Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Wilhelm Dancă: Lista de lucrări publicate

I). Cărți

1). Definitio sacri. Il sacro come „il significativo” e „il destino” e la sua relazione con il metodo storico-fenomenologico nell’opera di Mircea Eliade, PUG, Roma 1996, 509p.

 2). Mircea Eliade. Definitio sacri,Editura „Ars Longa”, Iași 1998.

3). Bazele filosofice ale teologiei, Editura ARCB, București 1998.

4). Introducere în Teologia Fundamentală, Editura ARCB, București 1998.

5). Euharistia în viața Bisericii (coord.), Editura ARCB, București 2000.

6). Creștinii laici (coord.), Editura Sapientia, Iași 2001.

7). Logica filosofică, Editura Polirom, Iași 2002.

8). Fascinația sacrului. De la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea, Editura Sapientia, Iași 2002.

9). Sacro e simbolo in Mircea Eliade, Editura Sapientia, Iași 2004.

10). Fascinația adevărului. De la Toma de Aquino la Anton Durcovici, Editura Sapientia, Iași 2005.

11). Fascinația binelui. Creștinism și postmodernitate, Editura Sapientia, Iași 2007.

12). Anton Durcovici. Lecții tomiste despre Dumnezeu [1936-1940] (ed.), Editura Sapientia, Iași 2008.

13). Truth and Morality. The Role of Truth in Public Life (ed.), The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, D.C., 2008.

14). Anton Durcovici. Nu sunt de acord. Declarații din arestul Securității București [1950] (ed.), Editura Sapientia, Iași 2011.

15). Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoție și Credință, Editura Sapientia, Iași 2011.

16). Și cred și gândesc, Editura ARCB, București 2013.

17). Pe urmele Bunului Păstor (coord.), Editura ARCB, București 2014.

18). Faith and Secularization: a Romanian Narrative (ed.), The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, D.C., 2014.

19). Teologia are nevoie de filozofie?, Editura Sapientia, Iași 2015.

 

II). Articole și studii în limbi străine

1). „Il progetto della formazione dell’uomo ideale, secondo il pensiero del martire A. Durcovici”, in Atti del Congresso Tomista Internazionale. L’umanesimo cristiano nel III millennio: prospettiva di Tommaso d’Aquino. Roma, 21-25 settembre 2003; cf. www.e-aquinas.net/comunicaciones

2). „Cult, Culture and Memory. For a Theology of Memory”, in The Balkans as reality, Institute for Philosophical Research, IphR-BAS, Sofia 2004, 38-51.

3). „The Origin of the Concept of Mysticism in the Thought of Mircea Eliade”, in B. Rennie (ed.), The International Eliade, State University of New York Press, 2007, 209-225.

4). „Introduction”, in Wilhelm Dancă (ed.), Truth and Morality. The Role of Truth in Public Life (ed.), The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, D.C., 2008, 1-12.

5). „Morals of Communication of Truth: Dialogue among Philosophy, Theology and Science”, in Wilhelm Dancă (ed.), Truth and Morality. The Role of Truth in Public Life (ed.), The Council for Research in Values and Philosophy, Washington, D.C., 2008, 127-140.

6). „Migration and Dialogue. Romanian notes for religious values and identity”, in Edward Alam (ed.), Christianity, Culture, and the Contemporary World: Challenges and New Paradigms. Reflections on International Catholic Thinkers in Honor of George Francis McLean on the occasion of his 80th Birthday, Notre Dame University Press, Louaize, Lebanon 2009, 37-59.

7). „Anti-communist resistance through spiritual values”, in Dialog teologic 24 (2009) 23-26.

8). „Education as Harmony between faith and culture. Challenges of the Catholic Education in Europe and in Romania, today”, in Academia Română / Fundația Națională pentru Știință și Artă, Penser l’Europe. Séminaire international – VIII-ème edition (Académie Roumaine / Fondation pour la Science et l’Art), Bucarest 2009, 37-42.

9). „Giovanni Paolo II ha creduto nei santi”, in FABIAN DOBOȘ (a cura di), Le colonne dell’infinito. I santi ed i beati proclamati da Giovanni Paolo II, 5 voll., Editrice Sapientia, Iași 2010, ix-xxxii.

10). „Memory and identity in Post-Communist Romania: A Phenomenological Approach to the Recent Past”, in John Hogan (ed.), History and Cultural Identity. Retrieving the Past. Shaping the Future, The Council for Research in Values and Philosophy 2011, Washington D.C. 2011, 333-366.

11). „Notes for a Dialogue. Faith and Reason in Nowadays World”, in M. Merutiu (ed.), Reason and Faith at the Beginning of the Third Millennium, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca 2011, 227-258.

12). „National identity and European spirit in John Paul II’s thoughts”, in Penser l’Europe. Séminaire international – IX-ème edition (Académie Roumaine / Fondation pour la Science et l’Art), Bucarest 2010, 126-133.

13). „Mircea Eliade’s prophecies on the future of Christianity”, in World Congress of Catholic Universities, Identidad y missión de las Universidades católicas, Ávila (España), 12-14 de agosto 2011, 471-486.

Cf. (http://www.wccu.es/wccu_es/docs/COMUNICACIONES-PAPERS%20WCCU.pdf)

14). „Antonio Durcovici, teologo e pastore”, in Aurel Percă (ed.), Il Vescovo Antonio Durcovici (1888-1951). A 60 anni dal martirio, Atti del simposio organizzato a Roma, 12 dicembre 2011, Editrice Sapientia, Iași 2012, 53-70.

15). „La culture et l’education en Europe de l’an 2061”, in Penser l’Europe. Séminaire international – X-ème edition (Académie Roumaine / Fondation pour la Science et l’Art), Bucarest – Roumanie 2011, 82-84.

16). „Le bon européen sait vivre avec les autres”, in Académie Roumaine / Fondation pour la Science et l’Art, Penser l’Europe. Séminaire international – XI-ème edition, Bucarest 2012, 142-144.

17). „Educare al bene comune, oggi. Il contesto sociale romeno”, in Caietele Institutului Catolic, nr. 1-2 (19-20), 2012, 25-52.

18). „Faith and Reason according to Antonio Rosmini”, in European Journal of Science and Theology, September 2012, vol. 8, no. 3, p. 73-82.

19). „The challenges of religious freedom in Romania”, in European Journal of Science and Theology, October 2013, vol. 9, no. 5, p. 35-46.

20). „The Acting Person and the Experience of the Vertical Transcendence in Karol Woytla’s Writings” in Mihaela Pop (ed.), Values and Human Person: Contemporary Challenges, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C., 2013 / Editura Universității din București, București 2013, 345-350.

21). „When Is Love Right? Justice as Form of Love”, in Caietele Institutului Catolic, 21 (2013) 69-80.

22). „Introduction”, in Wilhelm Dancă (ed.), Faith and Secularization: a Romanian Narrative, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2014, 1-7.

23). „The Priest’s Temptations and the People’s Escape from Church”, in Wilhelm Dancă (ed.), Faith and Secularization: a Romanian Narrative, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2014, 161-178.

24). „Why is Friendship So Rare Even Today?”, in Caietele Institutului Catolic, 22 (2014) 207-224.

25). „L’Europe chrétienne, l’Europe à deux poumons”, in Académie Roumaine / Fondation Nationale pour la Science et l’Art, Y a-t-il deux Europes?, Séminaire International, XIII-ème edition, Bucarest, 2014, 153-158.

26). „Notes ecclésiales sur l’esprit européen”, in Académie Roumaine / Fondation Nationale pour la Science et l’Art, La Science : est-elle une dimension de l’identité européenne?, Séminaire International, XIV-ème edition, Bucarest, 2015, 193-199.

27). „Faith and Reason by Antonio Rosmini”, in Nur Kirabev / Yuriy Pochta / Ruzana Psku (edd.), Philosophy and Spirituality      across Cultures and Civilizations, The Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C. 2015, p. 77-86.

28). „For a Natural Inductive Theology”, in Richard Swinburne, Why Believe That There Is a God ?, Pro Universitaria, București 2016, 63-65.

 

III). Articole

1). „Transcendența sacrului la Mircea Eliade. Sacrul – categorie echivocă” (I), in Cronica 21-22 (noiembrie 1996) 14.

2). „Realitate ultimă. Dimensiunea transcendentă a sacrului”, in Mesagerul Sfântului Anton (noiembrie 1996) 12-13.

3). „Transcendența sacrului la Mircea Eliade. Sacrul și metoda” (II), in Cronica 23-24 (decembrie 1996) 6.

4).„Creștinii votează?”, in Actualitatea creștină 19 (1996) 1.3.

5).„Misionarism sau prozelitism”, in Actualitatea creștină 20 (1996) 1.7.

6).„M-am făcut catolic ca să fiu un mai bun ortodox. Prințul Vladimir Ghika”, in Actualitatea creștină 2 (1997) 6; 1(2002) 3.

7). „Rugăciunea, postul și… Filosofia!”, in Actualitatea creștină 4-5 (1996) 11.

8). „Ierburile de sub cruce…”, in Actualitatea creștină 6 (1997) 7.

9). „Parohia – fântâna din sat”, in Actualitatea creștină 11 (1997) 7.

10). „Copilul din noi”, in Actualitatea creștină 24 (1997) 6.

11). „Transcendența sacrului la Mircea Eliade. Sacrul și istoria religiilor” (III), in Cronica 1-2 (ianuarie 1997) 6.

12). „Mircea Eliade și dialogul ecumenic. O contribuție la biografia integrală a savantului român”, in Mesagerul Sfântului Anton (ianuarie-februarie 1997) 24-26.

13). „Transcendența sacrului la Mircea Eliade. Sacrul și simbolul” (IV), in Cronica 3-4 (februarie 1997) 6.

14). „Mircea Eliade. 10 ani de la moarte”, in Actualitatea creștină 19 (1996) 6-8.

15). „Mircea Eliade. 90 de ani de la naștere”, in Mesagerul Sfântului Anton (mai-iunie 1997) 20-21.

16). „Caritatea creștină și stabilitatea socială”, in Actualitatea creștină 21 (1996) 7-8.

17). Schiță pentru o introducere în cristologia filosofică, in Actualitatea creștină 23-24 (1996) 4-5.

18). „Jacques Maritain și neotomiștii români”, in Actualitatea creștină 1 (1997) 7.

19). „Chestiuni dezbătute. Sfântul Toma de Aquino”, in Actualitatea creștină 3 (1997) 24-25.

20). „Biserica în istorie, Biserica în actualitate. Mir vama, Sarajevo, Bosna Hercegovina!”, in Actualitatea creștină 8 (1997) 10-11.

21). „Papa Paul VI. 100 de ani de la naștere”, in Actualitatea creștină 17 (1997) 25-29.

22). „Religie și națiune. Biserică liberă în stat liber”, in Mesagerul Sfântului Anton (septembrie-octombrie 1997) 18-19.

