«Prima regulă: catolicii au datoria de a da o mărturie vizibilă a conformității Bisericii lor față de cuvintele lui Cristos. Conciliul tinde spre lucrul acesta: să refacă imaginea Bisericii catolice potrivit tuturor exigențelor principiului său vital, astfel încât să poată fi recunoscută de frații separați în virtutea credinței pe care încă o mai păstrează: „Când vom fi realizat această datorie imensă, eliminând ceea ce din punct de vedere uman putea să fie un obstacol pe un drum mai rapid, noi vom prezenta Biserica în toată splendoarea...

„Problema de a găsi modele de unitate este mare și grea. Mai întâi, trebuie să ne punem întrebarea: ce este posibil? Ce avem voie să sperăm, ce nu putem spera? Iar în al doilea rând: ce este într-adevăr bine? Nu îndrăznesc să sper într-o unitate absolută a creștinătății în cadrul istoriei. Vedem doar cum, în paralel cu eforturile de unire, care se derulează astăzi, se petrec încontinuu alte fragmentări. Nu numai că se formează tot timpul secte noi, dintre care și secte sincretiste cu mari contribuții păgâne, necreștine, dar chiar în...

Nefiind zei – și în mod deosebit nefiind noi  Dumnezeul lui Lev Šestov, care era în stare să acționeze asupra trecutului făcând în așa fel ca omenirea să nu se fi pătat de dezonoare și consiliul bătrânilor din Atena să nu fi oferit niciodată lui Socrate cupa cu cucută – nici tu, nici eu nu putem să anulăm trecutul nostru al fiecăruia. Așa după cum tu însuți admiți, pentru tine până astăzi totul este legat de credință și de ateism, iar pentru mine totul se învârte în jurul naturii umane și al pericolului de a idolatriza omul. Amândoi...

Dragi prieteni, „Nu putem sta liniștiți la locurile noastre!” Lucrul acesta li s-a întâmplat multora și de multe ori. Mi s-a întâmplat și mie. Iată, acum, când toată lumea se pregătește să termine anul 2016, cu bune și cu rele, mânat de speranța în mai bine, m-am hotărât să deschid în mod oficial pagina mea de internet: www.wilhelmdanca.ro Scopul principal al site-ului este dialogul cu oamenii, fără nici un fel de discriminare. Înainte de toate sper ca studenții și tinerii cercetători să găsească pe acest site materiale necesare pregătirii...

Într-un interviu acordat lui I. Valerian (Valeriu Ionescu) și publicat în revista „Viața literară” din mai 1926, Vasile Voiculescu vorbește despre raportul dintre poezie și viață și, printre altele, spune: „Cine s-a născut și-a crescut la țară a prins de mic în urechi melodia duioasă a colindelor”[1]. Într-adevăr, Vasile Voiculescu s-a născut (13/27 noiembrie 1884) și a trăit câțiva ani la țară, ani pe care îi evocă în Confesiuni: Sunt născut la țară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc din viața mea. Părinții mei, oameni...