Wilhelm Dancă

În a IV-a duminică din Advent am comentat Evanghelia după Matei 1, 18-24. Aici este vorba despre căsătoria dintre Iosif și Maria din Nazaret. Am remarcat criza prin care a trecut Iosif înainte de a o lua la sine pe logodnica sa. Pornind de la textul Evangheliei am subliniat câteva trăsături ale personalității Sfântului Iosif. Ele pot fi preluate de fiecare dintre noi ca invitații de a celebra un Crăciun al păcii între oameni.

Prima se referă la faptul că Iosif, „fiind drept” nu a vrut să o facă de ocară pe Fecioara Maria. De fapt, se aflase că a zămislit de la Duhul Sfânt. Iosif nu o condamnă, nu o judecă, ci caută să înțeleagă ce s-a întâmplat. Are o atitudine empatică față de aproapele. A doua e legată de „Buna Vestire” adresată Sfântului Iosif. Un înger îi spune că Maria a zămislit de la Duhul Sfânt și că fiul pe care îl va naște, Isus, va mântui poporul de păcate. Iosif caută să înțeleagă semnele prin care lucrează Dumnezeu mântuirea lumii. Căutarea este îmbibată de multă tăcere și rugăciune. Astfel, pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu și a participa la mântuirea noastră, avem nevoie de o inteligență rugătoare. A treia subliniază gestul lui Iosif de a o lua la sine pe Maria. Procedând astfel, el a încălcat legea, dar de dragul Mariei. Putem spune că a pus pe primul loc omul, persoana, din iubire, în raport cu legea.

Am dat ca exemplu pe Gimpel Nebunul, un personaj din romanul lui Isaac Singer. Gimpel era atât de distrat, încât nu închidea niciodată poarta, ușa sau fereastra. De aceea, în noaptea când a venit Mesia, a intrat la el, pentru că toți ceilalți, inclusiv rabinul, aveau porțile, ușile și ferestrele ferecate.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Sfântului Iosif, patronul Bisericii universale, am meditat Evanghelia după Matei 1, 16.18-21.24. M-am oprit la ideea paternității în contextul actual al societății noastre. Apoi am pus-o în oglindă cu exemplul de paternitate asumată al Sfântului Iosif. Am arătat că autoritarismul nu dă roade. Tații trebuie să devină prieteni cu copiii lor.

Am vorbit la început și despre faptul că astăzi, 19 martie, este Ziua tatălui în lumea catolică. Am remarcat criza prin care trece paternitatea, astăzi, adică relația dintre tată și fiu/fii. Am sugerat o soluție practică, adică tații de adolescenți să se întâlnească și să-și împărtășească experiențele.

Școala de paternitate a Sfântului Iosif am configurat-o ținând cont de trei cuvinte cheie din Evanghelia sărbătorii. Primul, vorbind despre Maria, „a voit să o lase în ascuns” (v. 19). Am dezvoltat rolul tatălui față de copil, și anume discreția. Tatăl trebuie mereu să fie în umbra copilului. Sau, să-l însoțească de la distanță, dar să fie prezent cu copilul său. Al doilea cuvânt cheie, „îi vei pune numele de Isus” (v. 21). Acest cuvânt, Isus, Iosif l-a rostit în momentul circumciziunii, adică opt zile după nașterea fiului. Se zice că Iosif nu a rostit niciun cuvânt, totuși, unul l-a spus, și anume „Isus”. Numele lui înseamnă că Domnul va mântui poporul de păcatele sale. Al treilea cuvânt, „Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul” (v. 24), adică a împlinit voia Domnului. Cum? Cu multă disponibilitate, dăruire și curaj.

În concluzie, participăm la paternitatea reușită a Sfântului Iosif, dacă suntem discreți, împlinim mereu voința lui Dumnezeu și rostim fără teamă și în public cuvântul „Isus”.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Sfântul Iosif este unul dintre sfinții cei mai comentați în modernitate. Sărbătoarea de astăzi vine din 1870. Este al doilea sfânt ca obiect de meditație, studiu, reprezentare în artă după Maica Domnului.

