„Infailibilitatea” este o temă caldă în dialogul dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. Am vorbit despre acest subiect pornind de la Evanghelia după Luca 12, 32-48. Am meditat la faptul că tema „infailibilității” are legătură cu modul în care înțelegem relația dintre ucenic și Domnul Christos. Am spus că trebuie să ținem împreună două aspecte ale credinței. Și anume, credința în „Domnul care a venit” și credința în „Domnul care vine”. Dacă se rămâne doar la primul fel de credință,...

Omul care se naște într-un mediu creștin este învățat de mic să se roage. Știm asta. Fiecare poate să povestească cum și de la cine a învățat primele rugăciuni. Evident, lucrul acesta se întâmplă și-n alte tradiții religioase. Dar rugăciunea nu trebuie să rămână ceva „învățat” de la alții, de exemplu de la părinți, de la prieteni sau de la preoți. Rugăciunea este autentică dacă e asumată personal sau individual. Atunci constatăm că nu știm să ne rugăm așa cum se cuvine. Sau, observăm că rugăciunea noastră este superficială,...

Parabola „Bunul Samaritean” este inepuizabilă. Astăzi am meditat-o pornind de la Evanghelia după Luca 10, 25-37. Am subliniat trei aspecte. La primul am vorbit despre ipocrizia oamenilor religioși, care folosesc religia pentru a se distanța de omul în suferință. Sau, cum se întâmplă astăzi, preotul/levitul se oprește la deficiența vieții morale și refuză să-l ajute pe omul nevoiaș. Domnul Isus ne invită să facem din credința în El o fereastră spre aproapele în nevoi. Aproapele e aproapele, fără nicio etichetă confesională, religioasă,...

Ucenicii ca purtători de Cuvânt sunt rezultatul trimiterii lor în misiune. Așa după cum reiese din Evanghelia după Luca 10, 1-12,17-20. În zilele noastre „misiunea” poate fi asumată chiar la nivelul conversațiilor obișnuite. Dar, oare avem curajul să discutăm despre Christos, credință, Biserică între prieteni, vecini, cunoștințe? Aici nu este vorba despre prozelitism, ci despre referința firească la Christos. Unii refuză să discute din cauza mai multor motive. De exemplu, frica, rușinea, lipsa de pregătire religioasă și altele. În...

Astăzi, în sărbătoarea „Sfinții Petru și Paul”, am aniversat 39 de ani de preoție. Cred că ziua hirotonirii a fost un destin. De ce? Pentru că am simțit de-a lungul celor 39 de ani cum rugăciunea Bisericii m-a salvat din mâna „lui Irod”. Sau, cum zice Sfântul Paul, m-a scăpat din „gura leului”. Rugăciunea Bisericii asigură nivelul înalt de credință la apostolii de ieri și de azi. Da, rugăciunea este canalul prin care Tatăl din ceruri se face cunoscut fiilor săi. Am auzit astăzi că Biserica este zidită de Domnul...