Wilhelm Dancă

Cuvânt înainte

Comunitatea creștină se constituie și se formează prin Cuvânt. Cadrul specific în care se ascultă și se meditează Cuvântul Domnului este unul liturgic. De pildă, sfânta liturghie, liturgia Cuvântului, liturgia Orelor, celebrarea sacramentelor. Prima parte a sfintei liturghii se numește liturgia Cuvântului și este structurată pe lecturi de texte din Vechiul și Noul Testament și pe omilia preotului.

 În zilele de duminică liturgia Cuvântului conține trei lecturi biblice rânduite după următoarele criterii: lectura I din Vechiul Testament (cărțile istorice sau profetice); Psalmul; lectura a II-a din Scrisorile apostolice sau Apocalipsa; lectura a III-a din Evanghelii. În timpul pascal lectura I se ia din Faptele Apostolilor.

 Liturgia Cuvântului din zilele de duminică este rânduită într-un ciclu de trei ani (A,B,C), în timpul cărora se citește o mare parte din textele Sfintei Scripturi. Evangheliile sinoptice, Matei, Marcu și Luca, sunt distribuite câte una în fiecare an, și din ele se aleg pasajele cele mai semnificative din punct de vedere teologic.

Evanghelia după Ioan se citește în timpul Crăciunului, Postului Mare și al Paștelui.

Avem alte scrieri ale Noului Testament care se citesc în zilele de duminică, în măsura în care textele selectate suplimentar servesc întregirii teologiei duminicii sau sărbătorii celebrate în acea zi.

Fragmentele din Vechiul Testament sunt selectate în funcție de evanghelia zilei.

Dacă vrem să știm din care ciclu se citește în prezent, să folosim acest calcul simplu: anul divizibil cu trei este C, de pildă 2019. Asta înseamnă că 2020 este A, iar 2021 este B.

 Unitatea tematică a lecturilor este construită în jurul evenimentului care se celebrează. Fiecare duminică are o unitate teologică care leagă evanghelia, prima lectură și psalmul.

 Evangheliile sinoptice conțin elemente despre viața, faptele și cuvintele lui Isus, dar și informații despre viața celei de-a doua generații de creștini după moartea și învierea lui Isus. Este vorba despre generațiile care au trăit între 65 și 80, ani în care Biserica a crescut și, în același timp, s-a confruntat cu probleme specifice legate de dezvoltarea comunității, cum ar fi asumarea identității creștine și raporturile misionare cu lumea.

Biserica despre care se face vorbire în evangheliile sinoptice era răspândită pe coastele Mării Mediterane, în estul Siriei și la Roma, dar și în zonele elenizate ale imperiului roman.

Evanghelia după Marcu a fost scrisă între anii 65-70 și reprezintă suportul esențial pentru celelalte două Evanghelii, cea după Matei scrisă între 70-75 și cea după Luca, scrisă între 75-80.

Potrivit unor mărturii ale tradiției, Matei ar fi scris evanghelia în aramaică, dar la noi a ajuns în limba greacă. A fost scrisă în Palestina sau în Siria, nu se știe exact. Destinatarii inițiali erau evrei, pentru că evanghelistul caută să demonstreze că Isus Christos este Mesia, atât prin prezentarea genealogiei, deci a apartenenței lui Isus la familia regală a lui David, cât și prin referirile la profețiile din Vechiul Testament despre Împărăția inaugurată prin întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Evanghelia după Matei se citește în anul A, dar nu în întregime, ci doar anumite fragmente, care conferă celor care participă duminica la liturghie o viziune de ansamblu asupra Evangheliei după Matei.

Evanghelia începe cu evenimentele din copilăria lui Isus și se termină cu aparițiile celui Înviat. Între aceste două momente sunt introduse predicile sau cuvântările lui Isus, care reprezintă partea cea mai bogată a Evangheliei după Matei. Am identificat cinci predici cu teme specifice: Predica de pe Munte în care găsim categorii esențiale ale catehezei evanghelice (cap. 5-7), predica despre misiune și condițiile necesare pentru răspândirea mesajului lui Isus (cap. 10), predica în parabole despre taina Împărăției în lume și despre Biserică (cap. 13), predica despre comunitate și probleme fundamentale ale comunității credincioșilor (cap. 18) și predica eschatologică sau despre timpurile de pe urmă cu precizări pastorale despre așteptarea și pregătirea celei de-a doua veniri a lui Christos (cap. 24-25).

 Obiectul principal al meditațiilor din acest volum sunt două teme semnificative pentru evanghelistul Matei, pentru Biserica de la începuturile creștinismului, dar și pentru noi, astăzi. Prima este legată de cateheza credinței, o temă pe care apostolul Matei o încadrează în orizontul Învierii. Prin urmare, Învățătorul unic și Catehetul adevărat din Biserică este Christos Înviat. Cele cinci predici ce se regăsesc între capitolele 5 și 25 conțin ipsissima vox Christi sau cuvinte rostite personal de Isus.  Matei a vrut să atragă atenția Bisericii de ieri și de azi și prin acest argument de natură verbală că Isus este singurul și adevăratul Învățător al credinței.

