Wilhelm Dancă

În duminica intitulată „Botezul Domnului”, creștinii catolici de rit latin au încheiat timpul Crăciunului sau al Nașterii Domnului. Am meditat Epifania de la botezul Domnului din Evanghelia după Matei 3, 13-17. Atunci cerurile s-au deschis și s-a auzit un glas din cer: „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc bucuria”.

Am structurat meditația în trei părți.

Mai întâi, am pus întrebarea: Oare de ce s-a botezat Isus? Întrebarea se bazează pe rezerva Sfântului Ioan Botezătorul care zice: „Eu trebuie să fiu botezat de tine”. Aici avem două răspunsuri. Primul, ca să confirme ceea ce învăța Sfântul Ioan. Învățătura lui era constituită din trei elemente importante. Acestea sunt: împărăția lui Dumnezeu e aproape, omul are nevoie de curățarea de păcate și de convertire. Al doilea răspuns, Isus inaugurează un botez nou, și anume botezul în oceanul iubirii trinitare.

Apoi, am arătat că botezul lui Isus marchează începutul vocației sale de a-i sluji pe oameni în mod desăvărșit. Astfel a renunțat la sine, la binele său ca om, și în locul său i-a pus pe ceilalți și binele lor.

În fine, am subliniat că botezul lui Isus este misionar și la fel trebuie să fie botezul nostru. Dar, pentru a fi misionari se cere să trăim în adevăr. Astăzi nu este ușor, fiindcă suntem invadați de minciună, fake-news, jumătăți sau sferturi de adevăr. Pentru a fi misionar al dreptății în adevăr pe care a adus-o Isus sunt necesare câteva gesturi mari. De pildă, să combinăm fermitatea cu blândețea, frățietatea cu determinarea, adevărul cu umilitatea sau răbdarea.

În concluzie am sugerat (re)vizionarea filmului „Misiunea” din 1986, evident, pentru cei care au la îndemână mijloacele necesare. Pe scurt, în această duminică am fost invitați să devenim epifani ai iubirii trinitare prin asumarea promisiunilor de la botez. De aceea, cine vestește adevărul iubirii trinitare, deschide cerurile pentru sine și pentru alții.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.