Am dezvoltat spiritul unei reprezentări antice a Sfântului Iosif. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre această icoană. Sfântul Iosif era reprezentat la începutul Bisericii ca un „filosof”. Avea într-o mână o carte și în altă mână un baston. De fapt, această imaginea dezvoltă teologia Evanghelia solemnității de astăzi: Matei 1, 16-24. Aici se spune că un înger i-a apărut în vis și i-a lămurit lui Iosif situația Sfintei Fecioare. Printre altele, se zice despre Iosif că era „drept”, adică „iustus”, în latină. Acest cuvânt era folosit și pentru a-i desemna pe filosofii din vremea aceea. De ce? Pentru că îi învățau pe alții arta esențială, și anume arta de a trăi ca om corect, drept, înțelept.

M-am întrebat ce poate să ne învețe Iosif ca „filosof” astăzi? Am subliniat câteva aspecte ale paternității față de Isus. Sfântul Iosif e numit „tată purtător de grijă” al lui Isus. Tată nu te naști, ci devii, asta spune Sfântul Iosif. Papa Francisc comentează acest lucru în Scrisoarea Apostolică „Patris Corde” din 2020. M-am oprit la următoarele caracteristici ale paternității Sfântului Iosif sunt: responsabilitatea, castitatea și creativitatea. Ele sunt exemplare și de mare actualitate.

Dacă le medităm, s-ar putea să devenim „tați purtători de grijă” ai copiillor marginalizați, săraci, abuzați, disprețuiți sau abandonați.

Detalii în articolul postat mai jos.

Prieteni, Astăzi, 19 martie 2023, am fost invitat la Constanța să celebrez sărbătoarea „Sfântului Iosif” la bazilica „Sfântul Anton de Padova”. Cu această ocazie am aflat că primul hram al bazilicii a fost „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale”, din 1870 pânâ în 1938.

Am ținut cuvântul de învățătură. Am început cu o întrebare: Cum se poate vorbi despre cineva care nu a rostit niciun cuvânt? Sau de la care nu avem nicio vorbă, nicio expresie? Evangheliile au înregistrat faptele lui Iosif, nu cuvintele. E o diferență, nu?

Apoi, în introducere, printre altele, am afirmat că Sfântul Iosif nu a fost bătrân sau văduv când s-a căsătorit cu Sfânta Fecioară Maria, ci tânăr. Motivele sunt prezentate în meditație. Conținutul s-a axat pe invitația de a-l imita pe Sfântul Iosif, în primul rând cât privește exercitarea paternității față de Isus și Sfânta Familie. În această privință am subliniat trei trăsături. Prima, Sfântul Iosif a fost un tată ascultător de voința lui Dumnezeu Tatăl până la capăt. A doua, Iosif a fost un tată curajos și a treia a fost un tată din umbră al lui isus. În încheiere am spus să facem ca Iosif, să-L luăm la noi pe Isus și pe Maria, mama lui.

Detalii în articolul postat mai jos.

NB. La mulți ani binecuvântați tuturor celor care se numesc Iosif sau Iosefina!

Sfântul Iosif este un model de pregătire pentru Nașterea Domnului. Despre el a fost vorba în Evanghelia duminicii. De fapt am aprofundat relația lui cu Isus potrivit lui Matei 1,18-24. În clipul video de mai jos am confundat partea a doua a primului capitol cu capitolul al doilea din Evanghelia după Matei. Vă rog să mă iertați. Se mai întâmplă. Cauzele sunt multe.

Pe scurt, în această meditație am dezvoltat trei puncte. Mai întâi am vorbit despre Iosif ca om al viselor. Visul fiind interpretat aici ca loc în care omul primește o revelație divină. În timpul visului Iosif a devenit un „ascultător al credinței”. Apoi am dezvoltat faptul că Iosif a luat-o la sine pe Maria și a avut grijă de Pruncul Isus. Așadar, al doilea aspect a fost despre Iosif omul care poartă de grijă. Iosif omul care slujește și iubește familia. Astfel își exercită paternitatea. În fine, ultimul punct a fost despre Iosif omul tăcerii sau al interiorizării. Am subliniat importanța tăcerii în contextul zilelor zgomotoase de dinaintea Crăciunului.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.