Wilhelm Dancă

Astăzi catolicii sărbătoresc Rusaliile sau Coborârea Duhului Sfânt. Oare știm pe cine sărbătorim? Cine este Duhul Sfânt? Marele Necunoscut?

De curând un filosof francez, catolic practicant, mi-a pus aceeași întrebare. Am încercat să-i răspund pornind de la Evanghelia după Ioan 20, 19-23. Aceasta este Evanghelia Rusaliilor din 2023.

Astfel, o primă imagine despre Duhul Sfânt este acțiunea de suflare. Isus Înviat suflă asupra ucenicilor și spune: „Primiți pe Duhul Sfânt”. Dar această suflare/dar al Duhului este legată de iertarea păcatelor.

De aceea, o altă imagine este iertarea ca unul dintre chipurile iubirii. Deci, Duhul Sfânt este iubirea, mai exact iubirea dintre Tatăl și Fiul. În această privință nu trebuie multă imaginație. Se vede cu ochiul liber dacă există iubire între oameni, în familie etc. Dar la fel stau lucrurile și în privința iubirii lui Dumnezeu din viața oamenilor.

Apoi i-am descris interlocutorului meu, pe scurt, istoricul sărbătorii Rusaliilor. Am vorbit despre Rusaliile agricole de la strămoșii evreilor. De asemenea, despre Rusaliile de pe Sinai, când evreii au primit darul Legii. Iar la urmă despre Rusaliile de la Ierusalim, în Cenacol, când Isus înviat dăruiește Legea cea Nouă a Iubirii. Rusaliile creștine cuprind toate aceste trei momente istorice. Duhul Sfânt este Duh creator, Duh legiuitor și Duh dătător de viață.

Pentru a aprofunda lucrarea Duhului am meditat termenul „suflare”. El apare în suflarea lui Isus asupra ucenicilor în Cenacol. Dar evocă „suflarea” lui Dumnezeu când l-a creat pe Adam. Înțelegem că sunt două lucrări, facerea omului și refacerea lui prin Christos.

Dar cum să trăim o legătură vie Duhul Sfânt? Am răspuns dezvoltând tema „ebrietății” din prima predică a Sfântului Petru. Vezi Faptele Apostolilor 2,15. Am subliniat necesitatea de a trăi ‘beția sobră” a Duhului Sfânt. În felul acesta putem deveni misionari, adică vestitori ai lui Christos înviat în lume.

Dorind să subliniez mesajul sărbătorii am descris un film, intitulat „Transmigrația sufletelor”. Aici este vorba de doi diavoli care nu au succes. Unul își vinde sufletul și devine un om cu mulți bani și o carieră extraordinară. Dar cei din jurul său simțeau că în spatele succesului viața lui era goală.

Deci, să nu ne vindem sufletul! Mai mult decât atât, să trăim „beția sobră” a Duhului Sfânt pentru a fi rodnici și pentru noi, și pentru alții.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

În Ziua Mondială a Comunicațiilor sociale am meditat la chemarea creștinului de a fi comunicator. M-am oprit la textul din prima scrisoare a Sfântului Petru (4, 13-16).

În prima parte am făcut o deosebire între celebritatea, slava sau mărirea umană și gloria sau slava divină. În termeni biblici gloria este valoarea reală a unei persoane în existența sa. Această valoare iradiază în jur lumină, strălucire.

În partea a doua am arătat că toți creștinii sunt chemați să comunice altora slava lui Dumnezeu. Această comunicare nu se face atât prin cuvinte, cât mai ales prin coerența dintre mesajul transmis și viață.

În zilele noastre există o problemă în comunicațiile sociale, și anume sunt multe mijloace de comunicare și puțini comunicatori credibili. Oare de ce? Un posibil răspuns ni-l dă Sfântul Petru. El spune că, dacă un creștin suferă pentru că este „creștin”, atunci este fericit sau strălucește. Totodată el atrage atenția că lucrurile nu stau la fel dacă cineva este ucigaș, hoț, răufăcător sau delator. Să recunoaștem că există comunicatori astăzi care îi „ucid” pe cei din jurul lor. Cum? Nu atât fizic, cât mai ales prin cuvinte „cumpărate” sau „vândute” pentru a distruge destine și vieți.

Să nu disperăm, dacă vom suferi din cauza acestora pentru numele lui Christos, vom fi îmbrăcați în glorie cerească. Și acest lucru contează cel mai mult.

Dacă doriți să aflați alte lucruri din meditație, deschideți linkul de mai jos.

