Wilhelm Dancă

Prieteni,

Astăzi am meditat afirmația Domnului din Evanghelia după Matei 11, 25-30: “Sunt blând și smerit cu inima”. Am subliniat rolul inimii în relația cu Dumnezeu și cu aproapele.

Am pornit de la faptul că, în această privință, mulți dintre noi sunt analfabeți. De pildă, puțini știu că, dacă vrem să-l cunoaștem pe aproapele sau pe Dumnezeu, mai întâi trebuie să-i iubim (din toată inima) și apoi o să ajungem să-i cunoaștem.

Am propus trei pași pentru a începe alfabetizarea inimii.

Primul pas e asumarea principiului potrivit căruia asemănătorul cunoaște pe acela cu care seamănă sau îi seamănă. De pildă, în familie, asemănarea dintre copii și părinți. Astfel, pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu trebuie mai întâi să-l iubim, adică să fim iubire, asemenea Lui.

Al doilea pas constă în a purifica religia, care trebuie să fie cale spre Dumnezeu, nu ideologie. Nu există religie adevărată sau mai adevărată. Dacă religia, tradiția, riturile devin ideologie, atunci sunt instrumente de manipulare identitară sau suveranistă. Să reținem că primii creștini se numeau „adepții căii”, deci religia lor era o cale, nu un „adevăr” care împiedica apropierea de Dumnezeul cel viu. Astăzi, din păcate, mulți păstori de suflete, dar și unii credincioși mai zeloși (politic) caută să-și salveze religia și îl pierd pe Dumnezeu pe drum.

Al treilea moment este mai dificil, pentru că îi cere omului să se lase iubit de Dumnezeu în iubirea lui Isus Cristos. Iubirea Domnului este jugul (povara, crucea) pe care ucenicii sunt chemați să îl poarte. Dacă se întâmplă lucrul acesta, atunci religia discipolilor lui Isus este religia iubirii, singura de care lumea are mare nevoie.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.