Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Curs 10 credință și rațiune la Flannery O’Connor

Flannery O’Connor (1925-1964) a fost o scriitoare catolică americană care a scrise romane, povestiri, nuvele, eseuri cu subiecte despre credință și morală. Are o operă impresionantă, aproximativ 70 de lucrări. Toate au fost deja publicate. F. O’Connor se adresează lumii catolice americane din Georgia, S.U.A., pe care o critică pentru, ipocrizie, superificialitate și formalism în trăirea vieții creștine. Vorbește mult despre urgența convertirii. Acest obiectiv nu poate fi atins fără ajutorul imaginației. Drumul convertirii începe cu un șoc, o zdruncinătură existențială.

Adoptând stilul ironic, F. O’Connor a pregătit terenul pentru evanghelizare. Nu a transmis conținuturi de doctrină sau morală. A făcut o pledoarie extraordinară pentru întâlnirea omului cu harul divin. În cadrul acestei experiențe omul poate descoperi dincolo de pojghița existenței banale și superficial iubirea divină care orbește și distruge. În fine, actul de credință este rațional, are rațiunea proprie. Credința este un drum pe un teren accidentat. Credința nu se pierde, ci intră în umbră din cauza afirmării excesive a eului și a uitării darului iubirii lui Dumnezeu. Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos.

  • 12 decembrie 2020
Curs 9 Credință și rațiune la Bernard Lonergan

Bernard Lonergan (1904-1984) a fost un preot iezuit, filosof și teolog, de origine canadiană, care a regândit temeliile credinței. A fost influențat de „Gramatica consimțământului” lui J.H. Newman pe care a citit-o de șase ori. A fost înrudit ca abordare teologică cu K. Rahner. Fructifică auto-transcendența, aspirațiile și dorințele umane profunde. Teza principală este următoarea: credința se naște din experiența iubirii ca dar din partea lui Dumnezeu. Misiunea teologului seamnă cu aceea a terapeutului: ajută oamenii să-și dea jos ochelarii de cal ai culturii dominante. În inima teologiei se află rugăciunea ca formă de încredințare a propriei vieți lui Dumnezeu. Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos.

  • 4 decembrie 2020
Curs 8 Credință și rațiune la Hans Urs von Balthasar

În prima parte a cursului despre credință și rațiune de astăzi am subliniat polemica teologică dintre Rahner și Balthasar. Aveau puncte de vedere diferite, destinatari diferiți. Rahner se adresa oamenilor care nu cred. Balthasar vorbea pentru oamenii care cred. Apoi am arătat cele două momente ale drumului credinței la Balthasar. Primul moment se numește experiența frumuseții, iar al doilea experiența libertății ca răspuns la iubirea divină întrupată în Christos. Balthasar respinge intelectualismul, raționalismul, subiectivismul kantian pentru că este lipsit de bucurie. Pune accentul pe experiența de credință ca experiență a omului întreg. Nucleul credinței este zâmbet, surâs ca răspuns la o iubire ce s-a manifestat anterior. Credința este drum, participare la iubirea lui Dumnezeu ce se manifestă în istorie. Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos.

  • 27 noiembrie 2020
Curs 6 despre credință și rațiune la Maurice Blondel

În acest curs am vorbit despre raportul credință și rațiune la filosoful francez Maurice Blondel (1861-1949). Am arătat că, potrivit filosofiei religiei din „L’ Action”, „Scrisoare despre apologetică” și „Istorie și dogmă”, rațiunea conduce omul la pragul credinței, unde adevărul noțional se transformă în adevăr relațional. Bucuria libertății regăsite prin credință care se adresează nu doar minții, ci și inimii și voinței, motivează efortul inimii de a crede în Iubirea divină. Mai multe detalii în înregistrarea postată aici. În curând voi publica următorul curs. Sus inimile!

  • 18 noiembrie 2020
Curs 5 Credință și rațiune la John H. Newman

Am vorbit în prima parte despre convertirea lui J.H. Newman (1801-1890), făcând deosebire între convertirea la Biserică și convertirea la credință. Am subliniat că întâlnirea -moment unic – cu Dumnezeu în rugăciune a fost rodul căutărilor personale.

După convertire a rămas cu dorința puternică de a căuta adevărul. Aceasta este trăsătura de bază a vieții lui. J.H. Newman. A constatat cu părere de rău cum sărăcia culturală făcea ravagii mai mari decât cea materială. Mulți dintre contemporanii lui păreau că stau în fotolii și așteaptă vizita lui Dumnezeu. A criticat raționalismul îngust și concepțiile empiriste dominante în acea epocă.

Celor care căutau credința le recomanda să găsească lungimea de undă potrivită. În acest sens a pledat pentru trecerea de la un Dumnezeu noțional, conceptual la un Dumnezeu real, concret. Trecerea sau „illatio” (în latină) a fost analizată în cartea lui de mare succes Gramatica asentimentului. Această operație implică persoana întreagă și pornește din interior, din conștiință. De fapt, conștiința este locul întâlnirii dintre om și Dumnezeu.

În partea a doua am arătat că, potrivit lui J.H. Newman, credința nu este rodul raționamentelor logice, deși este profund rațională. Credința apelează deseori la inimă, dar nu este o chestiune care ține doar de sentiment. Credința este înrădăcinată în conștiință, însă nu este o atitudine care are de-a face doar cu morala. Credința este un adevăr acceptat în mod liber, dar nu cu ochii închiși.

Pentru a putea să-l descoperim pe Dumnezeu trebuie să mergem pe drumurile normale ale ființei umane. Să verificăm modul nostru de a trăi, de a gândi și să încercăm să revitalizăm puterea de uimire. De asemenea să dăm valoare și să ascultăm glasul interior al conștiinței. Să ne hrănim poftele și curiozitățile spirituale trecând dincolo de ceea ce ne oferă cultura dominantă din zilele noastre. Există o cultură mai profundă care implică și atinge omul întreg. Imaginația hrănită bine poate fi de mare ajutor în dialogul dintre credință și rațiune.

Astfel ne putem pregăti pentru primirea credinței. Iar pregătirea, să fii pregătit este totul (Shakespeare). Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos. Pe curând!

  • 7 noiembrie 2020