Wilhelm Dancă

Prieteni,

Duminica trecută am meditat condițiile unui apostolat rodnic despre care vorbește Domnul Christos în Evanghelia după Matei 10, 26-33.

Cea mai importantă dintre ele e legată de frica de oameni. Apostolii nu trebuie să-și acomodeze predicarea Evangheliei după gustul oamenilor. Trebuie să fie „exigenți”, adică să transmită conținuturi religioase și să modeleze comportamente umane.

Altă condiție este dialogul cu lumea sau cu societatea, dar nu pentru a ajunge la un compromis, ci pentru a proteja demnitatea persoanei umane de pericolele ce o amenință.

În fine, o ultimă condiție este încrederea în Providență, încredere ce se traduce prin pacea inimii, mersul calm și vocea liniștită.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Prieteni,

Am meditat astăzi Evanghelia după Matei 9, 36-10,8, unde este vorba despre chemarea celor doisprezece apostoli și trimiterea lor în misiune. Titlul meditației provine de la Sfântul John Henry Newman, la care inima este totuna cu conștiința.

Am subliniat trei caracteristici ale apostolului.

Prima este participarea afectivă și efectivă la milostivirea Domnului față de lumea obosită, derutată și confuză.

A doua ilustrează legătura dintre rugăciune și apostolat. Nu există nici apostolat, nici apostoli fără rugăciunea lor proprie și a comunității.

A treia se referă la îndemnul lui Isus: „În dar ați primit, în dar să dați”. Gratuitatea mărturiei este asumată de apostolul virtuos, adică de acela care iubește adevărul din inimă.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În 21 mai 2026 am ținut o conferință la Universitatea din Baia Mare despre „Noul umanism la Mircea Eliade și Ioan Paul al II-lea”.

Am vorbit despre critica totalitarismelor pe care le-au cunoscut cei doi gânditori, nazismul și comunismul, dar și despre critica noului totalitarism.

Am subliniat pledoaria lor pentru antropologia integrală și preocuparea de a recupera primatul spiritului.

În final am afirmat actualitatea gândirii antropologice de la Mircea Eliade și Ioan Paul II, ținând cont de contextul provocărilor trans-umanismului și post-umanismului.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Astăzi, 7 iunie a.c., am meditat chemarea apostolului Matei din Evanghelia după Matei 9, 9-13. Am învățat cu credincioșii prezenți la catedrala „Sfântul Iosif” din București ceea ce spune Domnul: „Milostivire vreau, nu jertfă”. Am descris iubirea prioritară în viața de credință a ucenicului pornind de la pictura lui Caravaggio din biserica „San Luigi de’Francesi” din Roma. Pictura se numește „Chemarea Sfântului Matei”.

Am dezvoltat trei aspecte ale iubirii prin care Matei răspunde la chemarea Domnului.

Mai întâi iubirea este umilă. În pictura lui Caravaggio el se întreabă: „Oare este vorba despre mine?” Deci, își asumă fragilitatea, slăbiciunea, păcătoșenia.

Apoi, iubirea este universală. Matei îi cheamă pe toți vameșii și păcătoșii publici la masă pe care o dă în cinstea Domnului.

În fine, iubirea este onorată de prezența Mântuitorului. Lucrul acesta s-a întâmplat în mod real în viața lui Matei. Dar se întâmplă și în cazul fiecăruia dintre noi ori de câte ori participăm la masa euharistică.

În concluzie, iubirea prioritară în relația cu Dumnezeu este umilă, universală și onorată de prezența reală a lui Christos.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea „Trupul Domnului” am meditat câteva elemente ale instituirii Euharistiei din Joia Mare sau Joia Sfântă. De ce? Pentru că astăzi, în Biserica romano-catolică, se sărbătorește Joia Verde sau „Corpus Domini”. Această solemnitate este ecoul înființării sacramentului Prezenței reale a Domnului în Sfânta Împărtășanie din Joia Mare.

Am subliniat trei aspecte.

Primul a fost despre frățietatea pe care o presupune Cina Domnului, și în trecut, și astăzi. Cina este masa luată de Isus împreună cu ucenicii săi. Așa se cinează în Biserică. De aceea, cine se împărtășește nu este singur, participă împreună cu Domnul Christos și cu alți ucenici la masa euharistică.

La al doilea am aprofundat responsabilitatea consumării pâinii de fiecare zi, dar și a pâinii euharistice. Dacă omul nu mănâncă pâine, moare. Pâinea este necesară atât pentru viața naturală, cât și pentru cea supranaturală. Tot aici am spus că vinul nu este necesar pentru viață, dar face să o trăiești în bucurie. Am subliniat rolul pe care îl are „vinul credinței” pentru a participa cu bucurie la liturghie.

La al treilea am dezvoltat participarea la Euharistie și asumarea dorinței lui Isus de a rămâne fideli iubirii Tatălului și semenilor, fără discriminare.

În concluzie am spus că Euharistia este autostrada care duce la nemurire.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.