23). „Familia și bioetica”, in Mesagerul Sfântului Anton (septembrie-octombrie 1997) 17.

24). „Pneumatologie și eshatologie”, in Actualitatea creștină 24 (1997) 17.

25). „Nu vă temeți”, in Actualitatea creștină 24 (1997) 18.

26). „Misterele lui Mircea Eliade”, in Altarul Banatului 10-12 (1997) 53-61.

27). „Conceptul de participare la Sf. Toma de Aquino. În grădina lui Academos”, in Actualitatea creștină 3 (1998) 34-35.

28). „Documente inedite privind istoria Seminarului Teologic din Iași”, in Dialog teologic 1(1998) 154-158.

29). „Sfântul Duh și creația”, in Actualitatea creștină 1-2 (1998) 6.

30). „Sfântul Duh și unitatea în credință”, in Actualitatea creștină 3 (1998) 6.

31). „Omul nu poate trăi fără sacru”, in Lumina creștinului 100 (aprilie 1998) 20.

32). „Trupul, sufletul și Sfântul Duh”, in Actualitatea creștină 5-6 (1998) 10.

33). „Să privim Rusaliile: o singură Biserică în mai multe Biserici”, in Actualitatea creștină 7-8 (1998) 8.

34). „Paradisul: Dumnezeu Treime în noi și noi în El”, in Actualitatea creștină 9-10 (1998) 8.

35). „Pentru dialog”, in Dialog teologic 1 (1998) 5-9.

36). „Pe urmele Sfântului Petru”, in Actualitatea creștină 11-12 (1998) 6.

37). „Sfântă Marie, care ai locuit printre noi …”, in Actualitatea creștină 15-16 (1998) 10.

38). „Doctrina sau învățătura socială a Bisericii”, in Dialog teologic 2 (1998) 5-9.

39). „Misterul crucii și filosofii”, in Cronica 4 (1998) 20.

40). „Trăim la porțile Învierii”, in Actualitatea creștină 5-6 (1998) 27-28.

41). „Mircea Eliade, un creștin care venea din Răsărit și se îndrepta spre Apus”, in Actualitatea creștină 13-14 (1998) 20-21.

42). „Toate religiile sunt la fel de bune?”, in Cronica 10 (octombrie 1998) 20.

43). „Ioan Paul al II – lea: 20 de ani de pontificat. Karol contra Karol sau Ioan Paul al II-lea și căderea comunismului”, in Actualitatea creștină 17-18-19 (1998) 7-9.

44). „Expertă în umanitate”, in Actualitatea creștină 20-21 (1998) 22-23.

45).„Postul Mare și misiunile”, in Actualitatea creștină 4 (1998) 13.21.

46). „În sărbătoarea Sfântului Iosif”, in Actualitatea creștină 5-6 (1998) 18.

47). „Credința și rațiunea. Sfântul Toma de Aquino”, in Actualitatea creștină 1 (1999) 17-19.

48). „Ioan Paul al II-lea și secularismul. Karol Wojtyla contra Sigmund Freud”, in Actualitatea creștină 2 (1999) 5-7.

49). „Expoziția de fotografii de la Iași”, in Actualitatea creștină 6 (1999) 25.

50). „Parabola bradului. Despre 22 decembrie 1989”, in Actualitatea creștină 12 (1999) 22-23.

51). „Un singur Dumnezeu și Părinte al tuturor”, in Dialog teologic 3 (1999) 5-9.

52). „Ce lucru bun să fac, ca să am viața veșnică?”, in Dialog teologic 4 (1999) 5-8.

53). „Fides et Ratio. Aspecte filosofice”, in Actualitatea creștină 3 (1999) 14-15.

54). „Creștinism și democrație”, in Cronica 3 (1999) 22.

55). „Întâlniri cu Sfântul Părinte”, in Actualitatea creștină 4 (1999) 8-9.

56). „Anul 2 000 se apropie”, in Actualitatea creștină 6 (1999) 26-27.

57). „Cardinalul Basil Hume. Pelerinul ca mod de a fi în lume”, in Actualitatea creștină 8 (1999) 6-7.

58). „Un papă (și) al românilor: Ioan Paul al II-lea. Alegere și Providență”, in Orizont 7 (15 iulie 1999) 9.

59). „Alegerea Papei și Providența”, in Actualitatea creștină 10 (1999) 4-5;22.

60). „Grota Nașterii și Peștera platonică după Sf. Grigore din Nyssa”, in Actualitatea creștină 12 (1999) 9-10.

61). „Omul nu poate trăi fără sacru”, in Almanahul Presa Bună 1999, Editura Presa Bună, Iași 1999, 173-180.

62). „Karol contra Karol sau Ioan Paul al II-lea și căderea comunismului”, in Altarul Banatului 1-3 (1999) 175-180.

63). „Dorința de unire a Bisericilor la mitropolitul ortodox Visarion Puiu” , in Dialog teologic 5 (2000) 205-219.

64). „Euharistia și întruparea după Sfântul Toma din Aquino”, in Actualitatea creștină 2 (2000) 11-13.

65). „Pâinea cea vie după F. Mauriac”, in Actualitatea creștină 4 (2000) 10-11.

66). „Agonia lui Cristos. Agonia creștinismului?”, in Cronica 4 (aprilie 2000) 22.

67). „Nu există libertate fără adevăr! Reflecții pe marginea scrisorii enciclice a Papei Ioan Paul al II-lea Fides et ratio”, in: Vatra, 4 / 2000, 48-50.

68). „Informația între sacru și profan”, in Cronica 6-7-8 (iunie, iulie, august 2000) 22.

69). „Ecumene creștină în România înainte și după vizita Papei”, in Actualitatea creștină 10 (2000) 10-11.15-17.

70). „Guvernarea bună după Sf. Toma din Aquino”, in Actualitatea creștină 11 (2000) 16-18.

71). „Pacem in terris!”, in Actualitatea creștină 12 (2000) 10-11.

72). „Dominus Iesus într-o lume secularizată”, in Actualitatea creștină 2-3 (2000) 7-8.35.

73). „Trăirea credinței în Sfânta Treime”, in Dialog teologic 5 (2000) 7-11.

74). „Semnificațiile euharistiei și dialogul ecumenic”, in Dialog teologic 6 (2000) 7-12.

75). „Euharistia cea de toate zilele”, astăzi”, in W. Dancă (coord.), Euharistia în viața Bisericii, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București 2000, 11-19.

76). „Spre o societate civilă în Europa. Perspectiva creștin-socială”, in Actualitatea creștină 5 (2000) 8-9.

77). „Inaugurarea Centrului Catolic pentru Viață”, in Lumina creștinului 8 (august 2000) 14.

78). „Jubilee mai mici într-un Jubileu mai mare!”, in Lumina creștinului 8 (august 2000) 13.

79). „Sanctuarul de la Cacica în Anul Jubiliar 2000”, in Actualitatea creștină 9 (septembrie 2000) 18.

80). „La Iași, unde se formează viitorii noștri preoți”, in Actualitatea creștină 10 (2000) 7-8.

81). „Finalitățile și programul cursurilor pentru laici”, in Lumina creștinului 3 (2001) 9.

82). „Întâlnirea laicilor de la Traian, un privilegiu și o datorie”, in Actualitatea creștină 4 (2001) 9.

83). „Literatura și teologia în fața suferinței după F.M. Dostoiewski”, in Cronica (aprilie 2001) 22.

84). „Omul în fața ieslei din Betleem. Schiță pentru o introducere în cristologia filosofică”, in Cronica (decembrie 2001) 22.

85). „Cine este Biserica?”, in Dialog teologic 7 (2001) 5-12.

86). „Episcopul Anton Durcovici. 50 de ani de la moarte”, in Actualitatea creștină 2 (2002) 3-4.

87). „Predarea religiei în școală”, in Dialog teologic 9 (2002) 7-10.

88). „Modele de sfințenie laică într-o societate pluralistă”, in Actualitatea creștină 3 (2002) 15-18.

89). „Data Paștelui”, in Actualitatea creștină 4 (2002) 3-4.

90). „Învierea prin Golgota după Boris Pasternak”, in Cronica 3 (2002) 22.

91). „Cercetarea teologică și sinodul diecezan de la Iași (2001-2204), in Dialog teologic 10 (Iași 2002) 13-16.

92). „Papa Ioan Paul II: Originalitatea pontificatului”, in Cronica 10 (Iași 2003) 22.

93). „Persoană și societate în doctrina socială a Bisericii”, in Actualitatea creștină 9 (2002) 9-14.

94). „Paștele între război și pace. 40 de ani de la enciclica Pacem in terris”, in Actualitatea creștină, 4-5/2003, 19-22.

95). „Sacru, magic în cultura contemporană cu referire la filmele Stăpânul inelelor și Harry Potter”, in Cronica 8-9 (2003) 22; 22-23.

96). „Banii frumoși din străinătate?”, in Mesagerul (noiembrie – decembrie 2003) 4-6.

97). „Trei trepte pentru Mistica Betleemului”, in Cronica 12 (2003) 22.

98). „Conciliul Vatican II, izvor de reînnoire”, in Dialog teologic 11 (2003) 7-10.

99). „Înțelepciune teologală și cultura contemporană”, in Academica 15 (București 2003) 28-30.

100). „Pentru adevăr: Petru sau Pilat?”, in Dialog teologic 12 (Iași 2003) 15-20.

101). „Evanghelizarea și îndreptarea privirii spre Cristos”, in Dialog teologic 13 (Iași 2003) 15-18.

102). „Ecumenismul și dialogul ecumenic”, in Pax et unitas (Roman) 1/2003, 5-12.

103). „Ecumenismul spiritual și ecleziologia comuniunii”, in Familia creștină (on-line: www.catholica.ro), 1/2004.

104). „40 de ani de la promulgarea decretului despre ecumenism”, in Cronica 12 (2004) 3.

105). „Astăzi s-a născut Cristos, și pentru tine!”, in Cronica 12 (2004) 22;27.

106). „Dialogul dintre artă și credință”, in Dialog teologic 14 (2004) 15-19.

107). „Pentru o teologie a memoriei”, in Cronica 9 (sept. 2004) 22, (I); Cronica 10 (oct. 2004) 22, (II).

108). „Misiunea ad gentes și colaborarea între Biserici”, in Sinod diecezan, Biserica, noul popor al lui Dumnezeu, trimisă în misiune la oamenii de astăzi, Editura Presa Bună, Iași 2004, 129-134.

109). „Ecumenism și dialogul ecumenic”, in  Sinod diecezan, Biserica, noul popor al lui Dumnezeu, trimisă în misiune la oamenii de astăzi, Editura Presa Bună, Iași 2004, 135-140.

110). „Ce facem cu adevărul în spațiul public?”, in Dialog teologic 15 (2005) 15-21.