Ieri, 18 mai 2023, am sărbătorit „Înălțarea Domnului”. A fost și ziua mea de naștere. De aceea, florile primite le-am oferit Domnului care se înalță la cer.

În cadrul omiliei liturghiei de la 12.15 am meditat trei lucruri importante.

Primul, Domnul Înviat i-a instruit pe apostoli până în ziua Înălțării Sale la cer. Astfel, pornind de la Fapte 1, 1-11, am desprins că ultima învățătură a Domnului a fost despre primirea darului Duhului Sfânt. De asemenea, Domnul Isus s-a referit și la trimiterea în misiune a apostolilor, care devine trăsătură fundamentală a Bisericii. Pe scurt, vestirea Cuvântului este eficace dacă vestitorul este plin de Duhul Sfânt. Și, misiunea Bisericii de a vesti Cuvântul durează până la a doua venire a lui Isus.

Al doilea, Domnul Înviat s-a urcat la cer și s-a așezat la dreapta Tatălui. Urcarea la cer a Fiului Omului înseamnă că, mai întâi, a coborât pe pământ, și, apoi, că va reveni din cer. Cerul nu este o stare sau un mod de a fi ci un loc.

Al treilea, avem nevoie să simțim cerul ca loc. Da, ca locuință în care să trăim pentru totdeauna cu persoanele Sfintei Treimi. Aici este vorba despre o promisiune divină. Domnul Înviat ne-a asigurat că urcă la Tatăl ca să ne pregătească un loc.

În concluzie, l-am invocat pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, care s-a născut într-o zi de 18 mai (1920), să mijloaceasă pentru noi toți „simțul” cerului.

Nu uitați să vă rugați și pentru mine!

Detalii găsiți mai jos.

De ce și cum să ne împrietenim cu Isus? Poate fi prietenia cu Domnul o relație reală? Sau prietenia e doar spirituală? La ce ajută această prietenie divino-umană? Am propus câteva răspunsuri pornind de la Evanghelia după Ioan 14, 15-21.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.

Astăzi am sărbătorit Floriile. Am meditat în cadrul omiliei întrebarea din Evanghelia duminicii: „Cine este acesta?” (Matei 21, 10). Așa se întrebau iudeii când Isus intra în Ierusalim pentru ultima săptămână din viața sa pământească. Unii dintre cei prezenți au răspuns zicând că este: „Isus, profetul, din Nazaretul Galileii” (Matei 21, 11). Mulțimea L-a salutat cu titlul: „Fiul lui David” (Matei 21, 9). În timpul procesului, Pilat declară indirect că este „Isus Christos”. De asemenea, mai marii preoților spun că și-ar fi arogat titlul de „Fiul lui Dumnezeu”. Pe cruce s-a scris că este „Regele iudeilor”.

Sfântul evanghelist Matei spune că El este Regele Christos, Răstignit, care a suferit toate dramele existenței omenești. De ce? Pentru mântuirea noastră și ca noi să nu mai fim singuri atunci când suferim. Am dezvoltat trei drame cu care ne confruntăm în viață.

Prima a fost despre trădare, despre trădăți și trădători. Trădarea poate să se ivească la nivelul relațiilor interpersonale, de orice fel, dar și instituțional. Suntem vânduți și trădați de alții. Să nu disperăm, Isus este cu noi.

A doua a fost despre promisiunile neîndeplinite. M-am referit la promisiunile de la Botez, precum și la cele din căsătorie. Modelul făgăduințelor neonorate este Sfântul Petru. Această situație se verifică la nivelul relațional, și individual, și social. Astfel nu se respectă contractele, angajamentele, promisiunile. Într-un fel omul ajunge să fie trădat sau amăgit.

A treia a fost despre oboseala în relațiile unii cu alții și cu Dumnezeu. Prea multe bunuri pot duce la oboseală într-o relație, mai ales dacă sunt bunuri materiale. Inima se golește de iubire, de încredere în celălalt, în Dumnezeu. Am considerat aceste trei momente ca trei stațiunii pe drumul crucii din viața noastră. Să le transformăm în stațiuni ale mântuirii. Cum? Ieșind în întâmpinarea lui Christos și așternând în fața lui inimile noastre.

Vă doresc ca în Săptămâna Mare care urmează să nu vă simțiți trădați, amăgiți sau obosiți. Nu vă fie teamă! Isus Christos Răstignit cunoaște toate dramele vieții. El este cu noi!

Detalii în articolul postat mai jos.