Wilhelm Dancă

Prieteni,

Am meditat astăzi trei parabole din Evanghelia după Matei 13, 24-43. Este vorba despre trei imagini ale împărăției lui Dumnezeu pe pământ așa cum apar în parabola neghinei, a grăuntelui de muștar și a plămădelii care face să dospească aluatul.

M-am oprit mai mult la prima parabolă, arătând că Răul există, dar este posterior binelui. Stăpânul a semănat inițial grâu, iar noaptea a venit diavolul și a semănat neghina. Așadar, răul este puternic, dar în cele din se subordonează binelui. Lucrul acesta se vede dacă citim evenimentele vieții/istoriei la scară mare. Am făcut mai multe aplicații trimițând la experiența mea ca preot din timpul comunismului. Parabola ne invită să-l urmăm pe Dumnezeu, adoptând privirea Sa asupra lucrurilor din acest univers și, mai ales, răbdarea Sa față de ființele care slujesc (oficial, instituțional, inconștient, social) răul.

A doua parabolă analizată a fost despre grăuntele de muștar. Am arătat că arborele uriaș care a crescut din sămânța de muștar este Biserica din zilele noastre. Începuturile au fost modeste (cei 12 apostoli), dar, fiind pătrunse de iubirea lui Dumnezeu, ele au făcut ca grăuntele de muștar să încolțească și să rodească. În ramurile acestui copac mare și-au făcut cuib tot felul de păsări: creștini autentici, creștini culturali, creștini anonimi, creștini în trecere, creștini ipocriți, creștini de ocazie, creștini politici etc. De aceea, unele ramuri ale trunchiului Bisericii se usucă și se rup sau se taie. Astăzi trăim timpul de curățare a copacului Bisericii, care se face nu din afară, ci din interior.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.