Wilhelm Dancă

Îmi pare rău din toată inima pentru uciderea lui Sir David Amess. Cred că ați auzit ceva despre drama morții acestui politician britanic care a avut loc pe 15 octombrie 2021, intr-o biserica metodista din Essex, Anglia. Cred, deoarece canalele mari de informație publică din Romania nu au acordat atenție acestui eveniment tragic. În fine, ca la noi la nimeni!

În ce mă privește văd în moartea tragică a acestui gentleman un semn prevestitor de ceva rău, al câtelea în aceste vremuri haotice și confuze, un semn clar de înfrângere a democrației europene.

Trebuie spus și știut: Sir David a fost ucis de un imigrant musulman. Nu este o întâmplare sau o situație excepțională. În ultima vreme (rea) cazurile se repetă. De aceea, cred că politica imigraționistă din țările Uniunii Europene ar trebui revizuită și reglementată cu mai multă atenție față de cei care îi primesc pe imigranți. Este ceva imperativ în lumina crimelor comise recent de fundamentaliștii islamici care au intrat (abuziv) în Europa.

Dar “personalitățile” publice lustruite sentimental ideologic, nu educate în spiritul primatului apartenenței la patria în care cineva s-a născut (din păcate a devenit un păcat social, e ceva antidemocratic să-ți iubești patria în care te-ai născut, of!) și a fost crescut (adevărul absolut care trebuie impus tuturor este acesta: părinții mei au fost emigranți sau eu sunt emigrant, deci imigrantul are prioritate absolută!) pledează cauza imigrației cu orice preț, inclusiv cu riscul uciderii celor care cer reglementarea fluxului de imigranți în țările Europei.

Victima recentă a acestei atitudini reducționiste cu privire la imigranți este un deputat din Parlamentul britanic, catolic, tată a cinci copii, contrar avortului și politicilor europene cu privire la ideologia egalității de gen și împotriva omologării căsătoriei cu uniunile civile gay sau lesbiene.

Din păcate în România nu avem personalități politice de această anvergură. Nu avem politicieni care să perceapă miza antropologica a acestei probleme (în lumina absenței reacțiilor politice la aceste problematici sunt niște habarnisti cu diplomă de parlamentar ro sau ue) și, precizare inutilă, de dragul banilor promiși de UE nu au curajul/conștiința să pună în programele lor de guvernare principiile în care au crezut părinții fondatori ai Europei și, împărtășind spiritul și credința lor, Sir David Amess.

Repet că îmi pare rău că am ajuns în situația de astăzi: dacă cineva are curajul să susțină valori profund europene, precum familia, credința creștină, patria, este considerat anti-democratic. „Horribile dictu!”

Nu cred că politicienii noștri, cu excepțiile de rigoare, au dubii sau opinii cu privire la direcția (ideologizată) în care merge politica europeană. Dacă au, îi invit să privească atent la figura acestui martir al credinței, al familiei și al patriei din zilele noastre.

Sir David Amess a fost parlamentar timp de 38 de ani. Trebuia să aibă un crez ca să reziste în politică atât de mulți ani. Nu cred că electoratul britanic l-a votat doar pentru că a promis că aduce bani în Marea Britanie.

Politicienii români nu rezistă multă vreme în politică nu pentru că nu au un Crez, ci pentru că nu au ochi pentru valorile prin care românii se recunosc ca români. Nu mai vorbim de faptul că nu știu să pună problema lor, să le apere și să le susțină.

Până vor învața încotro să-si îndrepte privirea, să se uite la acest OM POLITIC, un model de trăire a carității politice. A fost doborât pe când era mai vertical ca niciodată, om coerent în vremuri tulburi, dar căderea lui s-a auzit în toată lumea, inclusiv la noi! „Requiescat in pace!”

Oare vom învața ceva din această dramă noi în calitate de alegătorii? Dar politicienii? Cred că nu. Și totuși, speranța moare ultima. „Sperare aude!”