Wilhelm Dancă

Am vorbit despre credință comentând Evanghelia după Luca 17, 5-10. Aici Domnul spune: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar …” (v. 6). Adică, dacă ați avea o credință de calitate, ați putea face minuni sau lucruri imposibile.

Am dezvoltat meditația în trei părți.

În prima partea am subliniat faptul că avem credință datorită unor factori exteriori. Credem pentru că am primit credința de la alte persoane, prin anumite evenimente sau prin intermediul creației. De aceea, putem spune că, de fapt, credința este un dar. Apoi că se înțelege ca relație cu alte persoane, evenimente istorice sau cosmice.

În partea a doua am dezvoltat un semn prin care se vede credința, și anume eficiența. Aici intră în joc și determinarea sau fidelitatea pentru a traduce în practică idealurile credinței. Am dat câteva exemple, Mahatma Gandhi și Maica Tereza de Calcutta.

În fine, am spus că adevărata credință se traduce prin gesturi de slujire a aproapelui. Sau, prin gesturi de iubire milostivă. Am făcut o scurtă referință și la Sfânta Faustina Kowalska, care e sărbătorită astăzi în Biserica Catolică. Centrul mesajului ei este acesta: „Isuse, mă încred în Tine!”. De fapt, credința de calitate înseamnă încredere în Domnul Christos. Omul care crede face ceea ce a făcut Isus. Adică iubește necondiționat și iartă din inimă pe cei care i-au greșit.

Pe scurt, credința încredere pune accentul nu pe relația minții, ci pe relația inimii cu Domnul. Deși nici cea dintâi nu este exclusă din lucrarea credinței. Dacă nu sunt ideologizate, și inima, și inteligența înalță sufletul omului spre Dumnezeu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Epifaniei Domnului în fața magilor la Betleem am meditat Evanghelia după Matei 2, 1-12. Am spus în introducere că, în această zi, sărbătorim nașterea popoarelor la credința în Isus Christos. Am subliniat trei atitudini față de Christos: căutarea, indiferența și frica.

Căutarea este specifică magilor. Îl caută pe Christos cu ajutorul rațiunii/steaua și al credinței/preoții de la Ierusalim. Magii l-au căutat pe Christos pentru că aveau în ei imboldul eternității. Sfântul Augustin comentează zicând: l-au căutat pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu i-a găsit mai întâi.

Indiferența este manifestată de scribii, cărturarii și preoții de la Ierusalim. Aceștia au descoperit unde s-ar putea naște Mesia, adică Betleem, dar desconsiderau orășelul. Indiferența lor a dus la gesturi de mândrie și cinism. Poate că și unii dintre creștinii de astăzi sunt indiferenți. De aceea, cine vrea să afle unde s-a născut Isus să nu-i întrebe pe ucenicii indiferenți.

Frica este atitudinea lui Irod. El se temea de sosirea unui competitor necunoscut la puterea sa regală. Frica este mai distrugătoare decât indiferența, căci Irod a devenit criminal. A ucis pruncii sub doi din Betleem și împrejurimi. Frica de a pierde puterea este perversă. Nu putem fi conduși la Christos de cei cărora le este frică de El.

În concluzie, am spus că metafora vieții noastre este căutarea magilor. Ei au rămas fideli luminii/stelei și au căutat mereu adevărul. Să facem la fel!

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Prieteni, La jumătatea lunii octombrie 2024 am fost invitat de acad. Mircea Dumitru la un dialog academic pentru TVR Cultural. Am acceptat invitația cu bucurie. Am vorbit despre mai multe lucruri.

Primul dintre ele a fost despre raportul credinței cu rațiunea. Această temă a fost obiectul unui curs pe care l-am susținut la Facultatea de Teologie Catolică din București în ultimii ani.

