Wilhelm Dancă

Astăzi, 8 mai 2022, am meditat imaginea lui Isus Înviat, „Păstorul cel Bun” prezent între noi. Am amintit la început că în urmă cu 23 de ani Papa Ioan Paul al II-lea predica în catedrala „Sfântul Iosif” exact în această zi. Tema predicii era: „Să vindecăm rănile trecutului prin iubire!”. Papa a vorbit despre Isus Păstorul cel Bun într-un context eclezial de persecuție. Mai precis s-a referit la persecuția Bisericii Greco-Catolice și la păstorii buni pe care i-a avut Biserica Catolică din România în timpul prigoanei. Dar aici intră și păstorii romano-catolici.

În meditația duminicii am dezvoltat trei teme importante. Mai întâi a fi persecutat de alții pentru binele făcut sau adevărul mărturisit. Apoi a persecuta pe alții din invidie sau gelozie pentru că ne deranjează binele săvârșit de ei. Și, în fine, „a te persecuta” pe tine prin ignoranță, lene, nepăsare, uitare a Cuvântului Păstorului cel Bun. Remediile propuse la aceste trei posibile situații de viață spirituală țin cont de un element fundamental. Acesta se poate rezuma la faptul că Isus Păstorul cel Bun este o imagine nu funcțională, ci relațională.

Pentru a avea o relație personală cu Isus am subliniat trei lucruri. Primul, să creștem în iubirea-încredere în Isus. Al doilea, să-l urmăm chiar și atunci când urmarea presupune riscuri sau sacrificii. Al treilea, să ne rugăm, deoarece rugăciunea este dialog sau relație activă cu Păstorul cel Bun. Mai multe detalii în articolul posta mai jos.

Ce coincidență interesantă! În duminica a treia a timpului pascal am meditat a treia manifestare a lui Isus Înviat. Este vorba despre întâlnirea lui cu ucenicii, nu toți, doar șapte, care se petrece pe malul mării Tiberiadei. Vezi Evanghelia după Ioan 21, 1-19. De ce nu toți și doar șapte? Pentru că unii s-au descurajat? Alții poate au murit sau au căzut în depresie și au fugit?

Am pus accentul pe căderea lui Petru ca simbol al căderilor noastre. Dar m-am referit și la dezagregarea comunității ucenicilor de atunci și de azi. Neîndoielnic, fără Isus Înviat comunitatea se descompune, se pierde. „Focul cu jar” de pe malul mării Tiberiadei trimite la „focul cu jar” din noaptea trădării lui Petru. Isus înviat transformă trădarea lui Petru, pe care acesta și-o asumă, într-o ocazie de multiplicare a harului. Fiecare dintre noi are căderi, trădări, slăbiciuni, eșecuri, de la cele religioase, emoționale până la cele sociale, profesionale sau existențiale. Dacă este recunoscut ca atare și lăsat să intre, Isus înviat le poate transforma în fântâni de har.

Apoi am vorbit despre vindecarea traumei eșecului prin iubirea lui Isus. Am dezvoltat cele trei întrebări cu privire la iubirea lui Petru față de Isus. Am arătat că Domnul așteaptă de la noi un simplu „te iubesc”. Nu așteaptă să-l iubim așa cum iubește Dumnezeu, care și-a dat viața pentru noi. Așteaptă să-l iubim cu o iubire de prieteni. Asemenea lui Petru. Totuși acesta va ajunge mai târziu să-l iubească așa cum iubește Dumnezeu, fiindcă și va da viața pentru Isus.

Pentru a ajunge aici am spus că trebuie să ne schimbăm inima. Din ucenici cu inimă de piatră să devenim discipoli cu inimă de carne. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Duminica Divinei Milostiviri a fost instituită în anul 2000 de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Pornind de la Evanghelia duminicii – Ioan 20, 19-31 – am dezvoltat patru momente ale revelării divinei milostiviri. Premisa a fost tipologia cuvintelor din Sfânta Scriptură. Astfel aflăm că în Biblie avem cuvinte scrise, cuvinte mărturisite și cuvintele lui Isus însuși. În Evanghelia duminicii divinei milostiviri avem mai multe cuvinte rostite de Isus însuși. Merită de ținut minte! Printre acestea sunt și cuvintele „Pace vouă!”.

