Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
În fața Crucii îngenunchind descoperim cine este Isus

În ultima săptămână din viața lui Isus unii dintre grecii veniți la Ierusalim pentru Paști au voit să-l vadă pe Isus (In 12, 20-33). În acest context sensul verbului „a vedea” este acela de „a cunoaște”. Isus și-a dezvăluit identitatea nu doar în fața grecilor curioși, ci în fața lumii întregi pe Cruce. Acela a fost „ceasul” glorificării Domnului și cel al detronizării Satanei. Totodată acela a fost și „ceasul” crizei lui Isus ca om pentru că pătimirea și moartea pe Cruce erau iminente.

Cum pot ucenicii lui Isus astăzi să-l arate lumii celor care doresc să-l vadă? Pornind de la rugăciunea zilei, un fel de epigraf al liturgiei duminicii, am invitat pe cei prezenți la convertirea privirii. Această convertire are loc privind la Fiul lui Dumnezeu „care din iubire și-a dat viața pentru mântuirea lumii”. În următoarele două săptămâni Fiul lui Dumnezeu vorbește de pe Cruce. Cuvântul său nu poate fi înțeles fără dragostea care l-a făcut să-și dea viața pentru lume. „Discursul” cel mai convingător în fața Crucii lui Isus și a crucilor oamenilor este gestul de îngenunchiere.

Prin urmare cine dorește să-l cunoască sau să-l vadă pe Isus să îngenuncheze în fața Crucii. Mai multe detalii în omilia înregistrată video prin bunăvoința pr. Cătălin Mititelu căruia îi mulțumesc din inimă.

  • 21 martie 2021
Sfântul Iosif al tăcerii, al binelui în ascuns și al visurilor

În sărbătoarea „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale” am celebrat Sfânta Liturghie la Sinaia. Nu mă așteptam să vină multă lume pentru că ningea bogat și frumos. Și, totuși, a venit mai mult decât mă așteptam. Semn că Sfântul Iosif este prețuit de credincioșii catolici.

Am atins trei aspecte la omilie. Primul: Sfântul Iosif a fost un tată tăcut, cu vorbe puține sau deloc și cu mult discernământ. A dat dovadă de determinare în momentele critice ale vieții Familiei ce i-a fost încredințată.

Al doilea: Sfântul Iosif nu a fost un protagonist vizibil al evenimentelor mântuirii, ci un personaj secundar. A jucat un rol în spatele scenei, putem spune, dar binele făcut pentru Familia lui și pentru lumea întreagă este imens. Și-a asumat rolul de tată social și tată spiritual fără să fi fost tată biologic. Astăzi se întâmplă contrarul. Sunt tați care rămân doar la nivel biologic tată, uneori împotriva voinței lor, nu și la nivel social și la nivel spiritual. De aceea, Sfântul Iosif ne aduce aminte că tatăl trebuie să fie tată deplin, la toate cele trei niveluri, mama la fel, precum și copilul.

Al treilea: Sfântul Iosif a fost un tată care visa soluționarea problemelor imposibile. Este cinstit astăzi ca Sfânt al problemelor fără soluție. În Biserica Catolică se vorbește deseori despre Sfântul Iosif. Dar este admirat destul de puțin pentru calitățile lui umane și spirituale. Sunt convins că, în afara zilelor de sărbătoare dedicate lui – 19 martie și 1 mai -, credincioșii îl cam uită pe Sfântul Iosif. Să ne rugăm să mijlocească la Fiul al cărui tată purtător de grijă a fost harul unei determinări mai mari pentru ca tații din zilele noastre să fie tați, mamele să fie mame iar copiii să fie copii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 19 martie 2021
Asumarea Crucii din iubire sursă de energie spirituală

Astăzi am încercat să înregistrez predica în format audio ca de obicei cu telefonul. Însă telefonul nu funcționa. Nu se mai deschidea. Se blocase. Am încercat de două ori făcând două pauze prelungite înainte și după Evanghelie. M-am resemnat și am continuat predica fără să o înregistrez. Voia Domnului să fie chiar și atunci când se manifestă într-o formă ciudată! Asta e! Nu am putut să-mi maschez emoțiile sau tulburarea. Mă gândeam: oare de ce toate acestea? E timpul să nu mai înregistrez predica? După ce am terminat Sfânta Liturghie le-am spus credincioșilor ce s-a întâmplat. Oarecum deznădăjduit am trecut la semnarea dedicațiilor pe cartea „Meditații despre Postul Mare”. Am recomandat cartea și credincioșilor greco-catolici și ortodocși care încep mâine Postul Mare.

