Wilhelm Dancă

Într-o duminică fierbinte, 16 iulie 2023, am meditat parabola semănătorului din Matei 13, 1-23. Am arătat că atenția recentă din Biserica noastră față de vestirea Cuvântului lui Dumnezeu e un semn bun. De ce? Fiindcă a fost preocuparea principală în viața publică a Domnului Christos. De asemenea, a reprezentat activitatea dominantă a păstorilor Bisericii din antichitate și până în zilele noastre.

Am actualizat mesajul parabolei din perspectiva răspunsului omului, mai întâi, apoi din aceea a iubirii lui Dumnezeu care seamănă.

La nivelul omului am identificat patru atitudini, ca în parabolă. Le-am tradus în termenii de astăzi.

Astfel, „la marginea drumului” este omul cu inimă de asfalt. Nu rodește nimic. Nu se interesează de Dumnezeu și de valorile religioase, creștine. El întruchipează categoaria vastă a oamenilor indiferenți la valorile creștine din zilele noastre. Cum răspundem la această stare de lucruri? Printr-o grijă sporită față de calitatea vestirii Cuvântului.

„Terenul pietros” este viața omului creștin, botezat, dar individualist. Acesta consideră că totul se rezumă la formalismul ritualurilor din liturgia Bisericii. Pentru el credința are valoare în sens cultural, folcloric sau tradițional. Nu este împotriva Bisericii. Dar nu consideră că în viața de zi cu zi trebuie să se țină cont de credință.

„Terenul cu spini” este inima creștinilor care cunosc ce învață Biserica, dar au o mentalitate consumeristă. Aceștia își aduc copii la cateheză, la prima împărtașanie, la mir. Însă nu se implică în viața comunității creștine. Se folosesc de Biserică. Consideră că Biserica este un fel de „restaurant” care oferă produse spirituale „a la carte”.

„Terenul bun” este viața acelor creștini care aduc roade. Cei din grupa 30% roade își fac datoria bine, dar nu au inițiative. Cei din grupa 60% roade trăiesc darul credinței cu bucurie, entuziasm, pasiune. Procentul de 100% roade este ca un fel de ideal pentru toți. Se poate ajunge și aci, dar destul de rar și în anumite condiții.

Astfel ajungem să citim parabola în perspectiva lui Dumnezeu. El aruncă sămânța peste tot, deși știe care e diferența dintre marginea drumului, terenul pietros, cu spini și terenul bun. Dumnezeu ca semănător dă dovadă de o iubire fără margini. Dumnezeu iubește fără calcule, riscă totul, se comporomite de dragul a ceea ce iubește. Adoptând iubirea risipitoare a lui Dumnezeu în relația cu El și cu semenii „riscăm” să ne apropiem de 100% roade din parabolă.

Să nu ne fie teamă să vestim Cuvântul cu iubirea lui Dumnezeu! De ce? Pentru că, la acest nivel de viață spirituală, vom primi ceea ce vom dărui.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Școlile obișnuite au intrat de curând în vacanță. Pentru mulți a început și perioada concediilor. Nu putem spune același lucru despre cei care sunt la „Școala lui Isus”. De ce? Pentru că sufletul nu are niciodată vacanță.

Astăzi, împreună cu credincioșii de la catedrala „Sf. Iosif” am meditat învățătura din Matei 11, 25-30. Am considerat acesta pasaj ca un fel de „curs” ținut de Învățătorul Isus.

După părerea mea, cursul a avut trei puncte.

Primul, Dumnezeu Tatăl se revelează celor „mici”. Am explicat ce înseamnă „mici” în context biblic. Alte expresii biblice similare sunt: „sărac în duh”, „cei bolnavi” sau „săracii” și „marginalizații” lumii. Totuși, nu se confudă sărăcia sociologică cu sărăcia în duh. Disponibilitatea sau dorința de Dumnezeu face diferența.

Al doilea, Isus Christos este unicul mijlocitor al revelației Tatăului. Afirmația sună cam tare în contextul lumii globalizate religios. Totuși, acesta este specificul creștinismului. Astfel, cu ajutorul lui Isus intrăm în misterul Sfintei Treimi. Aflăm de la El că Dumnezeue este iubire, relație. Creștinul participă la viața Sfintei Treimi și devine relație de iubire în lume. Această relație nu este mereu luminoasă sau pacificatoare. De aceea, în concret, și de cele mai multe ori, iubirea de aproapele înseamnă „suportarea” lui.

Al treilea, Isus îi invită la sine pe cei ostențiți și împovărați. Are un plan cu ei sau un scop precis. Este vorba de a-i ajuta să învețe de la El să aibă inima blândă și smerită. Cum se poate ajunge aici? Prin alăturarea omului obosit la lucrarea lui Isus care poartă jugul și povara tuturor. Jugul este legea cea nouă a iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Povara este crucea.

În concluzie am spus că omul este ca un înger cu o singură aripă. L-am citat pe Don Tonino Bello, un episcop italian în faimă de sfințenie. Ca să poată zbura trebuie să îmbrățișeze un alt om sau un alt înger. Astfel, la școala lui Isus omul poate crește sau poate zbura dacă este în relație cu semenul său. Și dacă îl „suportă” pe semennul său, atunci acesta îi devine frate. De ce? Pentru că are inima blândă și smerită.

Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima Ta!

Detalii în articolul postat mai jos.

Astăzi absolvenții Facultății de Teologie Romano-Catolică de la Universitatea din București au finalizat studiile. Am celebrat împreună o Sfântă Liturghie de mulțumire în catedrala „Sfântul Iosif” din București.

Am meditat Evanghelia după Matei 10, 26-33. Aici este vorba despre pregătirea ucenicilor în vederea trimiterii lor în misiune. Domnul Isus le spune acestora să nu se teamă de cei care pot ucide trupul. Totodată, le atrage atenția să se teamă de acela care poate ucide și trupul, și sufletul.

