Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Radio România Cultural Credință și rațiune în armonie (II)

Puteți să ascultați aici partea a doua a interviului despre raportul credință și rațiune. Am ilustrat armonia dintre credință și rațiune oprindu-mă în special la Augustin și Toma de Aquino. Interviul a fost înregistrat prin telefon. De aceea veți observa că unele cuvinte, fraze nu se aud bine. Restricțiile nu ne-au permis un interviu la sediul Radioului. Sper să se întâmple lucrul acesta cât mai curând. Detalii despre credința care caută să înțeleagă sau despre înțelegerea care caută să creadă în articolul postat mai jos. Interviul a fost difuzat în ziua de 24 ianuarie 2021 pe programul Radio România Cultural. Ora târzie la care a fost difuzat m-a făcut să-l public pe rețelele de socializare. Audiție plăcută și cu folos!

Despre credință și rațiune la Radio România Cultural (I)

Am vorbit recent cu Cristian Curte pentru ascultătorii Radio România Cultural despre Credință și Rațiune. Acestea sunt ca două aripi cu ajutorul cărora omul se înalță spre contemplarea adevărului. Da, am dialogat, dar nu pentru orice fel de ascultători, ci pentru cei nocturni. Pentru că interviul a fost difuzat cu puțin timp înainte de miezul nopții. Am vorbit despre ce este credința și rațiunea, despre dialogul și divorțul dintre cele două forme de cunoaștere. De asemenea, am atins și începuturile istorice ale dialogului în discuție. Am survolat teoretic și problema dialogului dintre filosofie și teologie, dintre religie și știință. Acest interviu este o introducere la o serie de emisiuni despre raportul dintre Credință și Rațiune. Detalii în interviul postat mai jos.

Curs 13 Credință și rațiune la Joseph Ratzinger

Acesta este ultimul curs despre Credință și rațiune din semestrul I al anului universitar 2020/2021 la programele de masterat. Am vorbit despre teologia lui Joseph Ratzinger înainte de a fi Papă (2005) și după, până în 2013. Înainte teologia ratzingeriană era mai teoretică, sistematică, critică, apoi a căpătat accente mai pozitive și mai pastorale. Am arătat că teologia lui dezvoltă trei teme principale: prietenia cu Isus Christos, dictatura relativismului, unitatea credinței cu rațiunea în Isus Christos.

Pornind de la conferința de la Subiaco (1 aprilie 2005) am ilustrat caracteristicile culturii dominante din Europa contemporană. Este vorba despre pragmatism, autonomie individualistă, raționlism agitat, empirism, importanța exagerată a politicului și economicului, relativism epistemologic și moral etc. Pentru că nu este luată în seamă dialogul cu Biserica creștinul adoptă soluția numită „exodul”, „extazul”.

Astfel trece la trăirea credinței ca decizie personală, participare la o întâlnire sau eveniment. Se pune accent pe trăirea liturgică, ca paideia credinței, și pe asumarea rolului Bisericii de „ancilla fidei”, servitoarea credinței. Liturgia trebuie să hrănească un stil de trăire a credinței marcat de alegerea personală și de natura de dar a credinței. Pe cale de consecință credința se primește într-un NOI CREDEM susținut de memoria vie a Bisericii. Credința este drum, decizie personală, disponibilitate, recunoștință. Credința este adevărul care coincide cu iubirea în Christos. Dacă este trăită astfel, credința devine credibilă, molipsitoare.

În concluzie putem să trăim credința în mod credibil și să transmitem dacă facem parte dintr-o comunitate vie de credință. Să o căutăm! Detalii în cursul postat mai jos.

  • 16 ianuarie 2021
Credință și rațiune la Radio România Actualități (1)

Am participat recent la emisiunea „Între sacru și profan” realizată de Cristian Curte pentru Radio România Actualități și am vorbit despre raportul „credință și rațiune”. În emisiunea postată aici puteți să ascultați o parte a interviului. Va fi difuzat în întregime duminica viitoare la ora 23.30 pe postul de Radio România Cultural.

În discuția cu Cristian Curte am definit termenii raportului, am atins câteva aspecte istorice subliniind dialogul și divorțul dintre credință și rațiune. Astăzi asistăm la un efort de recuperare a dialogului dintre filosofie, știință și teologie. Am pledat pentru continuarea eforturilor în această direcție fiindcă etica cercetărilor științifice necesită multe motivații. Unele dintre ele pot proveni chiar din acest dialog.

Emisiunea postată aici este introducere la o discuție ce se va desfășura în trei etape pe tema raportului dintre credință și rațiune. Dialogurile vor fi difuzate de Radio România Cultural în săptămânile următoare. Mai multe detalii în articolul postat aici.

Curs 12 Credință și rațiune la Charles Taylor

Charles Taylor s-a născut în 1931 la Montreal, Canada. Este un filosof al istoriei ideilor, catolic practicant. De curând a primit premiul Fundației Ratzinger pentru promovarea dialogului dintre credință și rațiune. Am atins următoarele puncte. Mai întâi am ilustrat diferitele presiuni ale modernității asupra experienței credinței, căutând să arăt cum putem depăși provocarea bunăstării umane. Am dezvoltat, pe scurt, istoria complicată a modernității, care este redusă la scheme de înțelegere superificială de statisticile sociologice. Am ilustrat temele specificie reflecției lui Tayolor: timpul, viața obișnuită, interioritate. În contextul cultural al modernității am adresat invitația de a căuta o reformulare a simțulului sacrului, divinului, astăzi. Pe urmele lui Ch. Taylor am propus o spiritualitate nouă hrănită de o iubire și o credință nouă, dar nu în privința conținutului, ci a limbajului. În fine am subliniat faptul că secularizarea continuă, iar omul credincios nu poate deveni autentic decât printr-o convertire la o spiritualitate „modernă”. Aceasta este mai puțin ascetică, instituțională, colectivă, dar mai personală, mai christocentrică și mai atentă la împlinirea omului întreg acum și aici. Cheia înnoirii este iubirea ca participarea la iubirea lui Dumnezeu Treime. De ce? Pentru că doar iubirea este credibilă. Detalii în cursul postat mai jos.

  • 9 ianuarie 2021