111). „Moștenirea Conciliului Vatican al II-lea din Vatican”, in Dialog teologic 16 (2005) 13-19.

112). „Decretul despre Bisericile Orientale Orientalium ecclesiarum”, in Dialog teologic 16 (2005) 171-176.

113). „Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio”, in Dialog teologic 16 (2005) 192-200.

114). „Decretul despre relațiile Bisericii cu religiile necreștine Nostra aetate”, in Dialog teologic 16 (2005) 215-222.

115). „Dumnezeu este iubire. Prima scrisoare enciclică a Papei Benedict al XVI-lea privind iubirea creștină”, in Cronica 2 (februarie 2006) 22;26.

116). „Dumnezeu este iubire. Scrisoarea enciclică a Papei Benedict al XVI-lea privind iubirea creștină”, in Mesagerul Sfântului Anton (martie-aprilie 2006), 12-13.

117). „Papa Ioan Paul al II-lea: Glasul celor fără de glas. Un an de la moartea unui mare prieten al vieții”, in Cronica 4 (aprilie 2006) 22;27.

118). „Prin integrarea europeană România își onorează trecutul marcat de suferință”, in Adevărul literar și artistic, nr. 5126, miercuri 3 ianuarie 2007.

119). „Identitatea creștină și valorile Europei de astăzi”, in Dialog teologic 19 (2007) 13-17.

120). „Formarea permanentă: când și pentru cine?”, in Dialog teologic 20 (2007) 11-14.

121). „În speranță am fost mântuiți”, in Mesagerul Sfântului Anton, 86 (2008) 12-13.

122). „Unind credința cu știința, profesorul Valeriu D. Cotea transformă școala într-un sanctuar”, in Petru Ioan (coord.), Cu și despre Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust, Editura „Ștefan Lupașcu”, Iași 2008, 203-208.

123). „Popas la Valeriu D. Cotea”, in Academician Valeriu D. Cotea Doctor Honoris Causa al Universității de Știința Agronomice și Medicină Veterinară București, Editura „Tipo-Aktis”, București 2002, 59-66.

124). „Educația ca armonie între credință și cultură, astăzi”, in Dialog teologic 23 (2009) 11-18.

125). „Rezistența anticomunistă prin valori spirituale”, in Dialog teologic 24 (2009) 11-14.

126). „Biserica și politica. Despre angajarea credincioșilor laici în politică”, in Cronica 12 (2009) 22;23.

127). „Literă și spirit. Paradigme vechi și noi”, in Cronica 9 (2010) 22-23.

128). „Mesaj de Paște”, in Drumuri deschise, nr. 138 / aprilie 2011, pp. 4-5. Articolul a fost reluat sub titlul „Gânduri pascale”, pe site-ul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași, www.itrc.ro, din 24 aprilie 2011.

129). „Prima mea întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea”, in Vlad Mixich (ed.), „Întâmplări cu Papa Ioan Paul al II-lea povestite de români care l-au întâlnit”, în: www.HotNews.ro, din 28 aprilie 2011.

130). „România și Fericitul Ioan Paul al II-lea”, in Academica (Revista editată de Academia Română), nr. 6-7 / iunie-iulie 2011, anul XXI, pp. 65-68. Articolul a fost publicat mai întâi în Cronica 5 (mai 2011) 3.

131). „Din România l-am chemat pe fiul meu! In memoriam Anton Durcovici”, in Mesagerul Sfântului Anton, nr. 108, septembrie-octombrie 2011, 10.

132). „Identitatea națională și spiritul european în gândirea Papei Ioan Paul al II-lea”, in Cronica 12 (2010) 22-23, reluat în: România Culturală, 11 ianuarie 2011.

133). „Filosoful beatificat. Despre Antonio Rosmini”, in Mesagerul Sfântului Anton, nr. 110, ianuarie-februarie 2012, 12.

134). „A fi sau a nu fi … european”, in Valerius M. Ciucă, Euronomosofia. Volumul I. Prolegomene la o operă în eșafodaj, Editura Fundației Academice Axis, Iași 2012, 13-15.

135). „Duhul Sfânt suflă unde vrea … chiar și în China!”, in Mesagerul Sfântului Anton, nr. 112, mai-iunie 2012, 12.

136). „Mergeți la George Bernanos”, in Isidor Chinez, Omul între păcat și har în scrierile lui Georges Bernanos, Editura Sapientia, Iași 2012, 11-13.

137). „Petru Albert, așa cum l-am cunoscut”, in Mesagerul Sfântului Anton, 114 (septembrie-octombrie 2012), 16-18. Supliment: In memoriam. Pr. Petru Albert OFMConv.

138). „Simboluri ale credinței (I)”, in Actualitatea creștină 10 (2012) 16-17.

139). „Simboluri ale credinței (II)”, in Actualitatea creștină 11 (2012) 16-17.

140). „Mons. Vladimir Ghika”, in Mesagerul Sfântului Anton, 115 (noiembrie-decembrie 2012) 14.

141). „Simboluri ale credinței (III). Sfântul Toma de Aquino spunea Crezul de două ori pe zi”, in Actualitatea creștină 12 (2012) 16-17.

142). „După unsprezece ani”, in Caietele Institutului Catolic, nr. 1-2 (19-20), 2012, 7-9.

143). „Simboluri ale credinței (IV). Simbolul niceean”, in Actualitatea creștină 1 (2013) 16-17.

144). „Anton Durcovici”, in Mesagerul Sfântului Anton 116 (ianuarie-februarie 2013) 18.

145). „Simboluri ale credinței (V). Simbolul constantinopolitan”, in Actualitatea creștină 2 (2013) 16-17.

146). „Receptarea simbolului credinței. Conciliul de la Efes (431)”, in Actualitatea creștină 3 (2013) 8-9.

147). „Receptarea simbolului credinței. Conciliul de la Calcedon (451)”, in Actualitatea creștină 4 (2013) 24-25.

148). „Martori ai credinței. Fericitul John Henry Newmann”, in Mesagerul Sfântului Anton, 117 (martie-aprilie 2013) 16-17.

149). „Receptarea simbolului credinței (III). Conciliul Vatican II – Dei Verbum”, in Actualitatea creștină 5 (2013) 16-17.

150). „Experiența mistică originală a sf. Tereza de Lisieux”, in Mesagerul Sfântului Anton, 118 (mai – iunie 2013) 18-19.

151). „Receptarea simbolului credinței (IV). Conciliul Vatican II – Lumen gentium”, in Actualitatea creștină 6 (2013) 16-17.

152). „Receptarea simbolului credinței (V). Conciliul Vatican II – Sacrosanctum concilium”, in Actualitatea creștină 7 (2013) 16-17.

153). „Întrebări – amintiri de la beatificarea mons. Vladimir Ghika”, in Mesagerul Sfântului Anton, 120 (septembrie – octombrie 2013) 10-12.

154). „Europa creștină. Europa cu doi plămâni”, in Cultura, nr. 491/30.10.2014

155). „Mormântul gol este leagănul creștinismului”, in Mesagerul Sfântului Anton, 135 (martie-aprilie 2016) 8-11.

156). „Binecuvântați-i pe cei care privesc cu simpatie”, in Acad. Cristian Hera/Conf. dr. Adrian Peticilă, Academicianul Valeriu D. Cotea 90/65 de ani dedicați științei viei și vinului, Editura Academiei Române, București 2016, 69-70.

157). „Crăciun cu filosofi”, in Cultura, nr. 555 (22 decembrie 2016) 8-9.

 

IV). Studii

1). „Homo religiosus și ontologia pragmatică”, in C. Mircea/R. Lazu (coord.), Orizontul sacru, Editura Polirom, Iași 1998, 77-94.

2). „Limbajul ca semn al realului”, in Caietele Institutlui Catolic 1 (2000) 104-115.

3). „A. Durcovici și neotomismul în România”, in Pro Memoria (București) 3/2004, 127-141.

4). „Mons. Anton Durcovici. Pastorația intelectualilor din București între 1936 și 1940″, in D. Doboș / E. Bortoș, Parohia catedralei „Sf. Iosif” din București”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București 2005, 187-198.

5). „Sacru, magic și definiții ale omului în cultura contemporană (cu referire la romanul Stăpânul inelelor și ecranizarea acestuia)”, in V. Nemoianu / R. Lazu, J. R. R. Tolkien. Credință și imaginație, Editura Hartmann, Arad 2005, 115-136.

6). „Era Vărsătorului”, in Sorin Pârvu (coord.), Dicționar de postmodernism. Monografii și corespondențe tematice, Editura Institutul European, Iași 2005, 65-78.

7). „Constituția dogmatică despre Biserică Lumen gentium”, in Dialog teologic 16 (2005) 137-153.

8). „Francisc Xaveriu Habeni și Anton Trifaș”, in Dialog teologic 18 (2006) 79-91.

9). „Benedict al XVI-lea și iubirea. Eros, agape și philia în enciclica Deus caritas est”, in Dialog teologic, 20 (2007) 160-180.

10). “Papa Ioan Paul al II-lea: Glasul celor fără de glas – Un an de la moartea unui mare prieten al vieții”, in T. Ghideanu (coord.), Învățătura adevărată. Adversus haeresin (sic!). Filosofie creștină și dialog cultural, Editura Lumen, Iași 2007, 37-47.

11). „Metafizica și bicicleta la Battista Mondin”, in B. MONDIN, Manual de filozofie sistematică. Logică, semantică, gnoseologie, vol. 1, Editura Sapientia, Iași 2008, 9-31.

12). „Moartea episcopului Anton Durcovici. O introducere în teologia creștinismului contemporan”, in Tudor Ghideanu (coord.), Adversus haereses. Filozofie creștină și dialog cultural, vol. II, Lumen, Iași 2008, pp. 171-196. De asemenea, în: Pro Memoria 7 (2008, București) 119-148.

13). „Anton Durcovici. Un al doilea sfânt Toma de Aquino?”, in Wilhelm Dancă (ed.), Anton Durcovici. Lecții tomiste despre Dumnezeu (1936-1940), Editura Sapientia, Iași 2008, 17-33.

14). „Icoana: imagine și cuvânt. Pentru o introducere în filozofia icoanei”, in Hermeneia, Editura Fundației Academice AXIS, Iași 2008, 54-67.

15). „Testamentul spiritual al episcopului Anton Durcovici”, in Buletin istoric 9 (Iași 2008) 205-224.

16). „Paradoxurile modernității. Ioan Paul al II-lea și contradicțiile lumii moderne”, in PS Aurel PERCĂ (coord.), Ca toți să fie una. Studii și articole în onoarea PS Petru Gherghel cu ocazia aniversării a 20 de ani de episcopat și 70 de ani de viață, Editura Sapientia, Iași 2010, 44-67.

17). „Martori ai adevărului filosofic”, in Tudor Ghideanu (coord.), Adversus haereses. Învățătura adevărată, vol. IV, Editura Lumen, Iași 2010, pp. 547-584 (Sunt selectate câteva elemente din articole și studii deja publicate).

