Wilhelm Dancă

În sărbătoarea „Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale” am celebrat Sfânta Liturghie la Sinaia. Nu mă așteptam să vină multă lume pentru că ningea bogat și frumos. Și, totuși, a venit mai mult decât mă așteptam. Semn că Sfântul Iosif este prețuit de credincioșii catolici.

Am atins trei aspecte la omilie. Primul: Sfântul Iosif a fost un tată tăcut, cu vorbe puține sau deloc și cu mult discernământ. A dat dovadă de determinare în momentele critice ale vieții Familiei ce i-a fost încredințată.

Al doilea: Sfântul Iosif nu a fost un protagonist vizibil al evenimentelor mântuirii, ci un personaj secundar. A jucat un rol în spatele scenei, putem spune, dar binele făcut pentru Familia lui și pentru lumea întreagă este imens. Și-a asumat rolul de tată social și tată spiritual fără să fi fost tată biologic. Astăzi se întâmplă contrarul. Sunt tați care rămân doar la nivel biologic tată, uneori împotriva voinței lor, nu și la nivel social și la nivel spiritual. De aceea, Sfântul Iosif ne aduce aminte că tatăl trebuie să fie tată deplin, la toate cele trei niveluri, mama la fel, precum și copilul.

Al treilea: Sfântul Iosif a fost un tată care visa soluționarea problemelor imposibile. Este cinstit astăzi ca Sfânt al problemelor fără soluție. În Biserica Catolică se vorbește deseori despre Sfântul Iosif. Dar este admirat destul de puțin pentru calitățile lui umane și spirituale. Sunt convins că, în afara zilelor de sărbătoare dedicate lui – 19 martie și 1 mai -, credincioșii îl cam uită pe Sfântul Iosif. Să ne rugăm să mijlocească la Fiul al cărui tată purtător de grijă a fost harul unei determinări mai mari pentru ca tații din zilele noastre să fie tați, mamele să fie mame iar copiii să fie copii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.