Wilhelm Dancă

Am deschis anul universitar la catedrala „sf. Iosif” din București în sărbătoarea sfintei Tereza a Pruncului Isus. Ea este patroana Facultății de Teologie Catolică din Universitatea București. În Cuvântul de deschidere am legat misiunea școlii astăzi în România de evenimentul celebrat duminica trecută în Biserica Catolică. Și anume, Ziua Mondială a Emigrantului și a Refugiatului.

M-am întrebat dacă nu cumva școala românească are vreo parte de vină în drama la care asistăm. Este vorba de faptul că 3,5 milioane de români trăiesc acum în alte țări. Răspunsul a fost da, însă nu doar școala este vinovată. Au greșit și alte instituții responsabile de formarea și integrarea omului în societate, în comunitatea mare numită poporul român.

Neîndoielnic misiunea școlii a fost afectată de multe lipsuri. Nu le discutăm aici. Grav e că școala nu a reușit să-i facă pe tineri să simtă că aparțin unei națiuni.  Nu a reușit să-i convingă că sunt chemați să împartă cu cei din jur, indiferent de etnie, limbă, religie același destin. Nu i-a făcut să viseze un viitor bun în România.

Datele statistice europene spun că și în acest moment sunt mulți români care pleacă din țară, cam 9 pe oră. Ce-i de făcut? Referitor la misiunea școlii sunt necesare, după umila mea părere, câteva modificări de accent în procesul educațional.

În primul rând să se acorde mai multă atenție integrării elevilor și studenților în societatea românească. Să fie eliminate din spațiul public discursurile cu parfum de supremație etnică sau religioasă. Să fie create condiții de posibilitate ca toți cei care s-au născut în România, fără nici un fel de discriminare, să nu se simtă alungați de la masa valorilor românești. Dacă sunt refugiați sau imigranți să fie ajutați să se integreze.

Apoi trebuie schimbat stilul de predare a patrimoniului cultural și spiritual. Nu prin repetare mecanică și plicticoasă, ci prin asumare critică și responsabilă, adică liberă. Profesorii să fie mulțumiți dacă studenții pleacă de la școală cu întrebări, nu cu răspunsuri. Misiunea școlii poate fi îndeplinită dacă în sălile de clasă se întâlnesc oameni neliniștiți de întrebări și liberi.

În fine pentru ca educația să rodească este nevoie de asumarea conștientă a limitelor. Profesorii să nu maltrateze insuficiența cunoașterii, emoției sau a experienței de viață a studentului. Iar studenții să nu calce în picioare limitele (de comunicare, de vârstă etc.) profesorilor.

Pornind de la exemplul și învățătura sfintei Tereza, i-am invitat pe cei prezenți să unească mereu cunoașterea, știința cu iubirea. Dacă va fi așa, atunci misiunea școlii va atinge unul dintre obiectivele sale. Adică, nimeni nu va știe cine cui dă. Nimeni nu se va mândri, pentru că ceea ce știm și suntem este darul lui Dumnezeu.

Detalii în Cuvântul postat mai jos.