18). „Biserica și Statul la mons. Anton Durcovici”, in Anton Durcovici, Nu sunt de acord. Declarații din arestul Securității București (1950), Editura Sapientia, Iași 2011, 7-33.

19). „Un Papă contrar sistemelor totalitare și aproape de români”, in Profet al vremurilor noi. Volum festiv publicat cu ocazia beatificării Papei Ioan Paul al II-lea, 1 mai 2011, Editura ARCB, București 2011, 15-54.

20). „Homo orans. Fenomenologia rugăciunii la Tomáš Špidlík”, in Vatra 3-4 (2012, Târgu Mureș) 70-76.

21). „Provocările libertății religioase în România”, in Nelul Burcea/Thomas Schirrmacher (ed.), Jurnalul libertății de conștiință, Editura Universitară, București 2013, 486-500.

22). „De la cine a învățat Vladimir Ghika să se roage?”, in Caietele Institutului Catolic 23 (2015) 91-110.

23). „Izvoarele teologice ale expunerii tomiste la simbolul apostolilor”, in Toma de Aquino, Expunere la Simbolul Apostolilor, traducere, studiu introductiv și note de Wilhelm Dancă, Editura Polirom, Iași 2016, 5-41.

 

V). Comunicări

1). „Sfântul Duh și religiile necreștine”, in Dialog teologic 1 (1998) 124-146.

2). „Drepturile și obligațiile părinților în educația copiilor”, in Dialog teologic 2 (1998) 180-193.

3). „Dumnezeu fără Dumnezeu”, in Dialog teologic 3 (1999) 77-92.

4). „Dimensiunea cristologică a dialogului teologic”, in Dialog teologic 4 (1999) 118-136.

5). „Unitatis redintegratio: Unitatea reconciliată a Bisericii”, in W. Dancă (coord.), Euharistia în viața Bisericii, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București 2000, 65-78.

6). „Omul ca imagine a Sfintei Treimi”, in Dialog teologic 5 (2000) 69-88.

7). „Euharistia și întruparea după sfântul Toma de Aquino”, in Dialog teologic 6 (2000)  211-220.

8). „Statutul embrionului uman după Sfântul Toma de Aquino”, in Studii tomiste Anul I (2001) 120-131.

9). „Respectul față de persoana umană și transplantul de organe”, in Actele Congresului internațional Familia și viața la începutul unui nou mileniu creștin, Patriarhia Română, București 25-27 septembrie 2002, 216-221.

10).  „Familia ca formă de rezistență la ideologii”, in Dialog teologic 8 (2001) 101-111.

11). „Creștinismul este o religie?”, in Dialog teologic, 9 (2002) 39-51.

12). „Raportul dintre Biserică și Stat după Sfântul Toma de Aquino”, in Studii tomiste II (2002) 116-133.

13). „Omul recent și noua evanghelizare”, in Dialog teologic 13 (Iași 2003) 38-62.

14). „Morala comunicării adevărului. Dialogul dintre filozofie, teologie și știință”, in Dialog teologic 15 (2005) 53-65.

15). „Dialogul dintre filozofie, teologie și știință”, in Academica, nr. 37, aprilie 2005, anul XV, 174, 59-61.

16). „Influențe neoplatonice în concepția tomistă despre suflet”, in Studii tomiste, Anii IV-V (Cluj-Napoca 2004-2005) 123-139.

17). „Dumnezeu, Europa și religiile. Identitatea creștină și pluralismul religios”, in Dialog teologic 19 (2007) 132-147.

18). „Omul și economia de piață astăzi”, in Dialog teologic 21 (2008) 49-68.

19). „Rugăciunea și căderea comunismului”, in Dialog teologic 25 (2010) 108-124.

20). „Vladimir Ghika, un tomist convins?”, in Studii tomiste, Anul XI (2011), Editura Sapientia Iași, 99-116.

21). „Anton Durcovici, preot profesor de credință”, in Wilhelm Dancă (coord.), Pe urmele Bunului Păstor, Editura ARCB, București 2014, 11-39.

 

VI). Recenzii

1). J. Daniélou, Reflecții despre misterul istoriei, (traducere în românește de Willi Tauwinkl), Editura Universității, București 1996, 300 p.), in Actualitatea creștină 22 (1996) 5.

2). E. Munteanu / L.G. Munteanu, Aeterna Latinitas, Polirom, Iași 1997, 423 p., in Actualitea creștină 9-10 (1997) 10-11.

3). J. Ratzinger, Sale della terra (Sarea pământului), Edizioni San Paolo, Roma 1997, in Actualitatea creștină 12-13 (1997) 15;28;29-30.

4). B. M. Mandache, Oglinda unității, Editura Presa Bună, Iași 2001, in Cronica 7 (2001) 6.

5). Claudiu Dumea, Cuvintele de pe urmă rostite de Cristos pe cruce, Sapientia, Iași 2001, in Dialog teologic 7 (2001) 196-197.

6). Ioan Paul II, Sacramentul spovezii, Sapientia, Iași 2001, in Dialog teologic 7 (2001) 190-191.

7). J. Dreisben-H. Steffans, Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu în luna mai, Sapientia, Iași 2001, in Dialog teologic 7 (2001) 189.

8). A. I. Adămuț, Filosofia Sfântului Augustin, Editura Polirom, Iași 2001, in Dialog teologic 8 (2001) 270-271.

9). Actele Congresului Internațional, Familia și viața la începutul unui nou mileniu creștin, București, Palatul Patriarhiei, 25-27 septembrie 2001, in Dialog teologic 8 (2001) 271-273.

10). L. Farcaș, Die soziale Dimension der Metanoia. Bekehrung aus der sozialen Sünde und Wandel der schuldhaften Strukturen, Editura Sapientia, Iași 2002, in Dialog teologic 10 (2002) 220-222.

11). V. Nemoianu, Înțelepciunea calmă. Dialoguri în cyberspace cu Robert Lazu, Editura Sapientia, Iași 2002, in Dialog teologic 10 (2002) 230-231.

12). D. Spataru, Sacerdoti e diaconesse. La gerarchia ecclesiastica secondo i Padri Cappadoci, Edizioni Studio Domenicano, Bologna 2007, 502p., in Dialog teologic 20 (2007) 184-185.

13). Pr. Dr. Nicolae Răzvan Stan, Antropologia din perspectiva cristologică: bazele doctrinaire ale vieții duhovnicești, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2007, 571p, in Dialog teologic 20 (2007) 185-189.

 

VII). Cursuri

1). Introducere în logică, ITRC, Iași 1997, 79p.;

2). Introducere în teologie, ITRC, Iași 1997, 118p.;

3). Elemente de psihologie filozofică, ITRC, Iași 1997, 104p.;

4). Introducere în metafizică, ITRC, Iași 1997, 95p.;

5). Cosmologie filozofică, ITRC, Iași 1997, 112p.;

6). Logica filozofică, ITRC, Iași 1998, 169p.;

7). Filozofia naturii, ITRC, Iași 1998, 200p.;

8). Etica, ITRC, Iași 1999, 210p.;

9). Filozofia religiei, ITRC, Iași 1999, 115p;

10). Filozofia patristică, ITRC, Iași 2000, 160p;

11). Teologia filosofică, ITRC, Iași 2002, 139p;

 

IX). Traduceri

1). „Documente inedite privind Seminarul Teologic din Iași” (din italiană), in Dialog teologic 1 (1998) 154-158.

2). IOAN PAUL II, „Mesajul Urbi et Orbi de Crăciun” (din italiană), in Actualitatea creștină 1 (2001) 2-3.

3). „Dorința de unire a Bisericilor la mitropolitul ortodox Visarion Puiu” (din italiană), in Dialog teologic 5 (2000) 205-219.

4). JOSEPH CARD. RATZINGER, „Despre ecleziologia constituției Lumen gentium” (din italiană), in Dialog teologic 7 (2001) 14-31.

5). FLAVIO PAJER, „Studiul științelor religioase într-o Europă multiculturală” (din italiană), in Dialog teologic 9 (2002) 76-102.

6). IOAN PAUL II, „Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii. 1 ianuarie 2003”, in Actualitatea creștină 12 (2002)-1 (2003), supliment 2-5.

7). BRUNO FORTE, „Euharistia și Biserica, comuniune și misiune” (din italiană), in Dialog teologic 10 (Iași 2002) 17-28.

8). „Scrisoarea lui Theotimus, episcopul Scythiei, către împăratul Leon” (din latină), in: Nelu ZUGRAVU (director), Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis. Izvoarele creștinismului românesc, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2008, 429-431.

9). „Scrisoare episcopilor Moesiei Secunda către Împăratul Leon (458)” (din latină), in Nelu ZUGRAVU (director), Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis. Izvoarele creștinismului românesc, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2008, 433-435.

10). IOAN PAUL II, Fides et ratio. Scrisoare enciclică cu privire la raporturile dintre credință și rațiune (din italiană), Editura Presa Bună, Iași 1999.

11). IOAN PAUL II, Sacramentul Spovezii (din italiană), Editura Sapientia, Iași 2001.

12). IOAN PAUL II, Ecclesia de Eucharistia. Scrisoare enciclică cu privire la Biserică și raportul ei cu Euharistia (din italiană), Editura Presa Bună, Iași 2003.

13). IOAN PAUL II, Familia creștină în magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea, antologie de texte (din italiană), în Dialog teologic 8 (2001) 112-220.

14). BENEDICT XVI, Deus caritas est – Dumnezeu este iubire, Scrisoare enciclică privind iubirea creștină (din franceză și germană), Editura Presa Bună, Iași 2006.

15). TOMA DE AQUINO, Expunere la Simbolul Apostolilor, traducere din limba latină, studiu introductiv și note de Wilhelm Dancă, Editura Polirom, Iași 2016.

 

X). Interviuri realizate

1). Un grup de copii din parohia Sinaia – „Biserica este casa Domnului”, in Dialog teologic 7 (2001) 98-108.

2). Un grup de credincioși din parohia N. Bălcescu – „Biserica îi ajută pe oameni să fie oameni”, in Dialog teologic 7 (2001) 109-121.

3). Acad. Valeriu D. Cotea – „Omul este o ființă care stă cu fața spre Biserică”, in Dialog teologic 7 (2001) 122-133.

4). Robert Lazu – „Biserica este organizată ierarhic”, in Dialog teologic 7 (2001) 134-143.

5). Tia Șerbănescu – „Biserica este subiect de presă”, in Dialog teologic 7 (2001) 144-147.

6). Alexander Baumgarten – „Biserica este izvor de cultură”, in Dialog teologic 7 (2001) 148-151.

7). Wili Tauwinkl – „Biserica pune întrebări omului”, in Dialog teologic 7 (2001) 152-155.

8). Isidor Chicet – „Biserica este subiect de literatură”, in Dialog teologic 7 (2001) 156-163.