Am considerat că și absolvenții sunt trimiși în misiune. Scopul misiunii lor este să facă lumea mai bună. Pentru a reuși, le-am pus în mâini două adevăruri de credință care izvorăsc din frica de Domnul.

Tema fricii a fost dominantă în Evanghelia de mai sus. Frica este un indiciu al faptului că suntem făpturi contingente, dependente unele de altele. Gândul că această dependență existențială poate fi întreruptă naște tulburare în sufletul oricărui om. În Sfânta Scriptură se vorbește deseori despre frica de Domnul ca început al înțelepciunii. De asemenea, sunt cunoscute cuvintele lui Isus înviat: „Nu vă temeți!”.

M-am oprit la frica de Domnul și am aprofundat două adevăruri despre Dumnezeu.

Primul, Domnul este Dumnezeu atotputernic, transcendent, care ține totul în existență. În acest caz, frica de Domnul înseamnă: El este Dumnezeu, eu nu sunt Dumnezeu. Acest adevăr de credință este fundamental. Nu există viață creștină fără acest adevăr. L-am pus într-o mână a absolvenților. În cealaltă mână, le-am pus un alt adevăr.

Este vorba despre cel de-al doilea adevăr, și anume Domnul este Tată. Frica de Domnul este o formă de iubire față de Dumnezeu ca Tată. Pe acest adevăr de credință se întemeiază libertatea creștinului. De asemenea, în acest adevăr se înrădăcinează încrederea reciprocă dintre oameni și curajul mărturisirii.

În concluzie, l-am dat ca exemplu pe Sfântul Wilhelm, abate, patronul meu spiritual. El este reprezentat cu un lup la picioarele sale. Astfel a fost tradusă lucrarea lui de civilizare a lumii. Sfântul Wilhelm a îmblânzit „lupii” din vremea lui.

Astăzi, absolvenții au fost trimiși în lume purtând în mâini două adevăruri. Primul, Dumnezeu ține totul în existență. Viața noastră depinde de El. Al doilea, Dumnezeu este Tată. Având o iubire sinceră față de Domnul suntem liberi, încrezători și curajoși în lucrarea de îmbunătățire a lumii.

Îi invităm pe cei care doresc să participe la această frumoasă lucrare să se înscrie la Facultatea noastră. Să nu lăsăm ca numărul lupilor neîmblânziți să fie mai mare decât acela al îmblânzitorilor!

Sfinte Wilhelm, roagă-te pentru noi!

În sărbătoarea „Trupul Domnului” am meditat asupra rostului acestei solemnități. Am subliniat faptul că Domnul Isus ESTE prezent în mod real în Sfânta Euharistie. Bine, și ce decurge de aici?

Mai întâi, că participarea noastră la Euharistie trebuie să fie reală, nu virtuală. De aceea, am vorbit despre necesitatea de a participa fizic la Sfânta Liturghie. De asemenea, de a face o vizită cu prezență fizică la Sfântul Sacrament, ori de câte ori avem ocazia. Și, nu în ultimul rând, când intrăm și când ieșim din biserică, să nu uităm să îngenunchem: fizic, nu spiritual. Excepție fac cei ce nu știu sau nu pot din cauza sănătății.

Apoi, că trebuie să avem respect față de prezența reală a lui Isus în aproapele care participă la Euharistie. Cine nu îngenunchează în fața lui Isus din tabernacol nu poate sta în picioare în fața semenilor săi. Astăzi, se întâmplă ca lucrurile să fie pe dos. Omul îngenunchează în fața reprezentanților puterii laice și calcă în picioare trupul lui Christos din sufletul aproapelui.

În fine, fiecare creștin este creștin dacă se împărtășește cu trupul și sângele Domnului. De aceea, se poate spune că prin împărtășire, creștinul devine ceea ce consumă. În concluzie am adresat un îndemn: să încercăm să devenim un fel de raze ale Ostensoriului cu Sfânta Euharistie. Cum? Răspândind în lume lucrarea reală a iubirii lui Christos pentru toți oamenii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În duminica Sfintei Treimi, prima duminică după Rusalii, am meditat la Dumnezeu – Iubire. Potrivit Sfântului Ioan Evanghelistul, 3:16-18, Dumnezeu a iubit lumea ca nimeni altcineva. El este Iubirea infinită, de aceea l-a trimis pe Fiul său ca să ne mântuiască. Am subliniat trei comportamente ale ucenicului prin care exprimă iubirea lui Dumnezeu, Unul și Întreit.

Mai întâi a fost vorba despre rugăciune. În timpul dialogului cu Sfânta Treime discipolul este absorbit de Dumnezeu Iubire. Astfel participă la comuniunea de viață din Sfânta Treime.

Apoi am vorbit despre senzația de zbor care izvorăște din iubirea trăită. Mulți dintre noi nu trăisc iubirea, doar vorbesc despre ea, o promovează, poate, și cam atât. Senzația de libertate sau de zbor are o legătură strânsă cu Iubirea. Aici este vorba despre intuiția Iubirii și participarea la Iubirea lui Dumnezeu. Putem spune că în cazul de față se verifică proverbul „cine le paște le cunoaște”.

În fine am atins problema că participarea la Iubirea lui Dumnezeu se traduce printr-un mod de a fi lipsit de judecată față de aproapele. Tema pentru acasă e să ne rugăm cu atenție rugăciunea „Slavă Tatălui”. Mai precis, să ne gândim cu atenție la Dumnezeu Tatăl, la Dumnezeu Fiul și la Dumnezeu Duhul Sfânt.

Pentru mai multe detalii, deschideți articolul postat mai jos.