Wilhelm Dancă

Tot pe drumuri de vacanță am ajuns la Sinaia și am celebrat Euharistia. În Evanghelie a fost vorba despre discursul lui Isus cu privire la pâinea vieții (In 6, 41-51).

M-am oprit la „murmuratul” iudeilor care nu erau de acord cu afirmația lui Isus că El este „pâinea coborâtă din cer”. Acest murmurat a avut ecouri în trecut și are și astăzi. Isus este prezent în mod real în pâinea euharistică, nu doar simbolic sau spiritual. Cum putem să credem lucrul acesta? În sprijinul credinței noastre euharistice am adus trei dovezi.

Prima se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Evanghelia după Ioan, capitolul 6. Este singurul loc din Biblie unde se explică în detaliu ce este Euharistia. Aici Domnul spune că „pâinea pe care o voi da, pentru viața lumii, este trupul meu”. În limba greacă se folosește cuvântul „sarks”, care înseamnă carne. Așadar, când ne împărtășim ne hrănim cu „carnea” lui Christos, adică primim în noi partea fragilă, vulnerabilă a persoanei sale. Cu alte cuvinte primim în noi moartea lui Isus ca sursă a vieții, primim suferința Crucii ca garanție a victoriei Învierii. Euharistia este strâns legată de Cruce. Ar trebui să acceptăm această realitate pentru că, spune sfântul Ioan Gură de Aur, cuvântul lui Dumnezeu are prioritate față de intelectul și rațiunea noastră.

Pentru a doua dovadă m-am folosit de miracolul euharistic petrecut pe 25 decembrie 2013, la Legnica, în Polonia. Miracolele de felul acesta sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a stimula în noi credința în prezența reală a lui Isus în sfânta Împărtășanie.

A treia dovadă am identificat-o în creștinii transformați de Euharistia la care participă. Această transformare este un alt fel de miracol euharistic. Pentru că astăzi se încheie jocurile olimpice de la Tokyo, l-am dat ca exemplu pe slujitorul lui Dumnezeu Takashi Nagai (1908-1951) din Nagasaki. Acesta s-a convertit la creștinism datorită soției, care era catolică. Pentru Nagai, argumentul decisiv în favoarea creștinismului a fost chipul soției radiind de o lumină deosebită când se întorcea de la Sfânta Liturghie. În concluzie să nu ratăm niciodată participarea la Euharistie. Când venim la Liturghie să încercăm să ne împărtășim și să intrăm în prezența reală a lui Isus euharistic.

Găsiți detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale” am celebrat Sfânta Liturghie la Sinaia. Nu mă așteptam să vină multă lume pentru că ningea bogat și frumos. Și, totuși, a venit mai mult decât mă așteptam. Semn că Sfântul Iosif este prețuit de credincioșii catolici.

Am atins trei aspecte la omilie. Primul: Sfântul Iosif a fost un tată tăcut, cu vorbe puține sau deloc și cu mult discernământ. A dat dovadă de determinare în momentele critice ale vieții Familiei ce i-a fost încredințată.

Al doilea: Sfântul Iosif nu a fost un protagonist vizibil al evenimentelor mântuirii, ci un personaj secundar. A jucat un rol în spatele scenei, putem spune, dar binele făcut pentru Familia lui și pentru lumea întreagă este imens. Și-a asumat rolul de tată social și tată spiritual fără să fi fost tată biologic. Astăzi se întâmplă contrarul. Sunt tați care rămân doar la nivel biologic tată, uneori împotriva voinței lor, nu și la nivel social și la nivel spiritual. De aceea, Sfântul Iosif ne aduce aminte că tatăl trebuie să fie tată deplin, la toate cele trei niveluri, mama la fel, precum și copilul.

Al treilea: Sfântul Iosif a fost un tată care visa soluționarea problemelor imposibile. Este cinstit astăzi ca Sfânt al problemelor fără soluție. În Biserica Catolică se vorbește deseori despre Sfântul Iosif. Dar este admirat destul de puțin pentru calitățile lui umane și spirituale. Sunt convins că, în afara zilelor de sărbătoare dedicate lui – 19 martie și 1 mai -, credincioșii îl cam uită pe Sfântul Iosif. Să ne rugăm să mijlocească la Fiul al cărui tată purtător de grijă a fost harul unei determinări mai mari pentru ca tații din zilele noastre să fie tați, mamele să fie mame iar copiii să fie copii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.