9). Bogdan Mihai Mandache – „Biserica este pentru demnitatea omului”, in Dialog teologic 7 (2001) 164-166.

10). Mihai Mărtinuș – „Biserica este locul apropierii de Dumnezeu”, in Dialog teologic 7 (2001) 167-169.

11). Î.P.S. Ioan Robu – „Biserica să arate a biserică”, in Dialog teologic 14 (2004) 20-25.

12). P.S. Petru Gherghel – „Biserica frumoasă este biserica plină de lume”, in Dialog teologic 14 (2004) 26-34.

13). Ana Blandiana / Romulus Rusan – „Anton Durcovici, piatră vie a Bisericii”, in Dialog teologic 14 (2004) 35- 46.

 

XI). Interviuri acordate

1). „Roadele se vor vedea mai târziu” (dialog cu un seminarist), in Lumina creștinului 4 (2001) 9.

2). „Drumuri deschise 90” (dialog cu un seminarist), in Drumuri deschise, 12 (2001) 18-21.

3). „Cum se formează un preot? Rectorul Seminarului stă de vorbă cu un seminarist” (dialog cu studentul Claudiu Budău), in Actualitatea creștină 12 (2002) – 1 (2003) 23-30.

4). „Institutul Teologic Sf. Tereza din București, un loc al bucuriei împărtășite” (dialog cu un student), in Principium 1 (2002-2003) 9-12.

5). „Creștinismul și provocările actuale” (dialog cu pr. Nicolae Răzvan Stan), in Mitropolia Olteniei 5-8 (2006) 134-151.

6). „Omul are puterea de a cunoaște adevărul …” (dialog cu Cătălin Mosoia), in C. Mosoia, În dialog cu … Despre știință și religie, Editura Curtea Veche, București 2007, 103-111.

7). „Anton Durcovici, între București și Iași” (dialog cu pr. Francisc Doboș), in Actualitatea creștină 5 (2008) 4-5.

8). „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului” (dialog cu Liana Gehl), in Actualitatea creștină 7 (2009) 16-17.

9). „Preotul trebuie să fie prietenul lui Dumnezeu” (dialog cu Claudia Stan), in De ce sunt preot. 15 dialoguri îndrăznețe, Editura ARCB, București 2010, 245-246.

10). „Catolicismul românesc contraatacă” (I) (dialog cu Cristian Bădiliță), in Oglinda net, din 20 aprilie 2011; vezi www.oglindanet.ro

11). „Catolicismul românesc contraatacă” (II), (dialog cu Cristian Bădiliță), in Oglinda net, din 8 mai 2011; vezi www.oglindanet.ro

Textul acestor două interviuri a apărut și in Cristian Bădiliță / Otniel Vereș, Biserici, secte, erezii? Dialoguri fără prejudecăți despre marile tradiții creștine, Editura Curtea Veche, București 2011,43-61.

12). ”Preotul paroh, garantul unității comunității parohiale” (dialog cu Cristian Bădiliță), in Timpul (28 iulie – 3 august 2011) 7.

13). „Orice Papă e de tranziție” (dialog cu George Gurescu), in Opinia veche 452 (Iași, 18-24 martie 2013) 8-9.

14). „Lumea ca lumea are o inimă” (dialog cu Cristiana Bortaș), in Ziarul de Roman (Roman, 30 septembrie 2013).

15). „I militi ignoti della fede”, Prima parte, (dialog în italiană cu Umberto Rondi), in TV2000 (Roma, 31 ianuarie 2014).

Cf.http://www.youtube.com/watch?v=Sr0VHVTy44E&feature=c4-overview-vl&list=PL6AqvbxnE8H6oZlGO_69iOlsHkjXkV2AO

16). „I militi ignoti della fede”, A doua parte, (dialog în italiană cu Umberto Rondi), in TV2000 (Roma, 7 februarie 2014).

17). „Un episcop martir – Anton Durcovici” (interviu realizat de Iulia Hossu Longin), serialul „Memorialul Durerii”, încărcat pe youtube în 21 iunie 2014

(www.youtube.com/watch?v=s30-JOVVe6A).

18). Dialog cu Ana Petrache despre cartea Sf. Ioan Paul al II-lea În mâinile Domnului. Însemnări spirituale publicat de HotNews (4 mai 2015)

https://www.youtube.com/watch?v=3qXceSpEqUs

19). „Le tante Romanie” (interviu acordat părintelui Francesco Strazzari), în Il Regno – attualità, Bologna 2015, 243.

 

*****

 

București, 22 martie 2017                                                       Pr. Prof. Dr. Wilhelm Dancă

  • 22 martie 2017
Wilhelm Dancă: CV Engleză

PERSONAL INFORMATION WILHELM DANCĂ
Gen. Berthelot, 19, 010164 Bucharest (Romania)
 (+40) 021 201 5429
 wilhelm.danca@gmail.com
WORK EXPERIENCE
18/05/2016–Present Professor Habilitated in Theology
University of Bucharest, Faculty of Catholic Theology, Bucharest (Romania)
01/03/2016–Present Dean
University of Bucharest
Director of educational and teaching programs at Roman-Catholic Faculty of Theology. Manager of the Faculty’s patrimony.​
01/08/2015–21/03/2017 Head of the Doctoral School for Theology and Religious Studies
University of Bucharest, Bucharest (Romania)
Director of programs and courses in high specialized fields of theological research for PhD students.
01/10/2014–Present Professor Habilitated in Philosophy
University of Bucharest, Bucharest (Romania)
Professor at the Faculty of Philosophy, coaching doctoral researches and theses in philosophy, namely in philosophy of religion, Medieval philosophy and Christian philosophy.
02/04/2012–Present Rector
Theological Roman-Catholic Institute, Bucharest (Romania)
Director of research in social and religious programs. Curator of conferences and programs of Christian continual formation. Manager of the Institute’s patrimony.
24/04/2012–18/02/2015 Dean
University of Bucharest, Bucharest (Romania)
Head of research, teaching and studying programs at the Roman-Catholic Faculty of Theology.
01/02/2005–31/01/2015 Professor Habilitated in Philosophy
University „Al. I. Cuza” of Iasi, Iasi (Romania)
Coaching doctoral theses and programs of research in philosophy, namely in philosophy of religion, Medieval philosophy and Christian philosophy at the Faculty of Philosophy.
01/10/2004–10/10/2012 Professor
Theological Roman-Catholic Institute, Iasi (Romania)
Professor, author and editor of courses about systematical philosophy, history of philosophy and Christian philosophy. Coordinator of theses of bachelor in philosophy and theology.
01/10/2001–01/09/2011 Rector
Theological Romano-Catholic Institute, Iasi (Romania)
Head of intellectual and pastoral formation of the future Roman-Catholic priests in two dioceses, Iasi and Bucharest. Manager of the Institute’s patrimony.
01/09/1999–01/10/2004 Professor
Theological Roman-Catholic Institute, Bucharest (Romania)
Professor, author and editor of courses of fundamental theology, systematic philosophy and Christian philosophy. Coordinator of theses of bachelor in theology.
01/02/1997–01/10/2001 Director of Studies
Theological Roman-Catholic Institute, Iasi (Romania)
Head of philosophical and theological studies. Curator of relations regarding the academic affairs with the Faculty of Theology from the University of Latran (Rome, Italy). Promoter of research and formation seminaries at the University of Latran. Director founder of the magazine „Dialog teologic”.
01/10/1996–01/10/1997 Lecturer
Theological Roman-Catholic Institute, Iasi (Romania)
Teacher, author and editor of courses of fundamental theology, systematic philosophy and Christian philosophy.
05/04/1993–30/11/1994 Journalist
Vatican Radio, Città del Vaticano (Città del Vaticano)
Editor of religious and cultural news at the Romanian Section of Vatican Radio. Author of interviews with different cultural and religious figures about Christian cultural topics. Speaker of news at the Vatican Radio, Romanian Section.
01/08/1986–01/02/1992 Vicar and Parish Priest
Archdiocese of Bucharest, Bucharest (Romania)
Vicar in Nisiporești (Neamț) and Piatra Neamț (1986-1989). Parish priest in Bucharest (St. Teresa parish, 1989-1992). Spiritual and pastoral representative of the archbishop of Bucharest. Manager of religious patrimony.
EDUCATION AND TRAINING
02/03/2016–Present Habilitation in theology EQF level 8
University of Bucharest, Bucharest (Romania)
O.M.E.N.C.S. nr. 3306/02.03.2016​
17/08/2005–Present Habilitation in philosophy EQF level 8
University „Al. I. Cuza” of Iasi, Iasi (Romania)
O.M.E.C, nr. 4808/17.08.2005​
01/10/1993–13/09/1996 PhD. EQF level 8
Faculty of Philosophy, Gregorian Pontifical Universtiy, Rome (Italy)
The most advanced and specialized skills and techniques in religion and philosophy.
25/10/1991–28/06/1993 Master EQF level 7
Faculty of Philosophy, Gregorian Pontifical University, Rome (Italy)
Specialized problem-solving philosophical skills.​
01/10/1980–29/06/1986 Bachelor EQF level 6
Theological Roman-Catolic Institute, Iasi (Romania)
Basic philosophical and advanced theological skills​.
PERSONAL SKILLS
Mother tongue(s) Romanian
Other language(s) UNDERSTANDING SPEAKING WRITING
Listening Reading Spoken interaction Spoken production
English C2 C2 C1 C1 C1
French C2 C2 C2 C2 C2
German B2 C1 B2 B2 C1
Italian C2 C2 C2 C2 C2
Greek A1 B1 A1 A1 A1
Latin C2 C2 C2 C2 C2

Levels: A1 and A2: Basic user – B1 and B2: Independent user – C1 and C2: Proficient user

Common European Framework of Reference for Languages

Communication skills Good communication skills gained through my experience as editor, professor and rector. Excellent contact skills with children, youth people and old people gained trough my experience as vicar and parish priest.
Organisational / managerial skills Leadership (responsible for a team of 20 people as editor in chief, rector and dean). Good organisational skills gained as parish priest, rector and dean.
Job-related skills Good command of quality control processes (as responsible for the human, intellectual, pastoral and spiritual formation of the future Catholic priests). Mentoring skills (as coordinator of doctoral theses since 2005).
Digital competence SELF-ASSESSMENT
Information processing Communication Content creation Safety Problem solving
Independent user Independent user Independent user Independent user Independent user
Digital competences – Self-assessment grid
Competent with most Microsoft Office programs.
Driving licence B1, B, BE
ADDITIONAL INFORMATION
Publications

My thesis of PhD. was published in Italian: Definitio sacri. Il sacro come „il significativo” e „il destino” e la sua relazione con il metodo storico-fenomenologico nell’opera di Mircea Eliade, PUG, Roma 1996, 509p. (The Definition of the Sacred. The Sacred as the „Meaning” and the „Destiny” and its Relation with the Historical-phenomenological Method in Mircea Eliade’ works).

