Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Epifaniei am meditat vizita și adorația Magilor. Este vorba despre episodul din Evanghelia după Matei 2, 1-12. Am subliniat că Magii îl „căutau” pe Dumnezeu. Sau pe Pruncul divin. De aceea, am vorbit despre două feluri de căutare.

Prima este căutarea exterioară, în sensul că implică relații cu lumea din exterior. De pildă, faptul că suntem „departe” de Dumnezeu. Sau, atunci când îl căutăm și întrebăm unde e suntem ridiculizați. De asemenea, unii nu ies din ei înșiși, cum au făcut regele Irod, cărturarii și preoții de la Ierusalim.

A doua este căutarea interioară, care se poate numi adorația. Este drumul cel mai greu. Pelerinajul către interiorul nostru este anevoios. Totuși, este indispensabil pentru întâlnirea cu Pruncul divin.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În prima zi a anului 2023 am meditat titlul Mariei de „Născătoare de Dumnezeu”. Sau „Theotokos”, cum se spune în limba greacă. Titlul i-a fost recunoscut la Conciliul de la Efes din 431. Baza scripturistică este Evanghelia copilăriei lui Isus: Matei 1-2 și Luca 1-2. Pornind de aici tradiția Bisericii a afirmat că „per Mariam ad Iesum”. Adică, „prin Maria (ajungem) la Isus”.

Am subliniat trei aspecte ale relației dintre mamă și fiu. Ele se confirmă în viața Mariei. Însă ele ar trebui să existe în viața fiecărui creștin. Trebuie reținut că despărțirea de mamă începe prin tăierea cordonului ombilical. Astfel mama se desparte de fiu și, rămânând singur, fiul se maturizează. Desigur, aici este vorba despre o libertate responsabilă. Sau, despre o libertate centrată pe alegerea binelui. Modul în care cineva se raportează la mamă marchează relațiile cu ceilalți. Dacă fiul este „mămos” sau mama este posesivă, relația mamă-fiu e bolnavă.

Maternitatea responsabilă comportă mai multe trepte.

Prima este uimirea. Mama se minunează de copilul pe care îl naște. E trup din trupul ei, dar e altcineva. Sfânta Fecioară Maria s-a minunat de Isus, la fel și păstorii. Vezi Evanghelia sărbătorii: Luca 2, 16-21).

A doua e sentimentul divin al lucrării lui Dumnezeu care dă viață. Este o lucrare gratuită, fără nicio condiție. Este rodul iubirii gratuite a lui Dumnezeu. Acest aspect se vede în faptul că numele „Isus” este revelat de înger. Nu este alegerea Mariei sau a lui Iosif.

A treia e interiorizarea evenimentelor legate de nașterea unui fiu. Sau, cazul Mariei, asumarea privirii de ansamblu asupra Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Astfel Maria îl vede pe Acela care vede totul. A-L vedea pe Acela care vede este suprema fericire. Această afirmație îi aparține sfântului Augustin. În timpul Crăciunului să mergem la „Betleem” să-L vedem pe Acela care vede.

Am terminat cu un gând dintr-o omilie a papei Benedict al XVI-lea. În Anul pe care îl începem Biserica să țină obrazul lipit de obrazul Pruncului Isus. Această imagine apare în iconografia orientală.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea „Sfântul Ștefan, protomartir” am aprofundat trei idei/invitații. Dar, înainte de a trece la descrierea lor, am prezentat pe scurt viața Sfântului Ștefan. S-a născut în anul 5, d.Ch. A murit în anul 34/36, deci foarte tânăr, în jurul vârstei de 30 de ani. Cauza morții lui e faptul că și-a asumat două trăsături ale urmării lui Isus. Este vorba despre coerență și foame după concret. Am meditat două capitole din Faptele Apostolilor, capitolul 6 și 7. Ștefan a încercat să fie cât mai asemănător cu Isus. Din multe puncte de vedere. De pildă, cel al slujirii, mărturiei, curăției, înțelepciunii, curajului și al iubirii dușmanilor. Lucrul acesta l-a costat viața. Se întâmplă să întâlnim cazuri similare și în zilele noastre. De altfel istoria Bisericii e plină de discipoli care au plătit cu viața urmarea lui Christos.

Prima idee/invitație e să fim atenți la „relația cu cei de lângă noi”. Cele mai multe certuri și neînțelegeri apar între oamenii apropiați, nu între cei îndepărtați. Așa s-au petrecut lucrurile în „sinagoga liberților”.

A doua idee/invitație e de a-l urma pe Sfântul Ștefan. Cum? Să unim faptele de caritate cu vestirea Evangheliei. Din păcate se constată astăzi o ruptură între aceste două trăsături ale vieții creștine.