Am arătat că în Evanghelia Duminicii Divina Milostivire se revelează treptat.

Mai întâi avem salutul „Pace vouă!”. Pacea e darul principal al lui Isus înviat. Aici darul păcii e oferit de două ori. De aceea, se poate spune că această duminică e duminica păcii. M-am întrebat ce înseamnă pacea? Pace cu cine? Și cu Dumnezeu Tatăl, și cu noi înșine, și cu semenii?

Apoi, Isus înviat își arată urmele răstignirii. De ce? Pentru cine? Nu cumva din cauza păcatelor lumii pe care Isus le-a luat în serios? Noi luăm în serios păcatele?

După acest gest urmează suflarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor. Am făcut o legătură cu Geneză 2, 7, unde ni se spune că Dumnezeu a suflat în nările lui Adam suflarea de viață și, astfel, a devenit ființă vie.

În fine, am ajuns la puterea de a lega și de a dezlega acordată discipolilor. Este vorba despre iertarea păcatelor și începutul sacramentului spovezii, locul în care trăim pe viu milostivirea lui Dumnezeu.

Mi s-a părut important de remarcat că astăzi Isus înviat a apărut în mijlocul discipolilor. Dacă avem încredere în Isus, cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Paul al II-lea și Sfânta Faustina, atunci El este în mijlocul nostru. Sau, altfel spus, în mijlocul nostru este mereu acela în care avem încredere. De aceea, întreb: cine e astăzi în mijlocul nostru? Detalii în articolul postat mai jos.

Duminica Floriilor este un fel de placă turnantă între Postul Mare și Săptămâna Mare. Un timp sacru se sfârșește și un altul începe. De fapt, care este semnificația acestei Duminici? Pun această întrebare pentru că Duminica Floriilor este și Duminica Pătimirii Domnului.

În Duminica Floriilor din anul acesta am meditat Patima Domnului Nostru Isus Christos după evanghelistul Luca. Așadar, despre ce este vorba în Duminica de astăzi?

Am căutat o explicație legând Evanghelia intrării lui Isus în Ierusalim și Patima Domnului după Sfântul Evanghelist Luca. M-am oprit la dezlegarea măgărușului ce se face la cererea Domnului de către ucenici. Măgărușul nu se dezleagă singur. Nici măcar proprietarul lui de drept nu are de gând să-l dezlege. Interesant, nu? Să fie vorba despre dezlegarea noastră de păcate?

Apoi am arătat că Patima Domnului are loc într-o noapte. De la Noaptea lui Isus la noaptea sau nopțile pătimirilor noastre. Noaptea este grea pentru mulți dintre noi. Nu putem să ne mișcăm în voie. Domnul este lumina care luminează drumul spre acasă. Am examinat câteva personaje, printre care, Petru, Iuda, Pilat și Irod, Simon din Cirene, tâlharul căit, centurionul roman și Iosif din Arimateea. Drumurile vieții lor s-au intersectat cu drumul lui Isus. Oare și drumul nostru? Ce putem păstra din această frumoasă zi de sărbătoare, început de Săptămână Mare? Lacrimile de căință ale lui Petru? Privirea lui Isus?

Detalii în articolul postat mai jos.

Femeia adulteră din Evanghelia după Ioan (8, 1-11) prevestește condamnarea fără proces a lui Isus. Am arătat că, de fapt, aici este vorba despre condamnarea milostivirii.

Am subliniat trei aspecte. Primul, observația ironică și realistă că oamenii pe măsură ce îmbătrânesc riscă să devină mai rigizi sau mai intolereanți cu păcatele altora. Cu alte cuvinte nu pot să suporte relele din interiorul lor. Își pun mască și se comportă ipocrit cerând de la alții ceea ce ei înșiși nu respectă.

Al doilea, să păstrăm un echilibru just între Evanghelie și lege. Atunci când este vorba de păcatul sau greșeala cuiva ultimul cuvânt să fie cel al Evangheliei milostivirii. Sau, dacă vreți, ultimul cuvânt să-l aibă iertarea, căci doar ea poate să deschidă un orizont de înnoire.

Al treilea, iertarea este responsabilă. Suntem chemați să dăm mărturie în bucurie despre faptul că am fost iertați. De asemenea, să nu obosim să cerem iertare, căci Dumnezeu milostivire nu obosește să ne ierte.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.