Wilhelm Dancă

„Effata” este un cuvânt aramaic. A rămas în liturgia creștină baptismală. Isus îl rostește cu ocazia vindecării unui surdo-mut păgân, adică nu iudeu. Evenimentul este descris de Marcu 7, 31-37. Simbolistica miracolului este foarte bogată. O semnificație importantă pentru noi astăzi este deschiderea spre diversitatea culturală, religioasă. Am comentat această vindecare miraculoasă și am spus că suntem chemați să-i ducem pe alții la Isus. De ce? Pentru a asculta cuvântul iubirii și a se relaționa la Dumnezeu și la semeni printr-un comportament bazat pe iubire.

Totuși, pentru a spune altora „Effata” sau „Deschide-te!” sunt necesare alte două acțiuni. Prima, să privim cerul, așa cum a făcut Isus. Asta înseamnă rugăciune, viață sacramentală, familiaritate cu Dumnezeu. A doua, să suspinăm/tresărim în fața răului. Să nu fim cinici! Să fim sensibili la durerea lumii! „Effata” înseamnă, astăzi, asumarea misiunii profetice.

Putem fi profeți în trei feluri. Primul, la nivel de individ. Aici trebuie să renunțăm la comportamentul narcisist și să vedem suferința aproapelui. Al doilea, la nivel de familie. În familii există conflicte între generații. Ele se vindecă prin limbajul iubirii. Al treilea, la nivel de Biserică. Aici trebuie echilibrată balanța între instituție și carismă.

În concluzie, dacă vrem să fim „profeți” ai iubirii divine, trebuie să trăim o viață împreună cu Dumnezeu și cu alții.

Detalii în articolul postat mai jos.