Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Mysterium Christi. III. Meditații despre Paște

A sărbători înseamnă a da sens vieții. Sărbătoarea confirmă că existența omului și lumea ca întreg sunt bune. Sărbătoarea este o celebrare a memoriei și a speranței. Memoria se referă la evenimente importante din istoria personală și comunitară, care în timpul sărbătorii devin mai luminoase și mai deschise față de speranță, pentru că anticipă viitorul sau conțin fragmente de viitor. Sărbătoarea este o experiență de comunitate și în comunitate; anumite valori comune devin puncte de referință care îi unesc pe membrii unei comunități.

Pentru creștini sărbătoarea cea mai mare este Paștele Domnului, care durează cincizeci de zile, de la Paști la Rusalii. Se celebrează ca și cum ar fi un sacrament al celor cincizeci de zile. Cei de curând botezați și cei care s-au înnoit sufletește prin spovadă participă cu mare bucurie la acest sacrament. Dar nu numai ei, ci și ceilalți credincioși, chiar dacă nu sunt bine pregătiți; întreaga Biserica este în sărbătoare.

Paștele este o sărbătoare centrată pe trăirea evenimentului Învierii lui Christos. Nu este vorba despre o aducere aminte teoretică, fără conținut, ci de o trăire sacramentală sau o experiență integrală de credință; se deosebește de alte experiențe similare prin cântarea Aleluia. Datorită trăirii integrale la care invită experiența pascală creștinii interpretează întreaga istorie prin prisma Învierii.

Fiind victoria vieții asupra morții creștinii care cred în Înviere nu se mai tem de nimic și se simt complet liberi. De aceea bucuria însoțește trăirea sărbătorilor pascale.

Într-adevăr prima trăsătură specifică a Paștelui este bucuria care se bazează pe credința că Isus Christos a înviat din morți și i-a făcut părtași la înviere pe discipolii lui. De asemenea, se sprijină pe aparițiile și prezența continuă a Celui Înviat în mijlocul ucenicilor săi; ele sunt simbolizate de lumânarea pascală care se aprinde la toate liturghiile din duminicile dintre Paști și Rusalii.

O a doua caracteristică importantă a sacramentului celor cincizeci de zile este libertatea ca rod al mărturisirii păcatelor și al confirmării iertării lor prin participarea la Euharistie. Libertatea pascală a creștinului trezește în alții dorința de libertate prin simpla ei manifestare.

Altă calitate semnificativă a Paștelui este trăirea comuniunii frățești care rezultă din sacrificiul lui Christos. Prin jertfa lui întreaga omenire a devenit un singur popor. Învierea a dărâmat zidurile despărțitoare dintre oameni, fie ele culturale, sociale, politice sau religioase. Cine crede în Înviere intră în comuniune cu celelalte inimi care-l laudă pe Dumnezeu pentru mântuirea lor și slujirea fraților.

Pe scurt discipolii care participă la Înviere sunt chemați să recunoască și să mărturisească manifestările lui Isus înviat în Biserică și să devină instrumente ale acestor manifestări în lume.

În volumul „Meditații despre Paște” am aprofundat vestirea învierii lui Christos, prezența lui în mijlocul ucenicilor și darul Duhului Sfânt. Am subliniat importanța celei de-a doua duminici a Paștelui în care Isus înviat apare din nou în mijlocul discipolilor și consacră în felul acesta ritmul duminical și-i dezvăluie sensul. De atunci încoace duminica este ziua în care Domnul apare în mijlocul comunității ucenicilor adunați la un loc. Cel Răstignit-Mort-Înviat vorbește dezvăluind sensul Scripturilor și-i invită pe discipoli să trăiască misterul său pascal, precum în cazul Sfântului apostol Toma, și le dăruiește pacea.

Am meditat alte apariții ale lui Isus înviat și contextul acestora, cum ar fi frângerea pâinii la Emaus, actul concret al lui Isus înviat de a lua masa împreună cu ucenicii, pescuirea minunată datorită Cuvântului său. De asemenea, am aprofundat câteva imagini și simboluri pascale. Printre acestea sunt Isus-Bunul Păstor, Isus-Calea, Adevărul și Viața, Isus-vița adevărată. În sfârșit am meditat darurile Celui Înviat, ca de pildă, iubirea fraternă, pacea, Duhul Sfânt Mângâietorul, dar și promisiunile sale de a-i ocroti întru adevăr și unitate pe ucenici prin puterea iubirii și a Duhului Sfânt. În meditațiile finale am arătat că Duhul Sfânt desăvârșește Paștele lui Christos prin intermediul Bisericii. Mânați de puterea lui Isus înviat și de credința în El, apostolii am pornit în misiune în urmă cu circa două mii de ani. Vestirea lor a ajuns până la noi. În calitate de urmași ai primilor ucenici martori ai Învierii suntem chemați să continuăm vestirea lui Christos Răstignit-Mort-Înviat până la marginile lumii.

Prin aceste „Meditații despre Paște” le adresez cititorilor invitația de a vesti Învierea lui Isus, fiecare după puteri, acolo unde se află. Orice loc și orice timp poate fi un Emaus. Cultivând bucuria credinței pascale, trăind libertatea obținută prin iertare, împărtășind darurile lui Isus înviat, în special pacea, sperăm să devenim capabili să recunoaștem semnele apariției lui în momentele de frică, de mâhnire și de descurajare. Să vestim Învierea nu atât prin cuvinte cât mai ales prin fapte. Astfel, cântând Aleluia pascal, vom fi și credibili, și molipsitori.

Am păstrat structura pe care am urmat-o în primele două volume din seria Mysterium Christi, „Meditații despre Crăciun” și „Meditații despre Postul Mare”. Prima meditație are un caracter filosofic. Am încercat să descopăr ce fel de așteptări au filosofii care bat la porțile Învierii. L-am întrebat pe Ludwig Wittgenstein, Paul Ricoeur și Jacques Maritain. În ultima meditație m-am oprit din nou la Vasile Voiculescu și am analizat conținutul teologic pascal dezvoltat de poet în două poezii, „Emaus” și „Păstorul rău”. Între aceste două meditații se află cele care dezvoltă teme specifice sacramentului celor cincizeci de zile, adică de la Duminica Paștelui până la Rusalii. Am pus la dispoziția celor care vor să urmeze o lectură ghidată un îndrumar liturgic.

Sper ca volumul să le ofere cititorilor motive întemeiate pentru a transforma tradiționala sărbătoare a Paștelui într-o sărbătoare a bucuriei, a libertății și a comuniunii fraterne.

Christos a înviat!

  • 27 martie 2021

Lasă un răspuns