Wilhelm Dancă

Am vorbit despre credința magilor de la Betleem, pornind de la Matei 2, 1-12. Prezența lor în contextul Nașterii Domnnului semnifică voința universală a lui Dumnezeu de mântuire a tuturor popoarelor. Nu doar un singur popor e chemat la mântuire, ci toate. Ar trebui evitat orice derapaj naționalist, mai ales când vine vorba despre oferta de mântuire în Christos.

Mai întâi, am subliniat faptul că magii sunt în căutare, sunt neliniștiți. Ei caută un sens, un adevăr pe care să-și construiască viața. Dar și Irod și autoritățile de la Ierusalim sunt neliniștiți, deși tulburarea lor e diferită, are alte cauze. Oricum tulburarea face bine acelora care se complac să celebreze Nașterea Domnului doar printr-o credință sentimentală sau emoțională. Magii invită pe credincioșii în Isus Christos să treacă de la credința-emoție la credința-căutare.

Apoi am arătat că steaua care îi călăuzea pe magi uneori lumina, alteori se stingea. Găsim aici o exemplificare a stelei din viața noastră, care e Christos și credința în El. Ce anume face ca steaua vieții noastre să nu lumineze? Prejudecățile izvorăte din practici repetate ale indiferenței? Ignorarea aproapelui/străinului din cauza unor tradiții religioase concentrate pe specificul național, local? Absența căutării de motivații pentru a crede potrivit vârstei fiecăruia?

În fine, am meditat „testamentul magilor”, care, după ce l-au întâlnit pe Christos, și-au schimbat viața. Ar trebui să-i urmăm. În ce constă schimbarea vieții lor? Slujirea aproapelui a devenit prioritară. Lucrul acesta l-au înțeles la Betleem.

Pe scurt, lecția Nașterii Domnului la Betleem e simplă: lucrând pentru mântuirea altora, ne mântuim pe noi înșine.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.