After the doctoral thesis, I published 19 books; 12 as unique author and 7 as coordinator and co-author. I published also 28 articles and studies in English, French and Italian in different magazines and volumes from all around the world. In Romanian, I published 157 articles and 44 studies.

Since 1998 up to 2012, I was editor in chief of the magazine „Dialog teologic” (Iasi), and since 2012 I became editor in chief of the magazine „Caietele Institutului Catolic” (Bucharest).

Honours and awards

Honorary citizen of Doljesti, county of Neamt, Romania, since 2002.​

Knight of the National Order of „Faithful Service”, conferred by Klaus Werner Iohannis, President of Romania, in 01.12.2016.

Memberships

Member of European Academy of Sciences and Arts, Salzburg, Austria, since 2016.

Member of Romanian Academy, Bucarest, Romania, since 2013.

President of International Society Thomas of Aquinas, Romanian Section, since 2011.

Member of Theological Commission of CNATDCU, Ministry of Education and Scientific Research, Romania Government, 2011-2016; 2017—–.

Regional Responsible of Council for Research in Values and Philosophy, Washington D.C., S.U.A., since 2008.

Member of The World Union of Catholic Philosophical Societies, since 2008.

Responsible of Center for Catholic Culture, Diocese of Iassy, Romania, 2005-2011.

Member of Synodal Assembly / Council for Pastoral Life, Diocese of Iassy, Romania, 2002-2011.​

President of Catholic Academy „St. Augustine”, Diocese of Iassy, Romania, 1998-2011.

  • 19 martie 2017
Teologia are nevoie de filosofie?

Teologia are nevoie de filosofie? Acesta este titlul principal al unei culegeri de texte din cărți, studii, comunicări și articole publicate de mine după teza de doctorat prin care justific specializarea mea în domeniul teologie, specializarea teologie fundamentală. Astăzi, după cum se știe, în studiul științelor umaniste, abordarea interdisciplinară este un loc comun. Medicii au nevoie de preoți și de procurori; sociologii, de etnologi și statisticieni; istoricii, de antropologi și de arheologi; teologii, de filosofi și de scriitori. Cartea de față argumentează faptul că deschiderea specialiștilor spre alte domenii decât cele specifice, dar conexe într-o anumită măsură, constituie nu doar o șansă pentru aprofundarea propriilor cercetări, ci și un semn de sănătate intelectuală. Mai mult, specialiștii înșiși sunt provocați de această debordantă ecumenicitate a ideilor să stăpânească științific cât se poate mai bine domeniile învecinate propriei lor specializări pentru a evita confuzia planurilor de referință și pentru a nu bloca chemarea Spiritului la comuniune.

Mi-am asumat condiția de „homo interdisciplinarius” răspunzând la solicitările pe care mi le-au adresat unii sau alții dintre membrii societății ecleziale și intelectuale în care mi s-a dat să trăiesc. Astfel, „realizările mele” științifice, profesionale și academice despre care va fi vorba în paginile care urmează nu știu în ce măsură sunt ale mele, pentru că sunt convins că în spatele oricărei întrebări, oricât de simpliste ar fi, se ascunde un mare mister în comparație cu care orice răspuns, chiar și cel mai bun posibil, nu este decât una dintre percepțiile tainei care ne provoacă mereu și din toate părțile. Din acest punct de vedere îmi doresc ca, prin cartea de față, să conving, măcar pe unii, că viața omului este învăluită în mister și că „a nu strivi corola de minuni a lumii” (L. Blaga) este un act profund uman, în sensul că respectă și prelungește misterul care locuiește în om, și totodată religios, în sensul că este condiția de posibilitate pentru a avea deschisă calea spre transcendență.

În paginile care urmează redau conținutul tezei mele de abilitare în teologie, subdomeniul teologie fundamentală, pe care am pregătit-o în vara anului 2015. Teza a fost programată pentru a fi susținută public la începutul primului semestru din anul universitar 2015/2016, dar, din motive „binecuvântate”, susținerea a fost amânată pentru sfârșitul aceluiași semestru. Potrivit metodologiei românești, teza de abilitare cuprinde realizările activităților științifice, profesionale și academice după teza de doctorat. Acestea trebuie să fie dovada convingătoare că autorul tezei are competențe de nivel înalt în domeniul/subdomeniul pentru care a solicitat abilitarea de a îndruma studii aprofundate de cercetare și teze de doctorat. De asemenea, teza trebuie să cuprindă descrierea perspectivei de dezvoltare a carierei științifice, autorul prezentând pe scurt diferitele direcții de cercetare pe care dorește să le parcurgă după acordarea titlului de abilitat în domeniul solicitat. Am căutat să respect aceste exigențe metodologice, după cum se va vedea din cuprinsul lucrării. Am introdus ceva în plus față de ceea ce prevedea legea educației despre tezele de abilitare, și anume, după prezentarea diacronică a rezultatelor activităților științifice, am ilustrat și perspectiva sincronică a cercetărilor și lucrărilor mele științifice în măsura în care ele au o anumită incidență asupra teologiei fundamentale.

Cartea se adresează, în primul rând, celor care îl caută pe Dumnezeu, atât celor care l-au găsit deja și vor să intre într-o legătură de viață cu Creatorul și Răscumpărătorul lor, cât și celor care încă nu l-au găsit sau încă nu au fost găsiți de Dumnezeu. Nivelul de abordare al acestei căutări este complex, presupunând cunoașterea unor noțiuni elementare de antropologie, de religie, de filozofie și de teologie. În al doilea rând, cartea se adresează specialiștilor în filosofia religiei și în teologia fundamentală din lumea științifică românească și europeană. Dintre aceștia, cunoscătorii operei lui Mircea Eliade vor avea ocazia să vadă cât de utilă este contribuția istoricului religiilor sau fenomenologului religiilor la încadrarea corectă a relației dintre om și realitatea ultimă. De asemenea, experții în teologie fundamentală se vor putea pronunța asupra încercării mele de a combina modelul roman de teologie fundamentală, care subliniază importanța argumentelor care provin din experiența religioasă a omenirii, din istoria revelația iudeo-creștine și din istoria Bisericii, cu modelul german care pune accentul pe chemarea sacrului din conștiința omului ca atare. În fine, prietenii și cunoscuții mei vor putea afla „ce-am făcut în ultimii cinci ani”, adică din 1996 și până în 2014. Cei care știau că mă ocup de filozofie vor descoperi că am avut preocupări și de teologie, sau invers, și că, de-a lungul multelor preocupări intelectuale și activități academice, am fost și am rămas preot, adică un om de legătură între pământ și cer, între filozofie și teologie.

  • 21 martie 2015
Fascinația sacrului de la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea

Între coperțile acestei cărți am adunat articolele și studiile relevante din punct de vedere teologic și filosofic pe care le-am publicat în diferite reviste de cultură catolică din țară sau în volume colective coordonate de mine și publicate între anii 1996 și 2002. Fiind încă marcat de frumusețea scrierilor lui Mircea Eliade despre sacru, dar și atras de personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea, care a marcat atât orientarea mea pastorală ca preot, cât și orientarea mea intelectuală ca filosof și teolog, am structurat cartea în patru părți, potrivit reverberației meditațiilor mele despre sacru în fenomenologia religiilor (prima parte), în lumea dialogului interreligios (partea a doua), în filozofie și literatură (partea a treia) și în viața Bisericii (partea a patra).

Cartea poate fi considerată ca un răspuns parțial la provocările culturale cu care s-au confruntat dieceza de Iași și arhidieceza de București la sfârșitul celui de-al doilea mileniu creștin. În spiritul Conciliului Vatican al II-lea, datoria de a propune armonia dintre cultură și credința creștină este prioritară pentru mine. Neîndoielnic că am fost influențat de educația primită la Universitatea Gregoriană din Roma, de experiența pastorală la București sau în alte comunități din Italia, precum și de gânditorii care m-au atras prin lucrările lor: Mircea Eliade, Augustin, Grigore de Nyssa, Toma de Aquino, F. Mauriac, F.M. Dostoievski și alții. În toate aceste împrejurări am fost precedat și atras de manifestarea sacrului ca realitate semnificativă a unei lumi alta decât cea pe care o știam până atunci. Mișcat de această putere de fascinație a sacrului am încercat să arăt câteva posibile căi ale științei sacre în dialog cu valorile culturii.

Trăsătura unificatoare a acestui volum este perspectiva armoniei dintre credință și cultură. Abordând teme de actualitate, proprii unor domenii ca teologia fundamentală, ecumenismul contemporan, filosofia și istoria religiilor, filosofia tomistă etc., am căutat să formulez întrebări și să caut răspunsuri într-un limbaj clar, viu și accesibil. Scopul urmărit este invitația de a regândi lucrurile care contează în această viață și credem că vor supraviețui vicisitudinilor istoriei.

 

  • 21 martie 2015
Expunere la simbolul apostolilor

Simbolul apostolilor a fost ales de Toma de Aquino ca suport teoretic pentru a explica credința creștină credincioșilor obișnuiți, nu intelectualilor, din cauza unor calități pe care le are Crezul scurt, cum mai este numit Simbolul apostolilor: mai întâi simbolul apostolilor se bucură de un anumit primat istoric și, apoi, emană o putere de convingere specifică fiindcă este un text compus în timp de persecuție. Toma a justificat legătura dintre simbolul apostolilor și simbolul niceean și locul lor în liturgia Bisericii în felul următor: „simbolul niceean este o explicație a celui apostolic și în plus a fost stabilit când credința era deja răspândită, iar Biserica era în pace; de aceea se cântă public la liturghie. În schimb simbolul apostolilor, compus în timp de persecuție, când credința încă nu era răspândită, este recitat în tăcere la rugăciunea Laudelor și la rugăciunea Completoriului, întrucât este contrar întunericului erorilor trecute și viitoare”.

Având sensul de a compune, a pune împreună, termenul de simbol se folosește pentru a semnifica un lucru care este legat în mod intențional de un alt lucru, de aceea simbolul servește la readucerea în prezent a unui lucru momentan absent sau invizibil. În general termenul simbol este sinonim cu cel de semn, dar în limbaj ecleziastic cuvântul a fost folosit încă de la primele concilii ecumenice pentru a indica regula credinței (regula fidei), un fel de carte de identitate prin care se mărturisește dreapta credință (orthodoxia) și apartenența la Biserica adevărată. Într-adevăr, la fiecare conciliu, spune Toma, „s-a redactat un simbol care era îndreptat împotriva unei erori condamnate de acel conciliu. Însă conciliul următor nu redacta un simbol diferit de primul, ci doar prin câteva adăugiri explica, împotriva noilor erezii, ceea ce implicit era conținut în simbolul precedent”. Totuși, Toma era de părere că motivele care au făcut ca Biserica să adopte simbolurile credinței au fost altele: „Adevărurile de credință trebuiau să fie adunate împreună pentru ca să fie mai ușor de a fi propuse tuturor și pentru ca nimeni să nu se îndepărteze de adevărul credinței prin ignoranță. Această colecție de propoziții (collectio sententiarum) a dat naștere termenului de simbol”. Așadar, simbolul credinței este un rezumat al unor propoziții care conțin adevăruri de credință explicite, adevăruri care se găsesc implicit în Scriptură, regula primordială și fundamentală a credinței. Prima funcție a simbolului este aceea de-i face pe oameni să participe la adevărurile de credință pe care le propune Biserica.

