Wilhelm Dancă

Duminica Floriilor deschide Săptămâna Sfântă și marchează începutul ultimelor zile din viața lui Isus pe pământ. De la Duminica Floriilor la dimineața Învierii sunt mai multe etape. Ele sunt propuse de Biserică pe rând, fără grabă, pentru a fi meditate cu răbdare.

În Duminica Floriilor am ascultat Patima Domnului după Sfântul Matei 26,14-27,66. Am structurat meditația în două puncte. Am încercat să răspund la întrebarea: de ce a fost Isus arestat, judecat, condamnat și, apoi, răstignit?

Am dezvoltat două explicații. Prima ține de lumea exterioară, socială, în care a trăit Isus. Astfel, potrivit lui Pilat, Domnul a fost dat la moarte din invidie. Arhierii și autoritățile politice iudaice din timpul acela susțineau că Isus a proferat blasfemii: s-a făcut pe sine „Dumnezeu” și „rege” al Iudeii. Adevărul est altul, și anume că Isus a deranjat pe foarte mulți oameni din structurile puterii din Israel. Confruntarea dintre Isus și farisei, cărturari, arhierii avea ca obiect critica Domnului la deresponsabilizarea religiei, tradițiilor și practicilor de cult. În ce sens? Așa cum spune Isus: legea e făcută pentru om, nu omul pentru lege. Sau, sabatul e făcut pentru om, nu omul pentru sabat. În schimb, ierarhii, funcționarii și demnitarii publici se foloseau de lege și tradiții pentru a-și păstra avantajele sau privilegiile. Domnul i-a deranjat cel mai tare când a spus că Templul va dispărea și, de aici înainte, va conta Templul trupului său. Cu alte cuvinte, lua sfârșit timpul pentru jertfele de animale și se inaugura epoca în care contează iubirea jertfită în mod personal.

A doua explicație vizează lumea interioară. Isus a venit în lume, din iubire, ca să fie alături de toți cei „răstigniți” din toate timpurile și locurile. De aceea nu a coborât jos de pe cruce, pentru că a vrut să fie, din iubire, până la sfârșit cu toți cei care „plâng” sau suferă. De fapt, gestul iubirii Lui se transformă într-o îmbrățișare care-l smulge pe cel suferind din brațele bolii/morții și-l conduce în brațele Dumnezeului Vieții. Săptămâna Sfântă pune în fața noastră îmbrățișarea lui Isus, din iubire, acordată tuturor acelora care sunt „răstigniți”. Am afirmat că omul care iubește este frumos, adică este senin, luminos, bun. Dar, în cazul lui Isus, frumusețea iubirii Lui este extraordinară, absolută. Și, totuși, nu a reușit să-i impresioneze pe toți contemporanii lui, pentru că erau orbiți de „lege, sabat, tradiții religioase și practici consolidate”. Venind din lumea păgână, oarecum mai deschisă spre frumusețea iubirii lui Dumnezeu, centurionul roman a spus, după toate cele văzute pe Calvar, că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

În concluzie am subliniat mărturisirea de credință a centurionului și nevoia de a avea un proiect de viață care să țină cont de frumusețea fascinantă a iubirii lui Christos Răstignit. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.