difuzat în ziua de 24 ianuarie 2021 pe programul Radio România Cultural. Ora târzie la care a fost difuzat m-a făcut să-l public pe rețelele de socializare. Audiție plăcută și cu folos!

Despre credință și rațiune la Radio România Cultural (I)

Am vorbit recent cu Cristian Curte pentru ascultătorii Radio România Cultural despre Credință și Rațiune. Acestea sunt ca două aripi cu ajutorul cărora omul se înalță spre contemplarea adevărului. Da, am dialogat, dar nu pentru orice fel de ascultători, ci pentru cei nocturni. Pentru că interviul a fost difuzat cu puțin timp înainte de miezul nopții. Am vorbit despre ce este credința și rațiunea, despre dialogul și divorțul dintre cele două forme de cunoaștere. De asemenea, am atins și începuturile istorice ale dialogului în discuție. Am survolat teoretic și problema dialogului dintre filosofie și teologie, dintre religie și știință. Acest interviu este o introducere la o serie de emisiuni despre raportul dintre Credință și Rațiune. Detalii în interviul postat mai jos.

Curs 13 Credință și rațiune la Joseph Ratzinger

Acesta este ultimul curs despre Credință și rațiune din semestrul I al anului universitar 2020/2021 la programele de masterat. Am vorbit despre teologia lui Joseph Ratzinger înainte de a fi Papă (2005) și după, până în 2013. Înainte teologia ratzingeriană era mai teoretică, sistematică, critică, apoi a căpătat accente mai pozitive și mai pastorale. Am arătat că teologia lui dezvoltă trei teme principale: prietenia cu Isus Christos, dictatura relativismului, unitatea credinței cu rațiunea în Isus Christos.

Pornind de la conferința de la Subiaco (1 aprilie 2005) am ilustrat caracteristicile culturii dominante din Europa contemporană. Este vorba despre pragmatism, autonomie individualistă, raționlism agitat, empirism, importanța exagerată a politicului și economicului, relativism epistemologic și moral etc. Pentru că nu este luată în seamă dialogul cu Biserica creștinul adoptă soluția numită „exodul”, „extazul”.

Astfel trece la trăirea credinței ca decizie personală, participare la o întâlnire sau eveniment. Se pune accent pe trăirea liturgică, ca paideia credinței, și pe asumarea rolului Bisericii de „ancilla fidei”, servitoarea credinței. Liturgia trebuie să hrănească un stil de trăire a credinței marcat de alegerea personală și de natura de dar a credinței. Pe cale de consecință credința se primește într-un NOI CREDEM susținut de memoria vie a Bisericii. Credința este drum, decizie personală, disponibilitate, recunoștință. Credința este adevărul care coincide cu iubirea în Christos. Dacă este trăită astfel, credința devine credibilă, molipsitoare.

În concluzie putem să trăim credința în mod credibil și să transmitem dacă facem parte dintr-o comunitate vie de credință. Să o căutăm! Detalii în cursul postat mai jos.

  • 16 ianuarie 2021