Referitor la articolele care constituie structura simbolului, Toma a explicat în Summa theologiae că, așa după cum în corp există părți mai mici legate între ele și constituie articulațiile membrelor, în gramatică există articole ca părți ale vorbirii care prin unire cu alte cuvinte exprimă genul, numărul și cazul sau în retorică se vorbește despre articole ca elemente de legătură ale unor părți de discurs, tot la fel se spune și despre doctrina credinței creștine care se prezintă sub formă de articole întrucât adevărurile de credință sunt divizate în părți legate reciproc între ele. Dată fiind complexitatea obiectului credinței, aceste diviziuni mai mici sau articole ale adevărului de credință sunt un fel de ajutor oferit intelectului uman care caută să creadă. În raport cu doctrina credinței, articolele au rolul de principii prime, evidente prin sine pentru rațiunea umană. În aceste principii există o anumită ordine, pentru că unele sunt implicite în altele. Așa după cum toate principiile cunoașterii se reduc la principiul de noncontradicție, adică nu se poate în același timp și nega și afirma un lucru despre un alt lucru, la fel și articolele credinței sunt implicite în anumite adevăruri de credință, adică totul se reduce la a crede că Dumnezeu există și că supraveghează lucrarea de eliberare a oamenilor din sclavia păcatelor. De aceea trebuie știut că, în privința substanței articolelor de credință, nu a avut loc nici un fel de progres de-a lungul timpului. Urmașii patriarhilor au crezut toate adevărurile care erau conținute, deși implicit, în credința strămoșilor lor. Totuși articolele s-au multiplicat ca număr, pentru că urmașii patriarhilor au cunoscut explicit lucruri pe care înaintașii lor nu le-au cunoscut într-un mod explicit.

Articolele de credință se împart în funcție de specificul credinței: lucrurile de vederea cărora ne vom bucura în viața eternă și lucrurile care ne conduc la această vedere extraordinară. În condiția prezentă de spirite încarnate, ni se propun două lucruri pentru a fi văzute: misterul divinității, iar vederea acestui mister ne face fericiți, și misterul umanității lui Christos, prin mijlocirea căruia ni se deschide drumul spre gloria fiilor lui Dumnezeu (cfr. Rom 5, 2). Astfel, prima împărțire a adevărurilor de credință este aceasta: unele se referă la măreția lui Dumnezeu și altele la umanitatea lui Christos – acesta este misterul pietății despre care vorbește Paul în 1 Tim 3, 16. Cu privire la măreția lui Dumnezeu, adevărurile de credință subliniază trei lucruri. Primul este unitatea lui Dumnezeu, despre care ni se vorbește în primul articol de credință. Al doilea este treimea persoanelor, de aceea avem trei articole, câte unul pentru fiecare persoană. Al treilea se referă la lucrările specifice ale divinității. Prima dintre aceste lucrări privește existența naturii, de aceea avem un articol care tratează despre creație. A doua privește existența harului, de aceea ni se propune într-un singur articol toate lucrările legate de sanctificarea umană. A treia se referă la existența gloriei, de aceea se pune un alt articol care tratează despre înviere și viața eternă. Astfel avem șapte articole care se referă la divinitate. În mod asemănător, cu referire la umanitatea lui Christos, ni se propun șapte articole. Primul se referă la încarnare sau la conceperea lui Christos; al doilea la nașterea lui Christos din Fecioară; al treilea la patima, moartea și îngroparea lui Christos; al patrulea la coborârea lui în infern; al cincilea la învierea lui Christos; al șaselea la înălțarea lui Christos; al șaptelea la revenirea lui Christos pentru judecata finală. Astfel, în total, sunt paisprezece articole. Toma propune și schema cu douăspreze articole de credință: șase care se referă la divinitate și alte șase la umanitatea lui Christos. În cazul față trei articole privitoare la persoanele divine se reduc la unul singur, deoarece cunoașterea celor trei persoane este identică. Apoi lucrarea glorificării se împarte în două articole: unul care se referă la învierea corpului și altul la gloria sufletului. Totodată se reduc la unul singur articolele despre încarnarea și nașterea lui Christos.

În paginile care urmează, am tradus comentariul lui Toma la simbolul apostolilor potrivit schemei celor douăspreze articole.

Pentru a evita erorile de credință care apar de-a lungul timpului, simbolul poate și trebuie reformulat. Lucrarea de redactare a unui simbol este inițiată și supravegheată de suveranul pontif pentru că, spune Toma, așa s-a decis în Decretul lui Grațian, apoi Domnul Christos se roagă pentru Petru și urmașii săi și, în fine, Biserica trebuie să aibă o singură credință. Așadar, când apare o problemă de credință, aceasta e rezolvată de suveranul pontif, el fiind acela care prezidează Biserica întreagă, aprobă un nou simbol și face în așa fel încât acesta să ajungă la toți credincioșii.

Toți miniștrii sacri au datoria de a predica, dar într-un mod special episcopii și preoții. La Toma, predica este echivalentă cu doctrina. Potrivit structurii limbii latine, în sens activ, doctrina desemnează actul prin care magistrul îi învață pe alții adevărul creștin; în sens pasiv, ea se aplică la adevărul creștin ca atare, ca substanță sau corp al doctrinei, care se găsește în Scriptură și în teologie. Sub aspectul discursului, predica are caracter de argumentare și de dispută, la fel ca și discursul teologic. Metoda constă în a trece de la principii, adică de la adevărurile fundamentale revelate în Scriptură, la lucrurile care derivă din ele: apărarea credinței de erorile care o deformează sau o amenință (funcția defensivă) și dezvăluirea sau manifestarea adevărului (funcția ostensivă) prin procedeele chestionării (dificultăți care trebuie rezolvate), începând de la aceste principii ale credinței. Predica cuprinde toate elementele structurale ale misterului creștin, ale revelației și ale existenței umane în conformitate cu planul lui Dumnezeu (dogmatic și moral). Din acest punct de vedere, predica presupune și este în primul rând contemplarea (speculatio) adevărului creștin, pornind de la antinomiile aparente din Scriptură. Contemplari et contemplata aliis tradere este celebra formulă prin care Toma definește misiunea predicatorului. Într-adevăr, văzută în sine, viața consacrată contemplației este „mai bună decât viața activă care se ocupă de actele corporale, dar viața activă prin care cineva se dăruiește predicării și învățării, transmițând altora roadele contemplării sale, este mai perfectă decât viața care se ocupă doar de contemplație, pentru că o astfel de viață presupune abundența contemplației. De aceea Christos a ales acest fel de viață”. Din acest punct de vedere, contemplația nu este o acțiune pasivă, fără conținut; dimpotrivă, contemplația este dinamică, activă, fiindcă presupune mai multe acte, printre care rugăciunea, învățarea, lectura și meditația.

Prin predică, predicatorul ar trebui să urmărească trei scopuri: să instruiască, luminând inteligența ascultătorului; să ajungă la inima oamenilor, făcându-i să asculte cu plăcere cuvântul lui Dumnezeu, iar lucrul acesta se întâmplă atunci când cineva vorbește într-un mod plăcut; să-i facă pe ascultători să iubească, să vrea și să împlinească lucrurile despre care se face vorbire, lucru care se întâmplă atunci când cineva reușește să-i convingă pe ascultători că adevărul predicat este vital. Pentru atingerea acestor scopuri, chiar și într-un mod imperfect, predicatorul poate să recurgă și la ajutorul mijloacelor umane, cum ar fi tehnicile rostirii unui discurs în public sau arta retoricii. Dar s-ar compromite eficacitatea predicii sacre dacă cineva s-ar baza doar pe aceste mijloace umane și nu ar ține cont de lucrarea Spiritului Sfânt. Oricum cine este chemat să predice trebuie să acorde o mare importanță studiului personal, acesta fiind un mijloc necesar, nu accidental, pentru a putea propune o predică bună. De asemenea, fiind predica cea mai nobilă dintre toate activitățile practice, predicatorul trebuie să caute ajutorul special al Spiritului Sfânt, nu doar pentru că el are inițiativa chemării cuiva la credință și la apostolat, ci și pentru că el este acela care împarte cu generozitate darurile și carismele sale. Pentru oricare vestitor al Evangheliei, două carisme sunt foarte eficace: sermo scientiae și sermo sapientiae. Prin acestea, omul atinge un grad înalt de cunoaștere și de înțelepciune, reușind nu doar să cunoască bine cum sunt în sine lucrurile care se referă la Dumnezeu, ci și să-i învețe și pe alții aceste lucruri.

Toma și-a asumat misiunea de a predica adevărul creștin atât ca frate călugăr aparținând Ordinului Predicatorilor, înființat de sf. Dominic în 1214, cât și ca magistru de Scriptură, astăzi am putea spune ca profesor universitar de teologie. Toma a intrat în comunitatea fraților predicatori când avea 18 ani, adică în 1244, și până la sfârșitul vieții sale pământești s-a dedicat predicării cuvântului divin în sens strict și în sens larg. Lucrul acesta era în conformitate cu ceea ce papa Honorius al III-lea a spus în scrisoarea prin care aproba statutele de funcționare ale comunității de frați înființată de Dominic de Caleruega în 1216: „predicarea cuvântului lui Dumnezeu vestind în lumea întreagă numele Domnului nostru Isus Christos”. Toma a pus în practică acest program spiritual și misionar ca predicator în sens strict. Nu se cunoaște cu precizie numărul predicilor sale. Între lucrările care fac parte din opera omnia și sunt înregistrate până în momentul de față pe site-ul www.corpusthomisticum.org, unele se numesc collationes, adică sunt comentarii sub formă de predici la „simbolul apostolilor”, la „cele zece porunci”, la rugăciunea „Tatăl nostru” și la rugăciunea „Bucură-te Maria”, altele se numesc sermones, adică sunt predici tematice, având ca titlu diverse teme din Vechiul Testament sau din Noul Testament, care au fost propuse cu ocazia unor sărbători ale Paștelui sau ale Crăciunului: Inveni David („L-am găsit pe David”), Osanna Filio David („Osana Fiului lui David”), Ecce Rex tuus veniet („Iată vine regele tău”), Lauda et laetare („Lăudați și vă bucurați”), Puer Jesu („Pruncul Isus”) și altele.

