Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

În duminicile care au rămas până la Advent suntem invitați să medităm asupra identității creștine. Suntem chemați să facem un bilanț spiritual al darurilor lui Dumnezeu în viața noastră. Cum le-am primit? La ce ne-au ajutat, dacă ne-au ajutat? Și alte întrebări asemănătoare legate de apartenența noastră la Împărăția lui Christos. De aceea Biserica propune spre meditare teme despre vigilență, atenție spirituală și responsabilitate. Dar și altele înrudite, cum ar fi semnele timpurilor, discernământul vizitelor lui Dumnezeu în istorie,...

În sărbătoarea „Toți Sfinții”, la liturghia de la 12.15, am vorbit despre fericirea de a fi sfânt sau prieten cu Dumnezeu. Este vorba despre o fericire trăită ca răspuns la chemarea de a deveni sfinți. Într-adevăr, în 1 Pt 1, 16, Domnul spune: „fiți sfinți, căci eu sunt sfânt”. De-a lungul istoriei Bisericii unii au răspuns și au devenit sfinți. S-au apropiat atât de mult de Dumnezeu încât au fost propuși ca modele. Alții au fost invocați ca mijlocitori ai îndurării divine. În fine, alții au fost numiți „prietenii lui Dumnezeu”. Categoria...

Astăzi, duminică, 25 octombrie 2020, am celebrat sfânta liturghie într-o atmosferă oarecum apăsătoare. Poate din cauza faptului că am trecut de la ora de vară la ora de iarnă. Poate pentru că cerul era înnorat și aerul umed. Poate că oamenii erau îngrijorați de creșterea numărului de infectări printre cetățenii din București. Poate … poate! Și totuși, Evanghelia ne-a zgâlțâit din moleșeala în care căzusem și ne-a strigat  în urechi: Iubește! Iubește-L pe Dumnezeu, iubește-L pe aproapele! Pentru că în el este Dumnezeu...

Astăzi am auzit cuvintele celebre ale lui Isus despre datoriile față de cezar și față de Dumnezeu (Mt 22, 21). Ele au fost interpretate deseori în lumina raportului dintre Biserică și Stat. Comentarii numeroase s-au oprit aproape exclusiv asupra datoriilor oamenilor față de puterea pământească. Dar Isus spune aici ceva mai mult, și anume că discipolii săi nu pot trăi fără sentimentul de apartenență. Mai întâi apartenența la familie, apoi la comunitatea religioasă, la cea civilă și, în fine, la Dumnezeu. Din păcate ultimul fel de apartenență...

Parabolele pe care le-am ascultat în duminicile anterioare, dar și cea de astăzi (Mt 22,1-14, parabola invitaților la nuntă), vorbesc în primul rând despre Christos. Apoi despre noi sau pentru noi. Domnul Christos este iubirea milostivă a Tatălui față de omenire, față de fiecare om. Din păcate oamenii refuză această iubire în diferite grade și feluri. Parabolele despre Isus, Fiul Tatălui, din evanghelia după Matei sunt legate între ele prin cuvântul „refuz”. Într-adevăr Fiul întrupat al Tatălui, chipul iubirii divine ce se înduioșează...