Wilhelm Dancă

În sărbătoarea „Înălțarea Sfintei Cruci” am vorbit despre purtarea cu iubire a Crucii. Meditația a pornit de la Evanghelia după Ioan 3, 13-17. Am spus la început că simbolul crucii este un semn fundamental pentru creștini. Nu există creștinism fără cruce. Au înțeles lucrul acesta toți cei care se raportează la cruce în mod activ, nu pasiv. Relația activă cu Crucea înseamnă asumarea suferințelor proprii împreună cu Christos răstignit. De asemenea, mai înseamnă participarea la victoria lui Christos, prin Cruce, asupra păcatului...

Evanghelia după Luca 12, 49-53 pe care am ascultat-o astăzi conține un adevăr deranjant, chiar amar. Și anume, focul adus pe pământ de Isus nu arde în noi. O idee similară se găsește la Origen. Formularea e puțin diferită: „cine nu este aproape de foc (de Isus) e departe de Împărăția lui Dumnezeu!” Astăzi mulți dintre discipolii lui Isus „nu sunt aproape de foc”, nu au vigoare și nu sunt relevanți. Nimeni nu-i bagă în seamă, nimeni nu ține cont de ceea ce spun. Oare de ce? De asemenea, m-am întrebat care să fie cauzele...

Am vorbit despre demnitatea femeii și a trupului cu ocazia hramului comunității catolice din Predeal. Pornind de la constituția apostolică a Papei Pius al XII-lea, „Munificentissimus Deus” („Preadarnicul Dumnezeu”) am dezvoltat o idee. Menționez că anul acesta se împlinesc 75 de ani la promulgarea constituției apostolice în care se prezintă dogma „Ridicării Sfintei Fecioare cu trupul și sufletul la cer”. Ideea meditată este aceasta: privilegiile Mariei sunt promisiuni pentru noi. Am ales două dintre aceste privilegii. Mai...

„Infailibilitatea” este o temă caldă în dialogul dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. Am vorbit despre acest subiect pornind de la Evanghelia după Luca 12, 32-48. Am meditat la faptul că tema „infailibilității” are legătură cu modul în care înțelegem relația dintre ucenic și Domnul Christos. Am spus că trebuie să ținem împreună două aspecte ale credinței. Și anume, credința în „Domnul care a venit” și credința în „Domnul care vine”. Dacă se rămâne doar la primul fel de credință,...

Omul care se naște într-un mediu creștin este învățat de mic să se roage. Știm asta. Fiecare poate să povestească cum și de la cine a învățat primele rugăciuni. Evident, lucrul acesta se întâmplă și-n alte tradiții religioase. Dar rugăciunea nu trebuie să rămână ceva „învățat” de la alții, de exemplu de la părinți, de la prieteni sau de la preoți. Rugăciunea este autentică dacă e asumată personal sau individual. Atunci constatăm că nu știm să ne rugăm așa cum se cuvine. Sau, observăm că rugăciunea noastră este superficială,...