Alt lucru despre care am vorbit a fost întâlnirea mea cu Mircea Eliade și rolul lui în formarea mea filosofică și teologică. Am povestit despre teza mea doctorat dedicată sacrului la Mircea Eliade. Am vorbit puțin și despre Ioan Petru Culianu, despre felul lui de a aborda sacralitatea și experiența religioasă.

Un alt lucru a fost despre experiența mea vaticană. Am vorbit despre Papii pe care i-am întâlnit personal: Ioan Paul II și Benedict al XVI. Dar și despre Papa Francisc pe care urmează să-l întâlnesc. Sper.

În final am prezentat pe scurt opera mea filosofică și teologică. Am vorbit despre cărțile mele de autor și de editor sau coordonator. În total am publicat 19 cărți de autor, am editat 10 volume și am publicat peste 260 de articole. Am atins în dialogul nostru și alegerea mea recentă în Comitetul Director al Federației Internaționale a Societăților de Filosofie (FISP). În calitate de membru al acestui comitet am misiunea să particip activ la pregătirea și organizarea Congresului Mondial de Filosofie de la Tokoyo, Japonia, din 2028. Vă invit pe toți să veniți la acest congres, dacă puteți.

Dar, până atunci, deschideți linkul de mai jos, și aflați mai multe lucruri despre dialogul meu cu acad. Mircea Dumitru. Nu veți regreta.

Am participat pe 11 septembrie 2024 la o conferință internațională organizată de Institutul Cultural Român din Veneția. Tema conferinței era „Sentieri alternativi nella storia del cristianesimo. Prospettive storiche e filosofiche”. În românește, „Cărări alternative în istoria creștinismului. Perspective istorice și filosofice”. Comunicarea mea s-a intitulat „L’ottimismo intellettuale come frutto del dialogo tra fede e ragione”. Adică, „Optimismul intelectual ca rod al dialogului dintre credință și rațiune”.

În introducere am spus că actualmente traversăm o perioadă de pesimism intelectual. Cauzele sunt multe, dar una importantă e legată de absența dialogului dintre credință și rațiune. De-a lungul istoriei creștinismului dialogul dintre credință și rațiune a traversat văi și a atins culmi înalte. Am vorbit puțin despre ele. Tot în introducere am prezentat contextul teologic și filosofic al unei culmi a dialogului dintre credință și rațiune. Această culme a fost teologia postnicenă din secolele IV și V.

Comunicarea a avut două părți. În prima parte am vorbit despre condițiile subiective ale dialogului dintre credință și rațiune. Am subliniat rolul optimimsului intelectual moștenit din lumea greacă și romană. Apoi am vorbit despre fundalul conceptual al filosofiei stoice care a intrat în teologia creștină. În partea a doua am dezvoltat condițiile obiective ale dialogului dintre credință și rațiune. Am vorbit despre finalitatea și ordinea creației, pe de o parte, iar pe de alta, despre frumusețea interioară a omului.

În concluzie am spus că optimismul intelectual este și condiție, și rod al dialogului dintre credință și rațiune. Pe scurt, dacă rațiunea umană este optimistă, atunci și creștinismul devine mai fascinant, mai atrăgător.

ATENȚIE! Conferința înregistrată și redată aici este în limba italiană. Cu ajutorul mijloacele moderne de comunicare puteți să o ascultați în limba română deschizând traducerea simultantă. Buon ascolto!

Acesta a fost titlul unei conferinței pe care am prezentat-o la Iași, în 16 mai 2022. Este vorba despre o serie de conferințe organizate de Universitatea Tehnică din capitala Moldovei pe tema „Moștenirea lui Asachi”.

După o scurtă introducere, am subliniat contextul politic european și cel științific european în care s-a născut și a trăit Galileo Galilei (1564-1642). Apoi am înșiruit câteva date biografice și bibliografice. În continuare am analizat procesele lui Galileo Galilei și metoda lui științifică. La final am prezentat dosarul Galileo Galilei deschis de Papa Ioan Paul al II-lea.

Detail găsiți în înregistrarea de mai jos.