Wilhelm Dancă

Iubire adevărată, iubire falsă, iubire verosimilă. Cu aceste trei feluri de iubire se confruntă omul din zilele noastre. Pe care să o îmbrățișeze și să o trăiască? Până nu de mult știam că există două feluri de iubire, și anume iubirea sacră și iubirea profană. Cea profană are rădăcini adânci în civilizațiile și cultura omenirii din toate timpurile. Despre această iubire a vorbit în mod excelent filosoful grec Platon. El i-a dat acestei iubiri numele de eros. Cea sacră are rădăcini în credința și tradiția creștină. Este unică în genul ei. Aceasta nu doar că a fost adusă în discuție de Isus, Domnul nostru, ci a fost întrupată în viața, cuvintele și minunile sale aici pe pământ.

Papa Benedict al XVI-lea ne invită în enciclica „Deus caritas est” (Dumnezeu este iubire) să unim iubirea profană cu iubirea sacră. Însă celelalte trei forme de iubire trebuie separate pentru a o identifica pe cea care dă viață. Una dintre ele are nevoie de mai multă grijă din partea noastră, și anume iubirea adevărată. Această formă de iubire unește eros și agape, iubirea dorință de celălalt cu iubirea sacrificiu de sine în favoarea aproapelui. Celelalte două sunt prezente în noi fără voia noastră, cumva. Una din cauza slăbiciunii firii omenești, iubirea falsă, cealaltă din cauza mijloacelor de comunicare socială – internet, tabletă, telefon etc.

Într-adevăr, în contextul tehnologic în care trăim astăzi, instrumentul a devenit mesaj. Astfel iubirea verosimilă, iubirea care pare să fie o iubire autentică, dar nu este, intră vrem-nu vrem în viețile noastre. Locul prin excelență unde învățăm cum să ne orientăm între aceste forme de iubire este familia. Aici, în familie, iubirea dorință crește în orizontul iubirii jertfă de sine, iubirea adevărată și, în felul acesta, deschide drumul unei vieți împlinite sau reușite.

Cât de actuală este afirmația sfântului Paul din 1 Cor 13,8 ? Aici se spune că știința se va sfârși, dar iubirea nu va înceta niciodată. Despre raportul dintre știință și iubirea adevărată am vorbit în predica din duminica aceasta, 3 februarie 2019, la catedrala sf. Iosif din București, în prezența a numeroși credincioși, pledând pentru construcția unei civilizații a iubirii.

Iubirea adevărată este totul. În Biserică, fără iubire, credința ucide. În societate, fără credință, iubirea devine un fel de filantropie agnostică, lipsită de credibilitate. În lume, fără iubire, dreptatea devine cruzime, cum îmi spunea cineva chiar astăzi după predică. În sfârșit, în orice familie sau în orice comunitate, fără iubire, libertatea devine libertinaj. Detalii găsiți în predica postată mai jos.