În fine, ultima idee/invitație e de a îmbrăca cu iubire „martiriul alb”. Am spus că există o diferență între martiriul roșu și cel alb. Primul este stropit cu sânge. Al doilea este constituit din sacrificii nesângeroase, dar zilnice. Din acest punct de vedere sunt foarte mulți martiri în viața noastră. Poate chiar noi avem o viață de martiriu alb. Dacă este așa, să-l îmbrăcăm cu iubire, asemenea Sfântului Ștefan.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Crăciunul este sărbătoarea fundamentală a creștinilor. În această zi se celebrează Nașterea Domnului. El este fiul Mariei și Fiul lui Dumnezeu născut la Betleem.

Putem să ne raportăm teoretic sau abstract la acest adevăr de credință. Sfântul Francisc de Assisi a sugerat că este nevoie și de o raportare concretă. De aceea, a propus reprezentare pe viu a Nașterii Domnului. S-a întâmplat lucrul acesta pentru prima dată la Greccio, în Italia, în 1223.

Văzul este un simț important în celebările de Crăciun. Cu ajutorul lui vedem că Pruncul Isus s-a născut în sărăcie. Mai mult, s-a născut sub chipul unui Prunc care poate fi sufocat. Din păcate, unii îl sufocă prin consumerism, indiferență, grijă exagerată față de cele exterioare.

Dar și auzul este convocat să participe la sărbătoarea Nașterii Domnului. Evanghelia sărbătorii din timpul nopții e luată din Evanghelistul Luca (2, 1-14). Avem aici multe referințe istorice. Văzul poate verifica aceste informații. Isus s-a născut în timpul unui recensământ organizat de guvernatorul Siriei, Quirinius. Evanghelia sărbătorii din timpul zilei este luată din Evanghelistul Ioan (1, 1-18). Rezumând-o, putem spune că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu. El poate fi auzit cu urechea. Deci, prin auz aflăm că Întruparea este un eveniment care erupe în istorie. La fel este și Învierea Domnului.

Cu ajutorul acestor două simțuri – văzul și auzul – am meditat locurile în care „copilul Isus” poate fi sufocat astăzi.

Astfel am vorbit despre copiii victime ale conflictului ruso-ucrainean. Aici pacea este disprețuită. Pruncul Isus este „sufocat”. Pacea poate fi redobândită prin adoptarea copilăriei spirituale. Aceasta este spiritualitatea Crăciunului.

Un alt loc este educația precară sau superficială. Aici copiii sunt victime ale indiferenței și superficialității păstorilor (educatori, profesori, preoți) nevrednici. Sau sunt victime ale lipsei de maturitate a educatorilor.

În fine, alt loc este biserica domestică, unde Pruncul Isus nu este ajutat să crească. Sau nu este acceptat, nu este lăsat să se nască.

Am terminat cu un gând formulat de Hannah Arendt. Vorbind despre creștinism, gânditoarea evreică spune că „este încă ceva”. Sau mai are un ceva de spus. De ce? Pentru că are la bază vestea extraordinară că un prunc ni s-a născut. Iar un copil nou născut întotdeauna și oriunde schimbă lucrurile în jurul său. Începând cu viața părinților. Pruncul nou născut la Betleem să schimbe și viața noastră! Crăciun plin de lumină, bucurie și binecuvântări cerești!

Detalii găsiți mai jos.

Sfântul Iosif este un model de pregătire pentru Nașterea Domnului. Despre el a fost vorba în Evanghelia duminicii. De fapt am aprofundat relația lui cu Isus potrivit lui Matei 1,18-24. În clipul video de mai jos am confundat partea a doua a primului capitol cu capitolul al doilea din Evanghelia după Matei. Vă rog să mă iertați. Se mai întâmplă. Cauzele sunt multe.

Pe scurt, în această meditație am dezvoltat trei puncte. Mai întâi am vorbit despre Iosif ca om al viselor. Visul fiind interpretat aici ca loc în care omul primește o revelație divină. În timpul visului Iosif a devenit un „ascultător al credinței”. Apoi am dezvoltat faptul că Iosif a luat-o la sine pe Maria și a avut grijă de Pruncul Isus. Așadar, al doilea aspect a fost despre Iosif omul care poartă de grijă. Iosif omul care slujește și iubește familia. Astfel își exercită paternitatea. În fine, ultimul punct a fost despre Iosif omul tăcerii sau al interiorizării. Am subliniat importanța tăcerii în contextul zilelor zgomotoase de dinaintea Crăciunului.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.