Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

Am primit în ultima vreme de la prieteni și cunoștințe multe glume și glumițe despre virusul Covid 19. Unele reușite, altele mai puțin. Le-am primit și le-am luat ca atare. Mi-am spus: iată dovada că spiritul uman nu se lasă subjugat de nicio nenorocire, oricât de mare și parșivă, precum pandemia actuală! Dar în perioadele negre ale istoriei Biserica a răspuns altfel la greutățile și încercările pe care le-a avut de înfruntat, și anume printr-o atitudine sufletească pe care o numim optimismul creștin. Dacă glumițele izvorăsc din puterea...

„Nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine” (Ps 23, 4). La acest lucru m-am gândit astăzi, 3 mai 2020, când, deși izolați în case din cauza pandemiei de Coronavirus, am celebrat Duminica „Bunul Păstor”. Isus își revendică în evanghelia după Ioan calitatea de păstor legitim, bun și unic. El spune: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine va fi mântuit” (In 10, 9). În contextul dialogurilor interreligioase și interculturale, afirmarea acestui adevăr trebuie făcută în spirit de înțelegere frățească, fiindcă altfel poate...

Nu este ușor să trăiești în carantină sau izolare, nici în vremuri normale, darămite în cele de criză. Singurătatea ucide. Solitudinea naște angoase, frică, psihoze. Absența comuniunii umane conduce la disperare, depresie, moarte. Problema este că nimeni nu se poate salva singur din asemenea situații. Trebuie să ne lăsăm însoțiți de un Salvator, care întotdeauna vine din afara noastră. Salvatorul este un altul, un Altcineva. Cei doi ucenici în drum spre Emaus (Lc 24, 13-35) ilustrează, printre alte adevăruri de credință, spiritul de comunitate...

Am celebrat astăzi Divina Îndurare. Am meditat la predică despre unul dintre semnele distinctive ale Bisericii, și anume comunitatea. Am pornit de la episodul întâlnirii lui Isus înviat cu apostolul Toma. Reticența lui Toma în a se încrede în mărturia celorlalți a devenit izvor de fericire pascală. Astfel toți cei care vor crede în Isus fără să fi văzut semnul concret al învierii lui, comunitatea credincioșilor, vor fi fericiți. Sper că și dumneavoastră faceți parte dintre aceștia. Ce înseamnă pentru noi Divina Îndurare, astăzi? Cum putem...

Am rostit predica de Paști, din 12 aprilie 2020, la catedrala „sf. Iosif” din București, în fața unei mulțimi de credincioși virtuali. Or fi fost mulți sau puțini nu știu și nu contează. M-a durut faptul că am văzut catedrala goală, mai ales că era ziua de Paști. Nu vă ascund frustrarea și starea de pieziș în care m-am aflat. Ar fi trebuit să vorbesc despre bucuria pascală pe care suntem chemați să o celebrăm și să o manifestăm în locul prin excelență al Învierii: biserica. Nu a fost să fie! Știm rațiunile, da, știm. Dar, totuși...