 A doua temă semnificativă este dreptatea. Aceasta se deosebește de dreptatea din învățătura fariseilor sau din filosofia greacă. Dreptatea creștină înseamnă orientarea vieții discipolului spre valorile Împărăției lui Dumnezeu, practica constantă a rugăciunii și trăirea iubirii universale față de aproapele. Evanghelistul Matei argumentează că Isus este Învățătorul acestui nou fel de dreptate. El este cel drept prin excelență pentru că a acceptat voința Tatălui de mântuire a tuturor oamenilor și și-a dăruit viața pentru ca toți oamenii să aibă viață.

 Referitor la autorul Evangheliei după Matei nu sunt dubii că ar fi altcineva decât Matei sau Levi (vezi Marcu 2, 14 și Luca 5, 27) din Cafarnaum, care, ca profesie, era vameș. Isus l-a chemat să intre în grupul discipolilor zicându-i: „urmează-mă!”, iar Matei vameșul a lăsat toate și l-a urmat. A dat o masă la care l-a invitat pe Isus și discipolii săi. Alte informații despre el nu mai avem. Potrivit tradiției, a murit ca martir în Etiopia. Relicvele lui se află astăzi la Salerno (Italia).

 Am adunat între coperțile acestui volum omiliile la Evanghelia după Matei rostite în Anul A al timpului de peste an (2017 și 2020), în catedrala „Sfântul Iosif” din București, la liturghia de la 12.15. Toate omiliile pornesc de la textul Evangheliei după Matei, cu o singură excepție, este vorba despre Botezul Domnului din duminica a II-a când s-a luat un fragment din Evanghelia după Ioan. Ar mai fi încă o excepție, de pildă, pericopa evanghelică despre Sfânta Treime, dar omilia la această sărbătoare va fi publicată în ultimul volum al seriei Mysterium Christi. Menționez că din acest volum lipsește meditația la duminica a IX-a. Această absență trebuie considerată ca o dovadă în plus a faptului că meditațiile provin din dialogul preotului cu comunitatea, unde omilia se face și cu inima, nu doar cu mintea. Dacă acest dialog nu a avut loc, și deci a rămas un gol în lista predicilor, l-am lăsat așa, pentru că nu am avut de gând să completez lista cu o omilie gândită la birou. Pentru mine este ceva esențial să prezint Cuvântul Domnului în fața oamenilor. Fluxul de energie pozitivă care trece dintr-o parte într-alta, de la preot la comunitate și de la comunitate la preot, îl veți simți și în meditațiile din acest volum

Am fost ajutat de mai multe persoane de bunăvoință să transcriu omiliile din formatul audio în formatul scris. Prima variantă a predicilor este înregistrată video/audio și se găsește pe conturile mele de pe Facebook și de pe Youtube, precum și pe blogul meu personal: https://www.wilhelmdanca.ro

Am reformulat anumite fraze și propoziții din omiliile transcrise, fiindcă știma de la Fericitul Vladimir Ghika, care obișnuia să spună „ar fi o catastrofă să vorbești așa cum scrii și să scrii așa cum vorbești”. Cu toate acestea, recitind manuscrisul, am observat că influențele stilului vorbit au rămas în textele meditațiilor pe care le public acum. Le-am lăsat intacte, asumându-mi toate riscurile, deoarece vreau să se știe că ele provin dintr-o lume vie.

 Mulțumesc din inimă persoanelor care m-au ajutat să transcriu omiliile și să le corectez. În timpul colaborării noastre am avut impresia că ele cred mai mult decât cred eu în reușita acestui proiect. Îmi exprima și aici recunoștința pentru determinarea, dăruirea și discreția lor.

Mulțumesc mult doamnelor profesoare Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, care mi-au pus la dispoziție traducerea în limba română a Evangheliei după Matei.

Mulțumesc din suflet domnului Otniel Vereș, director al editurii Ratio et Revelatio din Oradea, care găzduiește în spiritul fraternității creștine proiectul editorial intitulat Mysterium Christi, ce a ajuns acum la volumul IV.

Pun în mâinile cititorilor Meditațiile la Evanghelia după Matei cu speranța că, prin cuvintele mele, Cuvântul lui Isus va ajunge la urechile lor și va pătrunde mai adânc în inimile lor.

Cer ajutor de la Sfântul Matei pentru toți cei ce vor deschide această carte ca să înțeleagă ceea ce citesc și să trăiască ceea ce au înțeles.

În sărbătoarea „Christos Rege”, 21 noiembrie 2021

Wilhelm Dancă