Ca profesor de teologie, activitate pe care a început-o în 1256 la Paris, în Franța, apoi a continuat-o în Italia, la Orvieto, Viterbo, Roma și Napoli, Toma a comentat foarte multe pagini ale Scripturii. A consacrat comentarii complete sau aproape complete cărții Psalmilor, cărții lui Iob, cărților unor profeți precum Ieremia, Isaia, dar și evangheliilor după Matei și Ioan, catena aurea despre toate cele patru evanghelii, apoi comentarii la scrisorile sf. Paul către Romani, prima și a doua către Corinteni și la scrisoarea către Evrei. În vremea lui Toma, predica făcea parte din programul de teologie propus în universități și era considerată, așa cum am spus deja, cea mai nobilă dintre activitățile practice. Pentru unii teologi, predica constituia chiar culmea și scopul întregii formări teologice. De exemplu, Petru Cantorul scria: „Așadar, practica sfintei Scripturi constă în trei lucruri: lectura, disputa și predica (…). Lectura este ca un fel de fundament, substratul tuturor celorlalte (…). Disputa este ca peretele în această practică și edificiu (…). Predica, însă, căreia îi servesc cele de mai înainte, este ca acoperișul care îi acoperă pe credincioși de căldura și furtuna viciilor”.

Toma nu a comentat Crezul pentru universitari, ci pentru credincioșii obișnuiți adunați în piața unui oraș medieval sau într-o biserică. Giorgio Maria Carbone, O.P., este de părere că putem să susținem această teză, fiindcă manuscrisele din secolele al XIII-lea și al XIV-lea conținând Crezul comentat de Toma sunt aproximativ 150, pe când predicile adresate universitarilor se găsesc în puține manuscrise, iar acestea au circulat în mod individual. Nu se știe nici data, nici orașul în care Toma a prezentat comentariile sale la Crez. Se știe, însă, limba în care a predicat, și anume rustica romana lingua, limba vorbită de ascultătorii săi, care era diferită de lingua scholastica, limba universitarilor. Comentariul a fost transcris de unul sau mai mulți dintre cei care l-au ascultat. Acest gen de lucrare se numește reportatio și se întâlnește deseori în Evul Mediu latin. Este posibil ca autorul transcrierii să fi confruntat însemnările sale cu notițele predicatorului și, apoi, să-i fi cerut corecturi și completări. Oricum pentru a ajunge la cât mai mulți, textul astfel revizuit, corectat și completat a fost tradus în limba latină.

Crezul sau Simbolul apostolilor pe care l-a comentat Toma era folosit în liturgia latină a Bisericii romane din Evul Mediu nu doar la rugăciunea breviarului, așa cum am văzut mai sus, ci și la celebrarea botezului. Pe cale de consecință, textul a devenit foarte cunoscut și, în decursul timpului, mai important decât Crezul niceno-constantinopolitan pe care credincioșii catolici îl recitau atunci, dar și astăzi, în timpul liturghiei de duminică și de sărbători. Fiind atent la semnificația numerelor, Toma a preferat să trateze în șapte dintre articole chestiunile referitoare la măreția lui Dumnezeu și în alte șapte dintre articole cele privitoare la umanitatea lui Christos. Comentariul începe cu un prolog și se termină cu o scurtă concluzie. Putem presupune că fiecare din aceste paisprezece secțiuni corespunde unei predici.

Lăsând deoparte scurta introducere și rugăciunea de încheiere, care uneori este notată, alteori nu, predicile lui Toma la Crez erau structurate potrivit următoarelor patru momente: 1) se explică articolul de credință; 2) sunt tratate erorile contrare și eventualele obiecții la acest articol; 3) se resping aceste erori și aceste obiecții; 4) se prezintă beneficiile spirituale care derivă din misterul de credință comentat. Schema aceasta este urmată în cazul tuturor celor 12 articole și corespunde atât genului literar numit reportatio, cât și metodei folosite de Toma în lecțiile sale de predare. Listele cu cele 3 sau 4 puncte mai sunt numite și collationes; le găsim pe marginea unor manuscrise autografe, așa cum s-a întâmplat în cazul Comentariului la cartea profetului Isaia. Pentru a clarifica sensul unei formulări biblice, Toma a căutat alte trei sau patru texte biblice lămuritoare, care devin un material important pentru interpretarea spirituală a Scripturii. Astfel cele 3 sau 4 puncte inițiale devin un evantai de însemnări și explicații. În cazul Comentariului la Crez, lungimea și conținutul listelor sunt destul de variate, iar citatele biblice sunt foarte frecvente. Toma a fundamentat argumentările sale teologice pe revelația biblică, pe care o citează deseori din memorie și potrivit textului din Vulgata. Din Vechiul Testament, cartea cea mai citată este cartea Psalmilor (citată de 29 de ori), apoi cartea Profeților (28 de citări), Cărțile Sapiențiale (20 de citări). Noul Testament este citat de 200 de ori: evangheliile sunt citate de 70 de ori, iar jumătate dintre acestea sunt din Evanghelia după Ioan. Dar mai mult decât această evanghelie sunt citate scrisorile sfântului Paul. Dintre autorii din antichitate, Augustin este cel mai citat (7 ori), Grigore cel Mare și Origene (2 ori), apoi  Dionisie (o dată). Să adăugăm că și aceste citate patristice au fost date din memorie.

Comentariul manifestă stilul tomist: simplu, sobru, fără cuvinte tehnice și erudite, fără elanuri retorice. „Predicatorul adevărului nu trebuie să se piardă în povești neverificabile”, îi răspundea Toma fratelui Gerard de la conventul din Besançon. Predica lui Toma este mereu simplă și sobră, chiar și în cazul predicilor universitare. Toma era convins că „predicile scurte sunt cele mai plăcute, pentru că, dacă au ceva de spus, vor fi ascultate cu nesaț; dacă nu au ceva de spus, obosesc puțin”. Vorbind despre eficacitatea cuvântului evanghelic, Toma afirma că eficacitatea cuvântului predicat depinde de capacitatea de scurtare a oratorului. Cuvântul Evangheliei este eficace nu doar pentru că duce la îndeplinire Vechiul Testament, dar și pentru că scurtează cuvintele legii mozaice, cuprinzând toate sacrificiile vechi într-un singur sacrificiu, cel al lui Christos care s-a oferit pe sine în mod voluntar: „Cu cât un cuvânt e mai perfect, cu atât este mai profund și, prin urmare, cu atât mai simplu și mai scurt”.

Cu anumite variații de text, Comentariul la Crez este prezent în toate edițiile Opera Omnia ale lui Toma: ediția Piana, Romae 1570-1571, t. 6; ediția Parmense, Parmae 1852-1873, t. 16, 134-151; ediția Vivès, t. 27; ediția Mandonnet, Parisiis 1927, Opuscula Omnia, t. IV, 349-388; ediția Marietti, Taurini-Romae 1954, Opuscula Theologica, vol. II, 862-1018.

Traducerea de față este prima traducere în limba română a comentariilor lui Toma la Crez. Traducerea se bazează pe textul cules (reportatio) de Reginald de Piperno, introdus în ediția Marietti, Taurini-Romae 1954, transcris în limbaj virtual de Roberto Busa sj, verificat și controlat de Enrique Alarcón și publicat în 2011 pentru Fundación Tomás de Aquino pe site-ul www.corpusthomisticum.org, având ca siglă de recunoaștere următorul cod: OCLC nr. 49644264.

Referitor la opțiunile de traducere a unor termeni teologici latini, precizez că m-am călăuzit de următorul principiu, și anume am voit să ofer ospitalitate maximă unui autor catolic medieval care vine pentru prima dată în cultura și limba română cu o lucrare despre credință. Am căutat să traduc nu adaptând în mod comod limbajul teologic tomist la limbajul inspirat din liturgia și limba slavonă și consacrat astăzi în multe biserici creștine din România. Dacă am găsit un corespondent în limba română a unor cuvinte teologice latine, am optat pentru acest termen, chiar dacă urechea noastră exterioară nu este obișnuită cu un asemenea cuvânt. Sper ca teologii și filologii să accepte opțiunile mele de traducere sau să găsească variante mai potrivite decât cele propuse de mine. De exemplu, în loc de „întrupare” am optat pentru „încarnare”, în loc de „Sfântul Duh” am preferat „Sfântul Spirit” și altele.

Referitor la particula „de” sau „din” pentru a indica numele complet al lui Toma, am ales să folosesc particula „de” pentru următoarele trei motive. Mai întâi, Toma s-a născut la Roccasecca, în comitatul de Aquino, în 1224/1225. Dacă folosesc „din Aquino”, atunci risc să nu spun adevărul complet despre locul nașterii sale. Apoi, filosofii și teologii catolici români, cum ar fi Fer. Anton Durcovici, Fer. Vladmir Ghika, Ioan Suciu, Traian Frențiu, Tertulian Langa, Eduard Ferenț, Claudiu Dumea și alții, folosesc în manualele, traducerile, studiile și articolele lor ștințifice particula „de”, adăugând la numele lui Toma „de Aquino”. Pentru a rămâne în linie de continuitate cu tradiția catolică românească, am preferat să folosesc „Toma de Aquino”. Dar și Constantin Noica folosește același mod de indicare a numelui complet al lui Toma, „Toma de Aquino”. În fine, în terminologia Bisericii Catolice, deși particula „de” denotă un titlul nobiliar, ea este folosită pentru a indica nu noblețea lumească, ci înalta demnitate spirituală la care a ajuns un creștin botezat. Așa este cazul sfântului Francisc de Assisi, al sfintei Ecaterina de Siena, al sfântului Vincențiu de Paola, al sfântului Paulin de Nola și al altora.

Traducerea textelor din Sfânta Scriptură îmi aparține, chiar dacă uneori am ținut cont de sugestiile traducerilor moderne. Problema greu de rezolvat aici a fost aceea că Toma a citat traducerea Vulgatei din memorie, ca și textele din sfinții părinți. Dar aceste detalii stau la baza farmecului și prospețimii unui text care a fost cules după ce a fost rostit oral în fața credincioșilor la biserică. M-aș bucura dacă cititorii și specialiștii în acest domeniu mi-ar transmite comentariile și observațiile lor. M-am gândit că, procedând astfel, aș putea să scutur de praf limbajul teologic anchilozat în anumite opțiuni de sens depășite de actualele interese spirituale. Totodată, am intenționat să-i ajut pe teologi și pe credincioșii obișnuiți să gândească adevărul revelat și să împartă pâinea credinței la alții folosind un limbaj potrivit structurii limbii române, dar și capacității de recepție mintală și spirituală a omului contemporan.

Vezi: Wilhelm Dancă, „Izvoarele teologice ale expunerii tomiste la simbolul apostolilor”, în Toma de Aquino, Expunere la simbolul apostolilor, trad. Wilhelm Dancă, Editura Polirom, Iași 2016, pp. 28-41.

  • 21 martie 2015