Wilhelm Dancă

Am celebrat astăzi Divina Îndurare. Am meditat la predică despre unul dintre semnele distinctive ale Bisericii, și anume comunitatea. Am pornit de la episodul întâlnirii lui Isus înviat cu apostolul Toma. Reticența lui Toma în a se încrede în mărturia celorlalți a devenit izvor de fericire pascală. Astfel toți cei care vor crede în Isus fără să fi văzut semnul concret al învierii lui, comunitatea credincioșilor, vor fi fericiți. Sper că și dumneavoastră faceți parte dintre aceștia.

Ce înseamnă pentru noi Divina Îndurare, astăzi? Cum putem să manifestăm fericirea pascală promisă de Isus înviat? Păstrând Spiritul sau simțul duminicii, ziua Domnului, chiar și atunci când nu putem participa public la liturgia Bisericii. A pune pe tine hainele de sărbătoare în zi de duminică, chiar când nu te vede nimeni, întreține în interiorul tău Spiritul Învierii. De asemenea, același Spirit al Învierii se concretizează în grija față de cei săraci și vulnerabili în timpul crizei Coronavirus. Cum ne comportăm față de persoanele care au mai mult de 65 de ani? Ele sunt actualmente discriminate. Au voie să iasă din casă doar într-un anumit interval orar. Spiritul Învierii cultivă viața în toate formele ei, chiar și atunci când solidaritatea față de cei bolnavi și vulnerabili înseamnă distanțare socială. Cum ne purtăm față de bătrâni, bolnavi, săraci? Suntem empatici, solidari cu cei care suferă din cauza virusului, dar și a altor boli, nevoi?

Da, devoțiunea Divinei Îndurări poate contribui eficace la umanizarea sau creștinarea relațiilor dintre oameni. Divina Îndurare este o invitație la exercițiul concret al compasiunii față de cei suferinzi din toate punctele de vedere. Mai multe detalii în predica postată mai jos.