Wilhelm Dancă

Sfântul Iosif este unul dintre sfinții cei mai comentați în modernitate. Sărbătoarea de astăzi vine din 1870. Este al doilea sfânt ca obiect de meditație, studiu, reprezentare în artă după Maica Domnului.

Am dezvoltat spiritul unei reprezentări antice a Sfântului Iosif. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre această icoană. Sfântul Iosif era reprezentat la începutul Bisericii ca un „filosof”. Avea într-o mână o carte și în altă mână un baston. De fapt, această imaginea dezvoltă teologia Evanghelia solemnității de astăzi: Matei 1, 16-24. Aici se spune că un înger i-a apărut în vis și i-a lămurit lui Iosif situația Sfintei Fecioare. Printre altele, se zice despre Iosif că era „drept”, adică „iustus”, în latină. Acest cuvânt era folosit și pentru a-i desemna pe filosofii din vremea aceea. De ce? Pentru că îi învățau pe alții arta esențială, și anume arta de a trăi ca om corect, drept, înțelept.

M-am întrebat ce poate să ne învețe Iosif ca „filosof” astăzi? Am subliniat câteva aspecte ale paternității față de Isus. Sfântul Iosif e numit „tată purtător de grijă” al lui Isus. Tată nu te naști, ci devii, asta spune Sfântul Iosif. Papa Francisc comentează acest lucru în Scrisoarea Apostolică „Patris Corde” din 2020. M-am oprit la următoarele caracteristici ale paternității Sfântului Iosif sunt: responsabilitatea, castitatea și creativitatea. Ele sunt exemplare și de mare actualitate.

Dacă le medităm, s-ar putea să devenim „tați purtători de grijă” ai copiillor marginalizați, săraci, abuzați, disprețuiți sau abandonați.

Detalii în articolul postat mai jos.

Prieteni, Astăzi, 19 martie 2023, am fost invitat la Constanța să celebrez sărbătoarea „Sfântului Iosif” la bazilica „Sfântul Anton de Padova”. Cu această ocazie am aflat că primul hram al bazilicii a fost „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale”, din 1870 pânâ în 1938.

Am ținut cuvântul de învățătură. Am început cu o întrebare: Cum se poate vorbi despre cineva care nu a rostit niciun cuvânt? Sau de la care nu avem nicio vorbă, nicio expresie? Evangheliile au înregistrat faptele lui Iosif, nu cuvintele. E o diferență, nu?

Apoi, în introducere, printre altele, am afirmat că Sfântul Iosif nu a fost bătrân sau văduv când s-a căsătorit cu Sfânta Fecioară Maria, ci tânăr. Motivele sunt prezentate în meditație. Conținutul s-a axat pe invitația de a-l imita pe Sfântul Iosif, în primul rând cât privește exercitarea paternității față de Isus și Sfânta Familie. În această privință am subliniat trei trăsături. Prima, Sfântul Iosif a fost un tată ascultător de voința lui Dumnezeu Tatăl până la capăt. A doua, Iosif a fost un tată curajos și a treia a fost un tată din umbră al lui isus. În încheiere am spus să facem ca Iosif, să-L luăm la noi pe Isus și pe Maria, mama lui.

Detalii în articolul postat mai jos.

NB. La mulți ani binecuvântați tuturor celor care se numesc Iosif sau Iosefina!

Sfântul Iosif este un model de pregătire pentru Nașterea Domnului. Despre el a fost vorba în Evanghelia duminicii. De fapt am aprofundat relația lui cu Isus potrivit lui Matei 1,18-24. În clipul video de mai jos am confundat partea a doua a primului capitol cu capitolul al doilea din Evanghelia după Matei. Vă rog să mă iertați. Se mai întâmplă. Cauzele sunt multe.

Pe scurt, în această meditație am dezvoltat trei puncte. Mai întâi am vorbit despre Iosif ca om al viselor. Visul fiind interpretat aici ca loc în care omul primește o revelație divină. În timpul visului Iosif a devenit un „ascultător al credinței”. Apoi am dezvoltat faptul că Iosif a luat-o la sine pe Maria și a avut grijă de Pruncul Isus. Așadar, al doilea aspect a fost despre Iosif omul care poartă de grijă. Iosif omul care slujește și iubește familia. Astfel își exercită paternitatea. În fine, ultimul punct a fost despre Iosif omul tăcerii sau al interiorizării. Am subliniat importanța tăcerii în contextul zilelor zgomotoase de dinaintea Crăciunului.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale” am celebrat sfânta liturghie la catedrala „Sfântul Iosif” din București. Am vorbit la omilie despre începuturile și sensul actual al sărbătorii. Astfel, am arătat că, în Biserica catolică, până în secolul al XVIII-lea devoțiunea la Sfântul Iosif era foarte redusă. După 1870, când a fost instituită sărbătoarea, cultul său s-a răspândit foarte repede. Am încercat să explic câteva dintre cauzele acestui fenomen. Apoi, am subliniat mesajul pe care îl transmite credincioșilor din zilele noastre. Este vorba despre exercițiul eficient al paternității, care pe plaiurile mioritice, și nu numai, lasă de dorit. Pe scurt, am arătat că fiecare om se împlinește prin trăirea paternității și maternității, fie naturale, fie spirituale. În cazul celor care nu pot să aibă copii, paternitatea sau maternitatea dobândită prin adopție sau ca purtare de grijă, asemenea Sfântului Iosif, este o cale creștină de împlinire umană. Nu trebuie desconsiderată, ci promovată.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale” am celebrat Sfânta Liturghie la Sinaia. Nu mă așteptam să vină multă lume pentru că ningea bogat și frumos. Și, totuși, a venit mai mult decât mă așteptam. Semn că Sfântul Iosif este prețuit de credincioșii catolici.

Am atins trei aspecte la omilie. Primul: Sfântul Iosif a fost un tată tăcut, cu vorbe puține sau deloc și cu mult discernământ. A dat dovadă de determinare în momentele critice ale vieții Familiei ce i-a fost încredințată.

Al doilea: Sfântul Iosif nu a fost un protagonist vizibil al evenimentelor mântuirii, ci un personaj secundar. A jucat un rol în spatele scenei, putem spune, dar binele făcut pentru Familia lui și pentru lumea întreagă este imens. Și-a asumat rolul de tată social și tată spiritual fără să fi fost tată biologic. Astăzi se întâmplă contrarul. Sunt tați care rămân doar la nivel biologic tată, uneori împotriva voinței lor, nu și la nivel social și la nivel spiritual. De aceea, Sfântul Iosif ne aduce aminte că tatăl trebuie să fie tată deplin, la toate cele trei niveluri, mama la fel, precum și copilul.

Al treilea: Sfântul Iosif a fost un tată care visa soluționarea problemelor imposibile. Este cinstit astăzi ca Sfânt al problemelor fără soluție. În Biserica Catolică se vorbește deseori despre Sfântul Iosif. Dar este admirat destul de puțin pentru calitățile lui umane și spirituale. Sunt convins că, în afara zilelor de sărbătoare dedicate lui – 19 martie și 1 mai -, credincioșii îl cam uită pe Sfântul Iosif. Să ne rugăm să mijlocească la Fiul al cărui tată purtător de grijă a fost harul unei determinări mai mari pentru ca tații din zilele noastre să fie tați, mamele să fie mame iar copiii să fie copii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.