După ce am terminat cu autografele am deschis telefonul și am văzut un mesaj de la un înger păzitor. Acesta a înregistrat predica în format video. Îi mulțumesc din toată inima. Ce surpriză! Oare acesta să fie mesajul cu telefonul non funcțional? Poate. Voi medita această întâmplare.

Omilia s-a concentrat pe versetul „așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să aibă prin El viața veșnică” (In 3, 14-15). Am meditat simbolul Crucii ca expresie a iubirii imense a lui Dumnezeu față de noi. Am analizat trei atitudini: fuga, compătirea umană și compătimirea împreună cu Christos sau acceptarea Crucii. Am încheiat cu motto-ul domniei împăratului Constantin cel Mare: „in hoc signo vinces!” – Sub acest semn vei învinge! Salvarea sau mânturiea omului vine prin purtarea Crucii din iubire. Detalii în articolul postat mai jos.

  • 14 martie 2021
Convertiți-vă, credeți în Evanghelie și în Dumnezeu

Acest îndemn de la începutul Postului Mare ar trebui repetat în fiecare zi până la Paște. Credința și iubirea lui Dumnezeu sunt necesare pentru a înțelege sensul adânc al răstignirii, morții și învierii. Astăzi în Evanghelie (In 2, 13-25) au fost vizate câteva forme de credință care nu țin cont de iubirea lui Dumnezeu. De aceea trebuie îmbunătățite.

Prima formă este credința tradiționalistă, devoționalistă, ritualistă. Credinciosul nu-l vede pe Dumnezeu dincolo de practici și tradiții religioase.

A doua formă este credința bazată pe semne și minuni. Iudeii din vremea lui Isus cereau semne. Răspunsul este că singurul semn adevărat este trupul înviat al Domnului.

A treia formă este credința bazată pe emoții și sentimente. Prin firea lor acestea nu durează, la fel și credința bazată pe asemenea trăire psihologice.

A patra formă este credința „grecilor”, filosofilor, înțelepților care nuanțeză valorile și principiile creștine până nu mai rămâne nimic din Cruce. Aceștia doresc o credință fără jertfă, fără Cruce.

Sărbătoarea Paștelui se apropie și nu poate fi celebrată cum se cuvine fără credința în Dumnezeu prezent în Isus răstignit, mort și înviat. Să dărâmăm idolii care se interpun între noi și Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu trebuie să fie prioritară în raport cu toate cele forme de iubire. Detalii în articolul postat mai jos.

  • 7 martie 2021
Transfigurare pe Tabor prin izolare, rugăciune, mărturie

Am meditat astăzi Transfigurarea sau Schimbarea la Față a lui Isus pe muntele Tabor. Am început meditația atrăgând atenția credincioșilor prezenți că ucenicii au fost „duși deoparte pe un munte înalt” (Mc 9, 2). Pornind de aici privirea a cuprins întreaga Evanghelie a duminicii.

Am desprins trei verbe care invită la pregătirea Paștelui. Ele structurează spiritualitatea postului mare.

Primul, „a fi dus deoparte”. Înseamnă izolare de ceilalți, dar nu împotriva lor, ci pentru a fi mai mult cu Dumnezeu.

Al doilea, „a sta de vorbă”. Ilie, Moise, Petru, Iacob, Ioan stau de vorbă cu Isus pe muntele Tabor. Rugăciunea este „a sta de vorbă cu Isus”. Prin rugăciune se exprimă comuniunea și căutarea lui Dumnezeu.

Al treilea, „a da mărturie”. După experiența avută pe munte ucenicii s-au întors și, pentru o vreme, nu au avut voie să vorbească despre dialogul lor cu Isus. Dar au dat mărturie mai târziu în timpul agoniei lui Isus pe muntele Măslinilor. Și ceva mai târziu, după Învierea lui Isus, prin sacrificiul vieții lor arătând astfel că doar „per crucem ad lucem”, că doar prin cruce ajungem la lumina învierii.

Aceste trei verbe stau la baza spiritualității ucenicului care se pregătește pentru sărbătoarea Paștelui. Sunt trei verbe pentru un drum activ de pregătire pascală. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 28 februarie 2021